4,866 matches
-
-au putut, nedumeriți, dar speriați de glasul grozav al Stăpânului care poruncea. - Mînă! a strigat argatului. Să mă treci Grivița pe la Gara de Nord, și de-acolo s-o iei spre Trei Coinaci... Gheorghe murise de frică la spatele căruței. Coardele cântau bete de gâtul lui Sandu și-al lui Piele. Acesta le umbla în sân, vîrîndu-le zăpadă între țâțe. Starostele s-a urcat deasupra butoiului, din care țâșnea un vin negru, spumos. Hoții chiuiau în gura mare și lumea ieșise pe la porți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
culeagă vinul risipit. Se lipiră și vreo câțiva țărani care așteptau trenurile de noapte. Își umpleau căciulile lor încăpătoare cu băutură și strigau veseli la pungași: - Să-ți trăiască! Să-ți trăiască! Stăpânul urla cătrănit către ei: - Luați, mă, și beți de sufletul lui Bozoncea! C-a murit, săracu! Luați, fraților... Mînă-mică îi mai strunea pe țigani: - Gâdilați dracului cobzele alea, că dă moartea-n voi, paraponisiților! Nicu-Piele juca în căruță, de hazul lumii, ce se ținea pe margini. 303 - Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se-ntinde la poalele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pare a fi fost născocită de forțele ostile nebuniei. N-aș vrea să-mi pierd mintea. Dar este atâta vulgaritate în a o păstra! Să veghezi inutil neînțelesul lumii și al lui Dumnezeu și să extragi știință din chin! Sânt beat de ură și de mine. Mâhnirea e un dar, ca beția, credința, existența și ca tot ce e mare, dureros și irezistibil. Darul mâhnirii... Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voi veni, în numele suferinței, să opresc lumea de la plăceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecințele plăcerilor. Dar consecințele durerii nu sânt și mai mari? Numai un om mediocru poate dori să moară la bătrânețe. Deci suferiți, beți, sorbiți cupa plăcerii până la urmă, plângeți sau râdeți, scoateți strigăte de disperare sau de bucurie, cântați de iubire sau de moarte, căci și așa nimic nu se alege de tot! Întreaga morală n-ar vrea să facă din această viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cum zborul meu mă avântă într-o nebună și barocă expansiune? Să fie aripile eternității care mă ridică în infinit, mă tulbură și mă însingurează? Simt toată confuzia eternității în mine și sorb miresmele infinitului cum aș sorbi o otravă. Beat de eternitate și atras de infinit, mă prăvălesc prin spații ca o figură solară și mă avânt prin imensități, ușor ca o iluzie și transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătăți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
punîndu-le în poale le aduse în casă și le vărsă pe masă. Astfel jucam cărți pe o frumoasă masă de marmură, și jocul nostru era o poveste lungă și încurcată, căria nu-i mai dam de capăt până ce nu încetam, beți de somn. Dar somnul nostru! Brațe în brațe, tologiți în perini de matase galbenă ca aurul, gura mea apăsată pe a ei, visam amândoi unul și același vis, care nu era decât o repetare magică a vieței noastre fără dorințe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiântuneric se zărea câte o femeie... Pe ici, pe colea vedeam pe câte - un romanțios ce trecea fluierând sau câte - un om beat, care-n-dată ce chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunei, femeia spoită ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre a-și arăta fața sa unsă din gros și {EminescuOpVII 178} sânul său veșted și gol -poate ultimul mijloc de-a sufoca dorinți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
slabe ale unei femei. De-a intra astfel cum eram în casă era a mă espune pericolului vădit. Mă apropiai așadar de fereastră și privii înăuntru. Dar ce văzui, D-zeul meu! Casa plină cu oameni care de care mai beți și mai sălbateci cari ședeau râzând și chiuind înaintea unei buți de mărime mijlocie desfundată. În păretele din dreapta ferestrei pe care mă uitam era un oblon în fundul căruia era icoana de lemn a maicei Domnului, dinaintea căreia ardea o candelă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o mulțime de paie uscate, pe care, răspîndindu-le în tot întinsul podului, le dedei foc. Mă scoborâi iute și, fiindcă ușa de la tindă era cu cheia în ea pe dinafară, o trăsei în clanță și întorsei cheia, fără ca cei morți beți în casă să poată băga de samă ceva. Numai fereastra cea deschisă era loc de ieșire. Dar, c-o furie supraumană, eu adusei o claie întreagă de paie sub fereastră și apoi, ridicând poarta cea mare a curței din țâțâni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sală, toți fură măcelăriți. Am luat puștile lor încarcate și, alergând prin camerele largi și luminate ale castelului, am zdrobit tot ce ne ieșea în cale. Din vârful castelului vuia un clopot de alarmă, înăuntru, pocnetele de puști și răcnetele bete și sălbatece ale murinzilor amestecate cu chiuietele bucuroase ale voinicilor noștri. Eu și cu Ioan o apucarăm pe scara cea mare în catul al doilea... Smulsei ușa cea mare și intrai într-un salon mare c-o ușă ce da
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei și strecurîndu-mi o mână după gâtul ei. Părea că o muzică de vis mă adoarme. O strângeam din ce în ce mai tare la sânul meu, dar simțeam că un somn de moarte-mi coprinde sufletul. Ea se trezise, și, luând capul meu beat de somn cu - amândouă mînile, îl puse pe perină alăturea cu-al ei și se acoperi iar până-n gât, netezindu-mi fruntea și sărutând, ca pe furiș și surâzând somnoroasă, fața mea cea palidă. Somnul își juca colorile sale verzi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zise Angelo, apropiindu-se de foc, ce dulce căldură... Cum te cheamă, frumosul meu demon... Misticismul era elementul lui... el nu mai simțea nici o frică. - Cezar sau Cezara, zise demonul surâzând c-o firească echivocitate. - O, grațioasă androgină, zise el beat de strălucirea arătărilor, vin de-mi dă o sărutare... Cezar se uită rece la el. - Asta nu stă în contractul ce l-om face, Angelo... faptele mele stau la dispoziția ta, ființa mea nu. Trebuie să-ți câștigi afecțiunea mea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui, murea de amor... L-ar [fi] putut omorî acuma fără ca să reziste, fără ca s-o simtă chiar, atât era cuprins de iubire... așa cum fluturul s-aruncă-n foc... așa cum efemeridele mor în atingerea lor amoroasă... Ea-l duse acasă... El era beat, turburat, abia se ținea pe picioare... Ca pe un copil somnoros ea-l dezbrăcă, îl puse în pat, îl înveli... apoi îi mângâie încet fruntea pîn-ce văzu c-a adormit... de supraosteneală, de zbuciumarea inimei lui, el adormi adânc... Ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și... aud deodată dintr-o fereastră glasul de porumb al Mariei... Dacă * am rămas uimit... mi-am răzimat fața de zidul acelei case... gândeam că-nnebunesc... Toată feeria nopții de pe lac, toată durerea copilăriei se nfățișară deodată înainte-mi... Eram beat... eram nebun... eram mărmurit * de acest glas. - Și-ai făcut cunoștință cu ea... - Dac - am făcut?... Se-nțelege... Era alta, altcum, dar avea același glas îngînat de porumbiel, avea ochii de căprioară ai dragostei, era alta și totuși era ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
face un decoct de ceapă trebuie doar să tăiați câteva cepe (două sau trei), fără a le lua coaja și să le puneți într-un litru (patru căni) de apă. Fierbeți bine totul timp de 15 minute, apoi filtrați și beți. O altă variantă ar fi să puneți la macerat peste noapte cepe tăiate, într-un litru (patru căni) de apă. Dimineața filtrați și beți lichidul la temperatura camerei. Se mai pot face și cataplasme din ceapă care se pun pe
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
un litru (patru căni) de apă. Fierbeți bine totul timp de 15 minute, apoi filtrați și beți. O altă variantă ar fi să puneți la macerat peste noapte cepe tăiate, într-un litru (patru căni) de apă. Dimineața filtrați și beți lichidul la temperatura camerei. Se mai pot face și cataplasme din ceapă care se pun pe locul unde sunt rinichii, în partea de jos a spatelui. Pentru asta se folosesc cepe tăiate rondele care în prealabil au fost lăsate să
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
multe sacade oculare) pentru a fi decodată, depășind cu mult 40 ms (în mare, sunt necesare 250 ms pentru fiecare cuvânt), fapt ce face imposibilă prezentarea subliminală (40 ms) a unui slogan de genul „Votați pentru Partidul fără Impozite” sau „Beți apa Kisoignetou”. Canadian Broadcasting Corporation a realizat un experiment în cadrul căruia prezenta de 352 de ori mesajul „TELEFONAȚI ACUM” în timpul unei emisiuni foarte populare de duminică-seara (o oră de difuzare reprezintă 90 000 de imagini). Nici una dintre cele 500 de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sau de colină, n-are apetit pentru o categorie specială a realului; imaginația vrea să-și apropie o lume mirifică În care cerul, pămîntul și marea fuzionează și participă la o existență virginală. CÎmpul este „Însmălțat”, aerul „Îmbălsămit”, raza (lumina) „beată”, femeile au fața albă ca mărgăritarul, gîtul de crin, ochii de foc, gura lor este un rubin grațios și mîna e subțire și dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o fantasmă dulce, ca și durerea, melancolia, cuprinse, toate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cum nu cunoaște Încă valoarea metaforei, folosește În toate situațiile cîteva abstracțiuni. Dacă urmărim modul lui de a caracteriza obiectele, altele decît cele citate pînă acum, observăm că toate indică un anumit grad de beție, de moliciune abstractă. Roza e beată, bucla e blîndă, stînca e uscată, dar pe ea a căzut raza unui dulce soare, coasta (rîpa) este dătătoare de delicii („coastă de delicii”) și de aceea e binecuvîntată, cascadele sînt „murmuroase” (Proscrisul), văile „Încîntătoare” etc. Obiectele (fizice și morale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca un gunoi În ochi. Sau O iubește ca sarea În ochi. Și ea Îl iubește ca gheața În sîn. Și Două-trei coade de topor curg din dragoste Căci Iubirea mojicească e ca gluma cîinească. Și Face chef de curcă beată. Despre care e o zicală: Dintr-o scînteie se ațîță focul. Și I-a căzut mîrlă pe pîrlă. I-a căzut la inimă tronc, Ca cloșca pe oau clone. Ș-apoi, Dragostele prenoite Ca bucatele-ncălzite. Este și dragoste: Eu leșin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i-se libertatea. Îl scoase pe Demostene din scorbura copacului precum și alte texte printre care și o mototolită Commedia și poeziile lui Galeazzo 16. Mângâia cartea lui Dante ca un îndrăgostit ce-și trece buricele degetelor pe obrajii iubitei. Părea beat de fericire, repeta la întâmplare versuri, rumega cuvinte precum inluia, incinse, l'uom s'eterna. Florentinul reușise la perfecție să reunească și să exprime într-un singur chip imagine și gândire; Tommaso ar fi vrut să-și scrie poeziile sintetizând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care părea căpetenia sectei ca să-l întrebe: Nu e nevoie de nicio întrebare: sunt păcătoase, dar nimeni nu le-a făcut vreun rău, decât cel ce trăiește în umbră și trimite mesaje. Mai acum trei zile, se aflau la țară bete în urma unor chefuri făcute împreună cu negustori în trecere pe-acolo. Era încă lumină și, pe neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trăi... sunt oameni necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au din ce trăi fac ca stârpitura asta, noi din ce-am mai trăi, boșorogule ? Nu te mai uita la mine ca o bufniță beată și taci dracului din gură... Iar tu spune-i soru-tii să te care de-aici. ăsta e locul meu. Aicea numai eu n-am din ce trăi. Eu și oamenii mei... N-ai decât să n-ai din ce trăi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
distrus al creierului. 7.2.1.3. Demența datorată leziunilor cerebrale Studiu de caz Un muncitor la o fabrică, I.P. în vârstă de 41 de ani revenea acasă pe un drum de țară într-o noapte de la lucru. Un șofer beat nu s-a oprit la semnul stop și a dat peste mașina d-lui I.P. care nu purta centura de siguranță. Coliziunea l-a trimis pe I.P. prin parbriz până pe asfalt. A supraviețuit dar a avut răni în lobul frontal
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]