3,370 matches
-
îi invidiam din toată inima, căci, cu mintea mea de idiot puber, și eu consideram forța fizică drept cea dintâi dintre virtuți. Ce mușchi superbi aveau colegii mei, dintre care unii făceau înot de performanță sau jucau polo, și ce „bețe” îmi arăta unchiul, bărbat de vreo 45 de ani pe vremea aceea! Înalt și slab de constituție, ce-i drept, dar nici așa, fără pic de mușchi, fără pic de forță în brațe. Privindu-i-le, uluit, simțeam cum un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să se odihnească. Omul încercă să spargă gheața, să dea în ea cu piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era bună pentru așa ceva. Lovi cu bățul gheața albastră, dar săriră abia câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi și se lăsă să cadă pe gheață gâfâind. Rața continua să înoate în copcă. Omul se repezi spre ea înjurând și aruncând cu pietre. Rața dispăru din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vieții și-i numără fiecare, după obștescul sfârșit alții sunt cei care nu-i numără. Luând-o de la început. O numărătoare ceva mai lungă... * Macabre. După cutremurul din 1977, imaginându-mi cutremurul morților, cum se vor fi zgâlțâit, ca niște bețe de chibrit, cadavrele tinere în cutiile sicrielor încă întregi, tefere... * Să instalezi într-un coșciug un aparat ultraperfecționat, rezistent, capabil să transmită în direct întregul proces de descompunere al unui cadavru, până ce din acesta - peste șapte sau nouă ani - nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și scurta mea existență, ai decis să te rogi, după exemplul lui Lebedev...” * „Of, ce m-a zgâlțâit cutremurul cel mare! Eram îngropată de nici doi ani când a venit cutremurul ăla și rămășițele mele sunau în coșciug ca niște bețe într-o cutie de chibrituri pe care cineva o clatină energic ca să constate dacă e goală sau mai are ceva înăuntru, mai poate fi folosită...” * „Raportez: sunt soldatul înecat în timpul celui de-al doilea război mondial, căzut la datorie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
venit la noi, la casa părinților mei de „la trei vânturi”. Distanța parcursă de el pe jos era de trei kilometri și trecuse și prin apa Buzăului. La începutul verii l-am văzut pe bunicu, venind la noi, cu un băț în mână, și cu niște ochelari groși pe nas. Nu ne venea să credem. Tata i-a dat niște bani, monede diferite de metal și l-a întrebat câți bani are în mână. Abia după ce bunicul i-a înnumărat în fața
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de pe prag. Într-o zi când acasă nu erau decât Florica și Costică, s-a așezat câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani, ca să-l alunge pentru a ieși afară și-a îngroșat glasul și a strigat „bărbătește” „Adu bățul cela măi”, iar Costică, mai mic decât Florica, a răspuns tot cu vocea încruntată. „? „Ioti bățul colea fă”, și câinele s-a ridicat de pe prag și s-a dus în ogradă. Acest act de bravură a fost povestit și înflorit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani, ca să-l alunge pentru a ieși afară și-a îngroșat glasul și a strigat „bărbătește” „Adu bățul cela măi”, iar Costică, mai mic decât Florica, a răspuns tot cu vocea încruntată. „? „Ioti bățul colea fă”, și câinele s-a ridicat de pe prag și s-a dus în ogradă. Acest act de bravură a fost povestit și înflorit de tanti Florica de sute de ori. Bunicul, având trei copii la școală „secundară”, în același
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
alți copii la scăldat, și după se s-au jucat în apa răcoritoare, au pornit să caute ouă de păsărele în cuiburile săpate în malul abrupt al râului. Se urcau pe ce puteau până la înălțimea cuibului, și scotoceau cu un băț, cu o nuelușă despicată la vârful pe care-l introduceau în cuib și apoi o răsuceau până când se agăța de despicătura nuielușei părți din cuibul pe care îl trăgeau afară, luau oule și aruncau cuibul pe apă. Într-o astfel
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mămăliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți vremea cu povești?! Iatămă cu lădița în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fusese numit învățător suplinitor într-un sat de țigani lingurari, Argea, undeva sub dealurile Poienii, la puțini pași de mînăstirea Sihastru. Aici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la școală unde directorul școlii, învățătorul Nicolae Dogaru ne-a primit omenos. El era din șivița, la o aruncătură de băț de Fârțănești. Învățătorii, Vera Suhoparenco, Sandu și Gherghina Teodorescu m-au îndreptat spre casa familiei Sipiur, unde luau ei masa, pentru a rămâne în gazdă. Capul familiei era un albanez înstărit și omenos iar soția, moldoveancă din Hagi Curda, o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnul Mămăligă zâmbea cu gura până la urechi. Luasem examenul! * și iată-mă și pe mine între furci. Profesorul Gâlcă, specialistul în chimie, dorește să așez științific numele de brumă între fenomene și o fac. O fac până îmi întinde un băț de chibrit. O fi vrând să vorbesc despre fosfor? - știi de ce ți-am dat chibritul? - Cred că doriți să vă fac teoria chibritului. - Exact. și i-am făcut-o. - Mda. Dumneata ești de la Nicorești. Vorbeștemi despre derivatele vinului și ale
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu mustața mică erau excelente, nemții șofau civilizat, iar trenurile erau confortabile și circulau "nemțește", adică fără întârziere. Era o plăcere să călătorești "în interes de serviciu" sau cu soția, pentru a cunoaște "țara de reședință". La "o aruncătură de băț" de Berlin era Potsdam, pe unde se plimbase cândva și junele Eminescu: "Din Berlin la Potsdam merge drum de fier, precum se știe. Dacă nu se știe încă c-am luat bilet de-a trie, c-am plecat de dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămadă oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desu-urile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia de carton pentru expediere, o prezenta spre aprobare comisiei de expertiză, prezidate de mine. Ne-am distrat de minune! În cele două mici camere am dezinfectat, am făcut curat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie, ținîndu-se ca neam
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dealul ”Țarna” și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de răsărită; buteliile de aragaz s-au înmulțit și s-au dezvoltat cele trei sate, în special Victoria. Începând din anul 1997, prin grija primăriei, s-a amenajat drumul ce leagă satul de centru cu satul Victoria și cele din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie, ținîndu-se ca neam
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dealul ”Țarna” și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de răsărită; buteliile de aragaz s-au înmulțit și s-au dezvoltat cele trei sate, în special Victoria. Începând din anul 1997, prin grija primăriei, s-a amenajat drumul ce leagă satul de centru cu satul Victoria și cele din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ceața de toamnă. Descopăr acolo, uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să aspir melancolia toamnei. Ascult ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-o zi, o vulpe roșcată își ducea, vigilentă, puiul între dinți. Într-un loc, un cioroi zburlit, preocupat, se străduia să scoată nu știu ce din rădăcinile unui stejar. Apropiindu-mă atent, alungându-l cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foamea și să mai uit de frig, ajungeam în sfârșit triumfător acasă. Nici povestea lemnelor nu era mai surâzătoare. În prima iarnă s-au mai găsit pe ici, pe colo, dar în a doua iarnă nu se mai găsea un băț în tot orașul. Ingeniozitatea omului este însă mare - sau, cu un proverb mai vechi, „nevoia te învață” - așa încât și această problemă era, de bine de rău, rezolvată. Cele mai multe garduri dispăruseră [21] de mult - roase de caii Rușilor și arse de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
executând cu mai mult sau mai puțină convingere ordinele primite, loveau uneori cu destulă putere, ci pentru că, în Piața „Mihail Kogălniceanu”, în timp ce luptam să rupem un nou cordon (și cuvântul „luptam” nu e dintre cele mai potrivite, căci neavând nici măcar bețe, necum arme, ne mulțumeam să împingem voinicește: câteva mii de oameni masați într-o stradă, sfârșesc în chip firesc prin a rupe zăgazul câtorva sute de jandarmi, dacă aceștia nu trag și nu pun baionetele la armă), un tânăr locotenent
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
tenie. Știa și leacul, care era banal. O esență de hrean ce se găsea în farmacopeea națională. L-a întreținut pe Ralea cu aceste picături până când profesorul a dat naștere unui monstru de paisprezece metri pe care, înfășurat pe-un băț, triumfător, ovreiul i l-a prezentat. GHEORGHE AGAVRILOAIE (1906-1981) Poreclit de studenți „Moș Tavan”, ginerele lui Garabet Ibrăileanu, profesorul Gh. Agavriloaie a fost asistentul lui George Călinescu, fiind singurul colaborator menționat în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”. Cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
putere să-și stabilească jandarmii în sectorul respectiv, să-i antreneze în cunoașterea terenului și a oamenilor. Prin urmare, nu am asistat la o redresare radicală a situației, cu atît mai puțin cu cît vechea rivalitate austro-rusă continua să pună bețe în roate în anumite regiuni la care trăgeau cu ochiul Viena și Petersburgul, și care, pe de altă parte, erau lucrate din plin de intrigile turcești. Sultanul se străduia să anuleze ceea ce, de frică, acordase controlului Marilor Puteri, iar pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
destul de orb pentru a nu-și da seama că era depășit și împins pe căi greșite de către revoluționarii și profesioniștii teorismului aflați în solda nazismului german. Acest coleg de minister, făcea cu mijloace neloiale tot posibilul pentru a-mi pune bețe în roate și de a-mi contracara acțiunile. (Îl primea în mod ostentativ pe însărcinatul cu afaceri german pe care îl dădusem afară din departamentul meu). Dar și mai gravă era atitudinea Ministrului de Finanțe 230, întrucît era o inteligență
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
avem nevoie de soldăței împopoțonați, la care, în loc de gloria sportivă, să se vadă doar eghileții și pintenii. Sau poate avem! Atunci, însă, merităm să batem pas de defilare pînă ne plictisim. Iar cînd isprăvim, să trecem la măsurat dormitorul cu bățul de chibrit, ca expresie a întregii utilități și decențe de care mai sîntem în stare. noiembrie 2004 Metafore Plus hiperbole, parabole, epitete, comparații, personificări. În ce constă arsenalul postelectoral de procedee literare la care recurg magnații fotbalului? Cu toate că Traian Băsescu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
să învețe carte "Alt miros dă florăria Ș-a urma științi înalte Îi era de surdă toate, Nu putea la cale scoate; "Că prostia din născare Niciodată leac nu are"; Nu putea nimic să-nvețe Nici din vorbă, nici din bețe; Dar năravurile rele Era eminent la ele; Mișeliile din lume Le știa el toate-anume; El știa să-njure bine Și cântece de rușine; Învățase și la fluier, Încă și din buză șuier, A se tăvăli-n gunoaie Ș-a se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]