3,188 matches
-
ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor al neamului moldovenesc. Să fie lăsat singur. Măritul Padișah vă aduce domn nou, mai bun, mai drept. Însutită va fi răsplata credinței voastre!" Așa scrie. Deci, padișahul a hotărât: Alexandru Aron Voievod! Hotărât! Bucuroși de domnie nouă... Să se sfârșească cu "Mușatinii blăstămați"! rostește Negrilă. Să le piară sămânța neamului blăstămat. Mulțumescu-ți ție, Doamne! De câți ani aștept clipa aiasta! se închină Alexa. Dă Doamne să ne bată turcii! întărește Negrilă ruga cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cea de altădată. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a făcut aceasta mare bucurie. Și cum autocarul zboară, iată-ne ajunși la Râul Iordan. Râul Iordan Ajunși la Râul Iordan, la o distanță nu prea mare de Cană Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de căte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m de rău. Este o priveliște foarte frumoasă. Mult șes cu multă verdeața, copaci de multe feluri cu stoluri de păsări care se întrec în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu tărâțe. După mutarea în Râmnicelu, președintele Bumbac Vasile l-a ales pe Dinun ca magazioner al colectivei pe care o conducea. Ca magazioner, Dinu s-a străduit să fie corect, dar activiștii de partid din Brăila n-au fost bucuroși de corectitudinea magazionerului. Ei au socotit că magazionerul a greșit când le-a cerut să dea semnătură pentru bunurile pe care le luau, când voiau ei, din magazia colectivei. Și luau tovarășii de toate și în cantități însemnate. Grâu, porumb
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca nici una să nu ia mai mult de două kilograme. Deși femeile n-au fost chemate la cântar cu strugurii aleși de fiecare, Dinu era sigur că doamnele au bun simț și noblețe. Au plecat cu autobuzul cu care veniseră, bucuroase că au făcut treabă și că brigadierul a fost rezonabil, dar... Dar la ieșirea din perimetrul colectivei, autobuzul a fost oprit de un milițian și un activist de partid, femeile au fost date jos, autobuzul a fost percheziționat, toți strugurii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toată suflarea satului. Două săli de clasă au devenit săli de dans, feeric luminate cu două petromaxuri, iar sala noastră de bucătărie devenise Bufetul. și-a venit ziua. Garda de onoare la primirea musafirilor erau fetele și băieții din sat, bucuroși că vor dansa în public. O atmosferă sărbătorească în care, oarecum inutili, se încadrau jandarmii trimiși pentru ordine de șeful de post. Autoritățile locale, învățătorii, preotul, familii prietene, toți erau prezenți. Au venit colegi de la Vaisal, Caracurt, Cairaclia, Tașbunar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
admirabil, la terminarea oralului, cei șapte ieșind din sală cântând “Pe-al nostru steag”. La ora 16 listele erau afișate. Prima parte a listei era ocupată de dragii noștri elevi, începând cu Catană și Tcacenco: un moldovean și o ucrainiancă. Bucuroși, emoționați, copii s-au strâns în jurul învățătoarei lor. - Fetițo, i s-a adresat soției cineva din comisie, unde vă este învățătoarea? - Eu sunt, domnule. Mă numesc Steluța Brumă. - Nu-mi cer scuze pentru confuzie. Acum înțeleg cât de aproape le-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
centrul comunei unde se adunau. Femeile tăifăsuiau, iar bărbații trăgeau ceva tutun sau consumau băuturi alcoolice. Ajung în dreptul Căminului Cultural, iar privirea îmi este atrasă de cele trei pisici, pe care cu două săptămâni în urmă le pierdusem fără urmă. Bucuroasă că le-am găsit, le strig pe nume: Șpî, Cater, Roxi, haideți acasă să vă dau ceva bun! La auzul glasului meu au început să scoată niște sunete înfiorătoare și au dispărut brusc, parcă ar fi văzut o nălucă. Ce-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lor, a celor care hotărâseră pentru mine, care, aparent, nu mă obligaseră, dar mă determinaseră ca, de bună voie și nesilită de nimeni, decât de propria mea voință, să îmbrățișez munca de activist al partidului. Eram eliberată de griji și bucuroasă. Plină de energie, tânără, clocoteam de dorința de a munci, de a fi folositoare. Gândeam că nimic nu poate fi mai rău decât viața pe care o avusem în fabrică în ultimele luni, umilită, fără activitate și salariu. Singurii bani
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fără bani? Măăăăi..., da’ cinstită mai ești! Învață legile și ai să afli răspunsul! Am căutat legea privind tăierea bovinelor, dar peste două săptămâni, tot cu bani am luat carnea, fericită că am făcut rost de ea. Aș fi luat bucuroasă fără bani, dacă cineva mi-ar fi dat, dar de ce să-mi dea mie, dacă erau atâția șefi flămânzi înaintea mea? NU ȘTIAI NICIODATĂ CÂND APARE ȘEFUL Afară ploua. Era noroi și lapoviță. În birou era cald. Ne gândeam că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câți miei sunt cu adevărat. Ar fi trebuit să știm și noi, dar cine stătea să numere animalele? Cele mai multe oi fătau gemeni, dar zootehniștii nu înregistrau decât unul. Ne deplasam cu sania după încheiat contracte de la populație. Țăranii nu erau bucuroși și uneori nu ne primeau în casă. Alteori refuzau să le încheie, iar aceia care, totuși, le semnau refuzau categoric să crească un porc pentru contract. Imediat ce aflau că am sosit în sat, cei mai mulți dintre săteni încuiau porțile sau dădeau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi-a spus să stau acolo, iar dimineață, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla. Câinele paznicului, care avea obiceiul să doarmă pe pat, s-a dat jos nemulțumit și s-a ghemuit pe podeaua lipită cu lut. Puricii însă, bucuroși de oaspeți, au tăbărât pe mine, astfel încât răsăritul soarelui a fost o mare bucurie pentru mine și prilej de tristețe pentru ei. Câțiva dintre ei nu au mai vrut să mă părăsească și m-au însoțit întreaga zi. Se pare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne simțim pentru câteva ore o familie adevărată și fericită. O cunoștință s-a oferit să ne ducă până acolo cu mașina personală. Am pus în portbagajul mașinii carnea, cașul și ce mai era necesar pentru grătar și am plecat bucuroși de mini concediul care ne aștepta, lăsând toate grijile în urma noastră. Știam că legea nu permitea tăierea mieilor și nici trecerea cu animale sacrificate dintr-un județ în altul, dar speram că norocul va fi de partea noastră și milițienii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pichiri gălăgioase, câțiva pui de curcă de la o fermă de păsări și ceva cereale pentru acestea. Nenea Turuianu, cel care se ocupa de porcii primăriei, mi-a adus doi purcei abia înțărcați pe care trebuia să-i cresc. Oamenii erau bucuroși să mă ajute, iar eu mă simțeam tare îndatorată și aș fi dorit să le răsplătesc într un fel munca, dar ei spuneau mereu: Nu-i nevoie de vreo răsplată, tovarășa primăriță! Avem nevoie de primar, de popă, de doctor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
simțit lipsa. Doctorița venită din București era blondă, subțirică și părea o persoană cumsecade. Mai târziu aveam să aflu că amabilitatea ei nu era dezinteresată și motivele pentru care fusese mutată din capitală erau cât se poate de grave. Părea bucuroasă atunci când mă vedea, dar nu era. Amabilitatea ei nu era decât teamă și interes. Tot în acel an au venit și doi ingineri agronomi, soț și soție, care au ocupat apartamentul în care locuisem o vreme. Într-o dimineață, pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
școală, să mă ducă să-mi iau copilul de la nenea Culai și să plec până la șoseaua națională pe jos, deși aceasta ar fi fost o nebunie în acele momente tensionate. Soția casierului mi a ieșit înainte și mi-a șoptit bucuroasă: Soțul tău vine cu o mașină să te ia! Du-te cu mașina noastră și adă-l pe Mișu! Pe drum m am oprit la ferma viticolă. Inginerul, pe care îl credeam prieten, a refuzat să-mi vorbească, întorcându-mi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei, care oferea o excelentă brânză de capră, măsline, citrice și câte ceva de băut apă sau Cola. Pe seară am ajuns la Copiapo, morți de osteneală, dar bucuroși că am străbătut cea mai inospitaliera zonă a globului, fără să ne lăsăm oasele pe undeva. Fusese din nou, ca și în sud, o experiență de neuitat, care merita trăită. Eram așteptați de toată "colonia românească" soții, copii, soacre cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Cei trei muschetari" și "Robinson Crusoe" (al cărui erou adevărat poposise cândva prin Chile). A chemat o vânzătoare și i-a spus să caute cărțile și ne-a condus într-un birou alăturat unde lucra soțul ei. Ne-a prezentat bucuroasă, informându-l drept "carte de vizită" și ce rarități căutăm și ne-a lăsat cu dumnealui, o persoană cam de 50 de ani, rubicond, cu față de bonom. Aveam să aflăm că se înrudesc cu vestita familie de cărturari Alcalay, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți au fost bucuroși și de abia așteptă să-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți au fost bucuroși și de abia așteptă să-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
întâmplărilor. Trebuie doar să fii atent la film. * În jumătatea de oră în care ies în oraș să-mi cumpăr cerneală de stilou (am mania stilourilor, care mi se par cele mai prietenoase instrumente de scris), într-o papetărie, domnișoară, bucuroasă, evident că are cu cine schimba vorbă, se miră de dorința mea de a cumpăra ceva care pa cu totul special, cerneală Pelikan neagră. "Nu mai cumpără nimeni cerneala asta de când a murit săracul domnul doct R." Tresar. "Sărmanul doctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acestea. Să trecem la ucis! A început festinul magic. Se ucide cu pasiune, cu fervoare. "S-a dat drumul la ucis." Acum, când notez aceste gânduri, la t.v. se arată o mulțime de oameni care se bagă, harnici și bucuroși, în cotețele pe unde s-au mai ascuns păsări supraviețuitoare. Sunt înhățate și zvârlite în loc. Gesturile, atitudinile, vorbele, îndemnurile îmi amintesc de o veche oroare, când, copil fiind, am asistat la cel dintâi masacru al evreilor, la Dorohoi. Ciudată repetare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin viața mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-a dăruit un mic soare. După o jumătate de oră, pipăind portocala din buzunar, proaspătă, ca o ființă elastică, simt că mi-a trecut starea de mizantropie, că îmi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Erau gătiți cu hainele cele mai bune, sigur păstrate pentru rarele ocazii festive, sigur pentru înmormântare. Curați, ferchezuiți, cu pantofi strălucind, printre bolnavi erau câțiva tineri. Încă înainte de urcarea în autobuz, s-au creat afinități, o atmosferă grijulie, o așteptare bucuroasă. A venit autobuzul, unul elegant, ceea ce i-a impresionat pe toți. (Unii nu-și închipuiau că o mașină poate fi atât de elegantă și nu îndrăzneau să se așeze pe scaunele de piele și se temeau de aceste fotolii, preferind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
port. Dacă nu au sfârșit de glonț, de sabie, de tun, de boală sau înecați, marinarii ilegali ai secolelor al XVII-lea-al XIX-lea, în Occident, corsari, contrabandiști de apă și pirați au agonizat în ștreang, sub pedeapsa autorităților, bucuroase să restabilească ordinea oriunde, pe mare și pe uscat. Literatura, ilustrațiile și filmul le-au dat strălucirea cu care ne-am obișnuit, trecând sub tăcere imoralitatea, promiscuitatea și degradarea fizică. Au făcut-o nu numai din intenții poetic-ficționale, ci pentru
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
copios alimentate de atmosfera din primii trei ani ai Facultății de Filosofie (1974-1977). Contrar prejudecății populare, în Facultatea de Filosofie se făcea chiar filosofie. Profesorii noștri au studiat în Occidentul european și în SUA. Erau tineri (de 30-40 de ani), bucuroși că au putut să depășească handicapul proletcultist al perioadei lor de studenție și să se simtă colegi cu cei din Apus, să se integreze orientărilor contemporane. Facultatea avea patru secții: filosofie, sociologie, psihologie și pedagogie. În virtutea inerției imprimate în anii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]