4,680 matches
-
Muncă, formată din aproximativ 900 de muncitori și ingineri. Corpul Suedez Voluntar, cu un efectiv de 8.402 de oameni în Finlanda, a început lupta prin înlocuirea a cinci batalioane finlandeze la Märkäjärvi, la mijlocul lunii februarie 1940. Împreună cu cele trei batalioane finlandeze rămase pe poziții, corpurile suedeze au făcut față la două divizii sovietice și au fost gata de atac în martie, dar au fost împiedicați să intre în luptă de semnarea păcii. 33 de oameni au căzut în luptă, printre
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
atacurile împotriva Grupului de Armate Centrale și a înființat formațiuni manechine pentru a menține ideea unei ofensive împotriva forțelor germane în centrul Uniunii Sovietice. Frontul sovietic a fost supus la bombardament intens făcând mai grea mobilizarea trupelor. Cele 38 de batalioane de inginerie alocate în față au fost responsabile pentru transferul de muniție, de personal și tancuri peste râul Volgă, în timp ce efectuau recunoaștere minore de-a lungul secțiuni din fatasi observau care urmau să fie punctele de descoperire a ofensivei iminentă
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
artilerie de câmp, care vânau geniștii germani în timp ce aceștia încercau să demineze manual un drum pentru deplasarea tancurilor. Datorită tuturor acestor măsuri defensive, înaintarea germană a fost mult îngreunată, iar pierderile suferite de ei au fost fosrte ridicate. De exemplu, batalionul al 653-lea "Panzerjäger" a început atacul cu 49 de tunuri grele autorpopulsate "Elefant", iar până la ora 17:00 azilei de 5 iulie, 37 dintre ele fuseseră pierdute în câmpurile minate. Deși cele mai multe dintre vehiculele afectate de exploziile din câmpurile
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
în acest război a fost România (care a mobilizat o armată de de oameni). Pe lângă aceasta, armatei ruse i s-au alăturat peste de voluntari localnici bulgari ("Opălcenie") și un regiment din Finlanda, care, după război, a primit titlul de "Batalionul Vechea Gardă", titlu pe care încă îl mai păstrează. Sub presiune britanică, Rusia a acceptat armistițiul oferit de Imperiul Otoman la 31 ianuarie 1878, dar a continuat să avanseze spre Constantinopol. Britanicii au trimis o flotă maritimă de război pentru
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
În perioada 1989-1992 a exercitat funcția de șef al secției de front a cursurilor superioare al Ministerului Afacerilor Interne a fostei URSS. În perioada anilor 1992-1997 deține funcții de conducere în Ministerul Afacerilor Interne a Republicii Moldova: detașat în calitate de comandant al Batalionului separat cu destinație specială al MAI din Republica Autonomă Cabardino-Balcaria (din nordul Caucazului); apoi șef al direcției operative; adjunct al șefului direcției de pază; șeful secției instituțiilor penitenciare. Din anul 1997 este detașat la dispoziția Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
la 21 iunie și au fost plasate pe poziții defensive de îndată ce au sosit în zona de frontieră. Finlanda a reușit să mobilizeze 16 divizii de infanterie, o brigadă de cavalerie și două brigăzi "Jäger", (unități de infanterie ușoară, cu excepția unui batalion din Brigada I Jäger, care era batalion de blindate, și care folosea echipament capturat de la sovietici). Au mai intrat în luptă și un număr redus de batalioane separate de grăniceri, care au fost folosite în special în misiuni de recunoaștere
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
pe poziții defensive de îndată ce au sosit în zona de frontieră. Finlanda a reușit să mobilizeze 16 divizii de infanterie, o brigadă de cavalerie și două brigăzi "Jäger", (unități de infanterie ușoară, cu excepția unui batalion din Brigada I Jäger, care era batalion de blindate, și care folosea echipament capturat de la sovietici). Au mai intrat în luptă și un număr redus de batalioane separate de grăniceri, care au fost folosite în special în misiuni de recunoaștere. Planificatorii militari sovietici estimaseră că finlandezii ar
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
brigadă de cavalerie și două brigăzi "Jäger", (unități de infanterie ușoară, cu excepția unui batalion din Brigada I Jäger, care era batalion de blindate, și care folosea echipament capturat de la sovietici). Au mai intrat în luptă și un număr redus de batalioane separate de grăniceri, care au fost folosite în special în misiuni de recunoaștere. Planificatorii militari sovietici estimaseră că finlandezii ar fi fost capabili să mobilizeze numai 10 divizii, așa cum făcuseră în timpul Războiului de Iarnă, dar nu au luat în calcul
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
a 7-a de infanterie. În regiunea Murmansk-Salla se afla Armata a 14-a formată din 5 divizii de infanterie (o divizie de rezervă în Arhanghelsk) și una de tancuri. De asemenea, sovieticii dispuneau în zonă de aproximativ 40 de batalioane, regimente separate și unități de geniu care nu făceau parte din structura divionară. În Leningrad erau staționate 3 divizii de infanterie și un corp mecanizat. Atacul inițial german împotriva forțelor aeriene sovietice nu a atins nici una dintre unitățile de aviație
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
aflau în rândurile armatei finlandeze în vara anului 1944. Aproximativ o treime dintre voluntari mai luptaseră și în războiul de iarnă. Cam un sfert dintre voluntari îl reprezentau ofițerii demisionari din armata suedeză. Pe frontul finlandez a luptat și un batalion "SS" format din voluntari veniți din Norvegia, la vremea aceea țară ocupată de naziști , la fel și câțiva voluntari din Danemarca. În lupte au participat și aproximativ 3.400 de voluntari estonieni. Operațiunea Barbarossa a fost planificată ca un "război
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
2.100 de prizonieri sovitici au fost predați finlandezilor de către germani. Cei mai mulți dintre ei erau estonieni sau karelieni care au dorit să se înroleze în armata finlandeză. Aceștia, împreună cu voluntarii din Karelia Răsăriteană ocupată de finlandezi, au format așanumitul ""Heimopataljoona - batalionul celor de-un sânge"". După încheierea războiului, URSS a pretins ca membrii acestui batalion să-i fie predați. Câțiva dintre ei au reușit să evadeze în timpul transportului, dar cei mai mulți dintre ei au fost executați sau au fost trimiși în Gulag
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
erau estonieni sau karelieni care au dorit să se înroleze în armata finlandeză. Aceștia, împreună cu voluntarii din Karelia Răsăriteană ocupată de finlandezi, au format așanumitul ""Heimopataljoona - batalionul celor de-un sânge"". După încheierea războiului, URSS a pretins ca membrii acestui batalion să-i fie predați. Câțiva dintre ei au reușit să evadeze în timpul transportului, dar cei mai mulți dintre ei au fost executați sau au fost trimiși în Gulag. În 1941, chiar mai înainte de izbucnirea războiului, s-a format cu aprobarea tacită a
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
predați. Câțiva dintre ei au reușit să evadeze în timpul transportului, dar cei mai mulți dintre ei au fost executați sau au fost trimiși în Gulag. În 1941, chiar mai înainte de izbucnirea războiului, s-a format cu aprobarea tacită a guvernului finlandez un batalion de voluntari finlandezi care a fost încadrat în Waffen-SS. Acest fapt a fost considerat un semn al hotărârii finlandezilor de a coopera cu gemanii. Acest batalion, "Finnisches Freiwilligen Bataillon", a luptat în cadrul Diviziei SS "Wiking" în Ucraina și Caucaz. Batalionul
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
mai înainte de izbucnirea războiului, s-a format cu aprobarea tacită a guvernului finlandez un batalion de voluntari finlandezi care a fost încadrat în Waffen-SS. Acest fapt a fost considerat un semn al hotărârii finlandezilor de a coopera cu gemanii. Acest batalion, "Finnisches Freiwilligen Bataillon", a luptat în cadrul Diviziei SS "Wiking" în Ucraina și Caucaz. Batalionul a fost retras de pe front în mai 1943 și a fost transferat la Tallinn, unde a fost desființat la 11 iulie. Soldații au fost mai apoi
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
batalion de voluntari finlandezi care a fost încadrat în Waffen-SS. Acest fapt a fost considerat un semn al hotărârii finlandezilor de a coopera cu gemanii. Acest batalion, "Finnisches Freiwilligen Bataillon", a luptat în cadrul Diviziei SS "Wiking" în Ucraina și Caucaz. Batalionul a fost retras de pe front în mai 1943 și a fost transferat la Tallinn, unde a fost desființat la 11 iulie. Soldații au fost mai apoi încadrați în diferite unități finlandeze. Finlanda a început să caute în mod activ o
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
de la Sedan trupele germane își deschiseseră drumul spre capitala Franței. Poporul trebuia deci să-și asigure un guvern care să apere și nu să trădeze interesele naționale ale țării. Poporul francez era hotărât să apere Franța și Parisul. Se formează batalioane compuse din muncitori, meseriași, funcționari și țărani. La 19 septembrie 1870, când Germania a trecut la asediul Parisului, populația Franței era încă în febra înarmării. Gambetta la rândul lui cerea organizarea apărării. Plecând în provincie, el organizează o nouă armată
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
tactică a forțelor franceze și modul de folosire al unităților operaționale mobile au fost de asemenea inferioare celor germane. Din punct de vedere tactic, blindatele erau dispersate de-a lungul întregului front francez. Diviziile de infanterie franceză erau sprijinite de batalioane de tancuri (aproximativ 100). În acest fel, în ciuda numărului superior de blindate, tancurile franceze nu erau o forța operațională independentă de temut. Diferența față de blindatele germane era adâncită și de faptul că doar puține tancuri franceze aveau montate aparate de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
le mai controlau. În așteptarea evacuării au mai fost organizate doar două ofensive limitate, una de către britanici și francei la Arras pe 21 mai și una de către francezi la Cambrai pe 22 mai. Generalul Harold Franklyn în fruntea a două batalioane de tancuri s-a deplasat în regiunea Arras. Franklyn nu era la curent cu atacul francez spre Cambrai, tot așa cum francezii nu aveau informații despre atacul britanic spre Arras. Franklyn a considerat că operațiunea sa privește doar eliberarea garnizoanei aliate
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
sale unități, Diviziile 50 și 5 de infanterie britanică și Divizia mecanizată 3 franceză. Atacul britanic al tancurilor grele SOMUA S35 a pus în dificultate unitățile germane de tancuri în timpul bătăliei de la Hannut . În ciuda participării la atac doar a două batalioane de infanterie și a două batalioane de tancuri, ca și a problemelor mecanice, blindatele britanice au reușit să păstreze în acțiune 74 de tancuri Matilda II ș 14 tancuri ușoare. În timpul bătăliei de la Arras, britancii au reușit să își surprindă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de infanterie britanică și Divizia mecanizată 3 franceză. Atacul britanic al tancurilor grele SOMUA S35 a pus în dificultate unitățile germane de tancuri în timpul bătăliei de la Hannut . În ciuda participării la atac doar a două batalioane de infanterie și a două batalioane de tancuri, ca și a problemelor mecanice, blindatele britanice au reușit să păstreze în acțiune 74 de tancuri Matilda II ș 14 tancuri ușoare. În timpul bătăliei de la Arras, britancii au reușit să își surprindă inamicii și să obțină o serie
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
fie retrasă după capitularea Franței. Divizia I blindată britanică comandată de generalul Evans, total lipsită de trupele de infanterie, care fusesereă trimise să apere regiunea Calais, a ajuns în Franța în iunie 1940. Tanchiștilor britanici li s-a alăturat un batalion de geniști scoțieini. Noua mare unitate a primit sarcina să lupte în ariergardă. La sfârșitul campaniei, Erwin Rommel și-a arătat aprecierea pentru rezistența forțelor britanice, care au pus multe probleme germanilor în ciuda echipamentului inferior și a crizei de muniție
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
din Transilvania să fie împărțite în două mari grupuri: "Grupul de nord", la comanda căruia a fost numit generalul Traian Moșoiu. Acest grup cuprindea detașamentul mixt condus de generalul Olteanu, în regiunea Sighet, constituit dintr-o brigadă de roșiori, două batalioane de infanterie și o baterie de artilerie. "Grupul de sud", la conducerea căruia se afla noul comandant al Comandamentului Trupelor din Transilvania, generalul Gheorghe D. Mărdărescu (numit în funcție la 12 aprilie 1919), în sarcina căruia cădeau obiective de ofensivă
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
adoptat o politică pro-occidentală. În numele „clasei muncitoare”, evreii din Partid au fost „epurați” fie ca „buhariniști”, fie ca „elemente burgheze, neproletare, cu origine nesănătoasă, cosmopolite, cu rude în străinătate” (cazul majorității evreilor din România). În Armata Română s-au creat batalioane speciale de muncă în care, în locul serviciului militar obișnuit, soldații, care purtau uniforme de culoare gri, erau puși la munci grele (pavare de șosele, concasare manuală de piatră etc.) la un regim asemănător închisorilor. În perioade diferite, procentul soldaților evrei
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Grănicerii urmau să beneficieze de o serie de privilegii precum scutirea de toate impozitele în afară de „darea capului”, declararea lor ca oameni liberi, acordarea unei diurne pe timpul serviciului militar. Pe 10 mai 1763 recruții pentru trupele de grănicerii năsăudeni din două batalioane de infanterie au fost adunați la Salva pentru a depune jurământul în fața lui Bukow și a episcopului Blajului Petru Pavel Aron. Recruții, îndemnați la nesupunere pentru nerespectarea drepturilor grănicerilor conform cu legile tării în vigoare, de către centagenarul Tănase Totdoran, țăran din
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
mondial. Guderian s-a născut la Kulm, Prusia Occidentală. Din 1901 până în 1907, Guderian a studiat la diverse școli militare. S-a înrolat în Armată în 1907 drept cadet în "Jäger Bataillon" Nr. 10. Tatăl lui era pe atunci comandantul batalionului. În 1911 Guderian s-a alăturat celui de-al treilea "Telegraphen-Bataillon" (Batalion fără-fir), Prussian Army Signal Corps. În Octombrie 1913 s-a căsătorit cu Margarete Goerne, cu care a avut doi fii. În timpul Primului război mondial, a servit ca ofițer
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]