7,476 matches
-
știe sigur că urmează să fie umplută cu ciment. Se asigură că e văzut de paznicul de noapte când știe că Tehnicul e închis. Lasă o bicicletă plină de amprentele lui și cu o carte de-a lui în coșul bicicletei. Lasă în urma lui, pe lângă puțul ăla, o grămadă de însemnări. Apare în miez de noapte în casa domnului Braintree, mânjit tot de noroi, și zice că a avut o pană când de fapt n-a avut. Acum n-aveți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fi spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rămăsese, mereu, un fel de copil al lui Marcu Vancea? Cui să-i vorbești despre ceea ce fusese în urmă, cândva, tot mai în urmă, anulat de vijelia neagră a prezentului? Tolea trebuia ferit de emoții: după accidentul acela nenorocit cu bicicleta, ceva se rupsese și se rotise imprevizibil în adolescentul studios și manierat care fusese. Zadarnic încercase Marcu Vancea să-i ascundă băiatului consecințele stupidei întâmplări. Nici nu puteau fi ascunse, de altfel: un licean lovește cu bicicleta, fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acela nenorocit cu bicicleta, ceva se rupsese și se rotise imprevizibil în adolescentul studios și manierat care fusese. Zadarnic încercase Marcu Vancea să-i ascundă băiatului consecințele stupidei întâmplări. Nici nu puteau fi ascunse, de altfel: un licean lovește cu bicicleta, fără să vrea, o bătrână năucă, aproape oarbă, iar tribunalul, bine regizat de rudele infirmei, decide să i se plătească acesteia o uriașă despăgubire, pentru care Marcu Vancea avea să vândă casa abia cumpărată. Cum să ascunzi asemenea fapte publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O sumă frumușică, stimată doamnă. Incredibil! Cine și-ar fi închipuit, doamnă, incredibil“. Iar eminentul Mircea Claudiu recunoscuse, fără vreo ezitare, zâmbitor, privind drept în ochii directorului. Și nici măcar nu erau încă în anii de dificultăți materiale, după accidentul cu bicicleta lui Tolea, când Mircea trebuise să se angajeze ca desenator, în timpul liber, la un arhitect, pentru că familia nu-i mai putea plăti taxele și cheltuielile școlare. Da, da, acest Claudiu, de neclintit, și în dimineața când soția arhitectului, prietena Didei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se poate dezmetici din accidentul cu bicicleta și din accidentul dispariției filozofului vânzător de vinuri Marcu Vancea și din procesul cu bătrâna lovita de bicileta și din excluderea din învățământ care, când cum de ce, vârstele prea repezi amestecă, instantaneu, procesele, pedepsele, plictiselile. Iată-i pe toți: figurația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aduce, brusc, aminte, fraza căutată: „Când tot aștepți, improvizația pare o salvare“. Tot aștepți, tot aștepți improvizația, salvarea. Improvizația salvează, mă salvează, amânare, amânare, de ce nu umplem noi toți, dintr-odată, salvarea, salvarea... așa bombăne adolescentul Tolea, clătinându-se pe bicicleta adolescenței de altădată, când repeta, încă neștiutor, „Improvizația, Salvarea, Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
confesionalului, profesionistul pândea, înregistra, corela, totuși. Nu izbutea să scape de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde s-a sfârșit Dida, nici despre fostul coleg Mircea Claudiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o vizită, să-i vadă biblioteca. Rămas de curând văduv, pensionarul voia să vândă biblioteca. Se gândise la Tolea, îl știa ca adolescent avid de lectură, în vremea când îi fusese avocat în nenorocitul acela de proces cu accidentul de bicicletă. Bibliotecă impresionantă, într-adevăr. Cărți vechi, prețioase legături de piele, o întreagă serie de clasici francezi, dar și celebre volume germane și englezești, ba și o primă ediție a Bibliei în slavonă. Mare minune că nu-i fusese confiscată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să repete, dar nu reușea nici de data asta. — Dumneata ar trebui... ai putea înțelege aiurelile romantice, suferința aceea crudă, dilatată. Erai un băiat frumușel, vesel, transparent, nu-i așa? Totul era perfect, nu-i așa? Până la pățania aceea cu bicicleta... Profesorul icni, surprins de lovitura sub centură. Își reveni, însă, fulgerător, animat brusc de o excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește, pe fotoliul din stânga, dar doamna Venera nu observa nimic. — Totul s-a răsturnat odată cu bicicleta aia, nu? — Da, da, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa? Până la pățania aceea cu bicicleta... Profesorul icni, surprins de lovitura sub centură. Își reveni, însă, fulgerător, animat brusc de o excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește, pe fotoliul din stânga, dar doamna Venera nu observa nimic. — Totul s-a răsturnat odată cu bicicleta aia, nu? — Da, da, înțeleg, se auzi, răspicat, glasul profesorului, care-și balansa vesel picioarele deasupra fotoliului. Profesorul detectiv bălăbănea nepăsător picioarele. Acum, era și el palid. Iar Tavi găsise o poziție comodă, lângă fereastră, privind departe, în zarea invizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu. Ofițeri, cazarme, afișe rasiste. Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul, cu toate dedesubturile puturoase. Fără nici o rușine, de-a dreptul. Să-și acopere urechile și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și încerca norocul ca actriță, de unde n-a ieșit nimic), dar mă înșelasem crezând că moștenise casa de la părinții decedați. Tatăl era mort, dar mama era bine mersi deasupra solului. Ocupa dormitorul cel mare de la ultimul etaj, se plimba cu bicicleta prin Prospect Park în fiecare duminică și, la vârsta de cincizeci și opt de ani, încă lucra ca secretară la o firmă de avocatură din centrul Manhattanului. Ce să-ți spun, mult mă ajutase geniul meu infailibil. Mult mă ajutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ating imobilitatea ca pe idealul unui trai bun. Pentru Joyce, mișcarea fizică era mai mult decât o datorie, era o plăcere, iar activitatea ei preferată în weekend era să se trezească duminica la ora șase și să se plimbe cu bicicleta prin Prospect Park. Ea încă mai lucra, eu mă pensionasem. Ea era o fire optimisă, eu eram un cinic. Ea avusese o căsnicie fericită, iar căsnicia mea... dar destul pe tema asta. Ea nu dădea mai deloc atenție știrilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
așa? — Da, presupun că ai putea. Și ai ajunge să regreți zi de zi, până la sfârșitul vieții. Nu face asta, Joyce. Încearcă să te resemnezi. Capul sus. Nu te lăsa păcălită. Votează cu democrații la toate alegerile. Plimbă-te cu bicicleta prin parc. Visează la trupul meu desăvârșit, auriu. Ia-ți vitaminele. Bea opt pahare de apă pe zi. Ține cu Mets. Uită-te la cât mai multe filme. Nu face eforturi prea mari la slujbă. Hai cu mine într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Derek îmi povestește în continuare despre ultimele trei dăți când a stat peste noapte undeva și despre cât de mult a băut ultima oară și despre casa pe care și-o construiește în Howth. Îmi spune că a închiriat o bicicletă acum câteva luni și s-a dus să se plimbe în Kerry două săptămâni cu încă patru piloți. —Uau, simulez eu interesul în timp ce mă lupt să-mi țin ochii deschiși. De ce te-ai dus în Kerry când ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu credeam că mai umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu credeam că mai umblă cineva prin sat la ora asta. - Păi, acuma-ncepe viața, hai să vedeți, râde ea (de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
râde ea (de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre fetele mari ale lui Țârțâc), sticlindu-și în lumina difuză niște dinți fosforescenți. Noi acuma mergem în sat la băieți, da-i mișto și pentru dumneavoastră. - Păi, eu n-am bicicletă, tu gonești... Fata își lasă fără multă vorbă bicicleta-n șanț și o pornește pe jos, pe drumul pe care trebuie să-l cunoști bine ca să nu dai în șanțuri, aranjându-și din mers șortul prăzuliu pe fundul ei obraznic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dintre fetele mari ale lui Țârțâc), sticlindu-și în lumina difuză niște dinți fosforescenți. Noi acuma mergem în sat la băieți, da-i mișto și pentru dumneavoastră. - Păi, eu n-am bicicletă, tu gonești... Fata își lasă fără multă vorbă bicicleta-n șanț și o pornește pe jos, pe drumul pe care trebuie să-l cunoști bine ca să nu dai în șanțuri, aranjându-și din mers șortul prăzuliu pe fundul ei obraznic. O pornesc și eu, potrivindu-mi pasul după ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe jos, pe drumul pe care trebuie să-l cunoști bine ca să nu dai în șanțuri, aranjându-și din mers șortul prăzuliu pe fundul ei obraznic. O pornesc și eu, potrivindu-mi pasul după ea, și mai privind în urmă după bicicleta abandonată în șanț. Cine să mi-o fure, o aud pe fata de lângă mine, aici toți au bicicleta lor. - Și ce ziceai, că mergeți în sat la băieți?... Eu te văd numai pe tine. - Vin și fetele ălelalte. Nopțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]