3,622 matches
-
va putea realiza o sinteză, mărturie a existenței noastre într-un colț al Europei. 10 iulie 2007 Lelea Safta și Peștișorul de Aur Motto: „Ci doar în limba ta Durerea poți s-o mângâi, Iar bucuria S-o schimbi în cânt” (Grigore Vieru, În limba ta) Mai cu ceva timp în urmă, când canicula nu se instalase până și în adâncul fântânilor, un post de televiziune, vrând parcă să distragă atenția bucureștenilor de la spectacolul penibil de pe scena politică spre România reală
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Încheia cu aceeași frază: „Anglo-Nord-Americanii, vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre: socialist și imperialist (ați citit bine, „șlagăre”). Dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist”. Apoi dădea tonul, făcând semn copiilor să-l urmeze: „Și ca mâine cântul nostru, răsuna-va peste ocean!”. Dar copii tăceau. De ce nu cântați? Poate nu-l știți! Poate îl știți pe ăsta. Și dădea iarăși tonul, mai ridicat: „Pân’ la unul o să piară dușmanii ce ne-au robit!”. De ce nu cântați?, se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
va circula în paralel cu bancnotele de 50.000 lei imprimate pe suport de hârtie. Articolul 6 Moneda metalică cu valoare nominală de 5.000 lei prezintă următoarele caracteristici : - compoziție: aliaj AlMg(3); - culoare: argintie; - formă: dodecagonala; - diametru: 24 mm; - cânt: neted; - greutate: 2,5 g. Aversul monedei prezintă în partea de sus Stema României și anul emisiunii, separate printr-un element grafic inspirat din motivele populare românești, sub care este amplasat anul de emisiune încadrat de două liniuțe. Reversul monedei
CIRCULARA nr. 27 din 4 decembrie 2001 privind punerea în circulaţie a unei bancnote cu valoarea nominală de 50.000 lei, imprimata pe polimer, ��i a unei monede metalice cu valoarea nominală de 5.000 lei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138616_a_139945]
-
Direcția Generală a Vămilor, Ministerului Industriilor, precum și agenților economici prin mijloacele mass-media și afișare la sediul Ministerului Comerțului. MINISTRU, Dan Ioan Popescu Anexă 1 LISTA produselor lemnoase și a cantităților contingentate la export pe anul 1996 Produsul Poz. tarifara U.M. Cânt. conf. H.G. 781/96 Cherestea, inclusiv elemente semifabricate: De rășinoase - TOTAL 4407.10 m.c. 300.000 - Lipite prin îmbinare dințata, chiar geluite sau șlefuite 4407.10.10 m.c. - Geluite 4407.10.30 m.c. - Șlefuite 4407.10.50
ORDIN nr. 63 din 19 septembrie 1996 privind produsele lemnoase contingentate la export în anul 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114403_a_115732]
-
care apare atât în modelajul din plastilină, cât și în desen sau jocuri de construcție este lipsa lor de stabilitate (căsuța devine tren, spital, școală, o linie devine cal). Observăm și în desen și în activitățile de gimnastică ritmică cu cânt, deseori tulburări de lateralitate, care cer o anumită metodică de corectare pentru a înlătura instabilitatea, anxietatea și alte fenomene nocive. Timpul limitat nu ne permite să elucidăm mai multe metode și aspecte ale educării psihomotore, parte integrantă din activitățile logopedice
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
să comunice el ce știe; de a recepționa corect ceea ce e necesar din vorbirea altora. Personalitatea educatoarei și a părintelui, relațiile armonioase, exigența principală stabilită cu copilul bâlbâit, au o valoare dublă față de procedeele adoptate, pentru cursivitatea vorbirii lui. Jocul, cântul, povestirea după diafilm, gimnastica asociată cu pronunția, antrenarea în verbalizarea impresiilor trebuie să-l pună pe copilul bâlbâit, în stare de a vorbi fără ezitare. Chiar și adolescentul care este solicitat a vorbi rar, a inspira aerul nazal, a-și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
însă, o judecată rece (și falsă ca orice judecată rece) fără legătură cu realitatea comunicării lingvistice. Noi trebuie să luăm în considerare cuvintele care contează cu adevărat, care emoționează și care au o irizație mitică..." Greu de știu de ce termenul cânt cu care se exemplifică, pentru că î, din structura lui este, derivat dintr-un a latin, contează mai mult decât însuși termenul cuvânt ( în care sunetul î provine din sunetul e): ” Unde vei găsi cuvěntul / Ce exprimă adevěrul? ” Și chiar să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
roumaine se distingue actuellement de celui des autres langues romanes littéraires par la présence d’un î (souvent écrit î) qu’on appelle î guttural...”, lucr. cit., p. 549, recurge cu consecvență la litera î (lână, blând, câmp, pâne, câne, cânt etc.). 5. Hotărârea Academiei Române nu poate invoca reluarea unei tradiții privind redarea sunetului î prin litera î cel puțin din două motive: a. Două decenii din 1932 până în 1953 reprezintă o durată prea scurtă pentru instituirea unei tradiții; b. Nici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul/De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M. Eminescu, I, p. 150) și, de toate verbele aflate la diateza pasivă, funcția de complement de agent: „Îngânat de glas de ape/Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M.Eminescu, I, p. 103) Mai participă direct la realizarea dezvoltărilor semantice ale acuzativului funcția de circumstanțial (de temporalitate și spațialitate) realizată prin substantiv fără prepoziție: „O oră să fi fost amici,/ Să ne iubim cu dor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare; la pronume rezultă din interpretarea lingvistică a raportului dintre subiectul vorbitor și protagoniștii actului de comunicare. Conținutul categoriei de persoană se organizează în baza a trei termeni corelativi: • persoana I; subiectul vorbitor este și obiect al comunicării lingvistice: „Eu cânt.” înseamnă $Eu spun că$$ eu cânt; • persoana a II-a; subiectul vorbitor identifică pe interlocutor cu obiectul comunicării lingvistice: „Tu cânți.” înseamnă $Eu spun că$$ tu cânți; • persoana a III-a; subiectul vorbitor constată că obiectul comunicării lingvistice nu este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltarea sferei sale semantice, expresie a nedeterminării; se constituie într-o persoană generală: „Ce ți-i scris, în frunte ți-i pus.” (I. Creangă, p. 21), „Cum îți vei așterne așa vei dormi.”, „Ne-nțeles rămâne gândul/Ce-ți străbate cânturile.” (M. Eminescu, IV, p. 277), „Tu așează-te deoparte,/Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine.” (Ibidem, p. 195), „Dar cartea îți aduce și oarecare mângâiere.” (I. Creangă, p. 14) În stilul conversației (mai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dumneavoastră, domniei sale) ( D.). PRONUMELE PERSONAL DE IDENTIFICARETC "PRONUMELE PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare însoțește pronume personale, neutre și reflexive, sau substantive, subliniind identitatea cu sine însuși a „obiectului” denumit de acestea: „Când însuși glasul gândurilor tace,/Mă-ngână cântul unei dulci evlavii.” (M.Eminescu, I, p. 120) Justificarea înscrierii termenilor însumi, însuți etc. în clasa pronumelor ar putea fi dată de foarte rarele situații în care ele se întrebuințează singure, realizând funcția sintactică de subiect: „Și însumi binevăcuvânt/ Căci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întinderea pustie.” (M. Eminescu) Verbele admit opoziția de număr, în funcție de situația morfologică a subiectului; când acesta este interior propoziției: „Om de pădure sunt și-mi place frunza.” (L. Blaga) „De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat viața, „Îi plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună.” (M. Eminescu) Când subiectul este exterior propoziției sau este un infinitiv, verbul rămâne invariabil, în forma de singular: „În genere îmi place a reprezenta pe femeia agresivă.” (M. Eminescu) Un grup de verbe de acest tip
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență, de solidaritate între două sau mai multe componente. În aceste corelații interne se dezvoltă și funcționează fiecare din elementele constitutive. În funcție de structura sintagmei verbale, sintetică sau analitică, flectivul (1) poate face corp comun, sub aspect fonetic, cu rădăcina (cânt+asem) sau (2) poate avea autonomie fonetică (am cânt-at). Structura internă a flectivului reflectă o realitate de natură semantică (în înțelesul larg al termenului), și anume, faptul că sistemul categoriilor gramaticale ale flexiunii verbale este, în limba română (și, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este sufix al perfectului numai în relație de dependență cu sufixul de mai mult ca perfect -se-. Când intră în relație directă cu o dezinență își realizează, din multiplele-i posibilități, valoarea de sufix al prezentului: ven-i-m (sau al imperfectului: cânt-a-m). Flectivul este alcătuit din două alte mari serii de „unități” de expresie: (1) - sufixe tematice, (2) - dezinențele. Sufixele tematice (cu funcție gramaticală) realizează, în relație de interdependență cu rădăcina (tema lexicală a) verbului, forme verbale esențiale, dar, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mari clase: a. verbe regulate b. verbe neregulate Verbe regulatetc "Verbe regulate" Verbele regulate păstrează, în linii mari, neschimbată rădăcina în toată paradigma flexiunii. Schimbarea sensului gramatical al formelor verbului își află expresia doar la nivelul flectivului, odată cu modificarea acestuia: cânt (prezent indicativ, persoana I), cânt| (prezent indicativ, persoana a III-a), cântAM (imperfect indicativ, persoana I), cântAȚI (imperfect sau prezent indicativ, persoana a II-a, plural), cântASEȘI (mai mult ca perfect indicativ, persoana a II-a, singular), cântÎND (gerunziu), cântAT
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
veniseși, venise etc. Sufixele verbale, pentru exprimarea timpului și modului, sunt, cele mai multe, omonime. Sufixul -a-, de exemplu, poate intra în alcătuirea temei imperfectului: cânt-a-(m), în structura temei perfectului: cânt-a-(-i, și, -sem, -seși etc., -t), a infinitivului (temă liberă): cânt-a, în structura temei de plural a prezentului: cânt-a-(-ți etc.) Prin aceasta, temele înseși devin omonime, iar omonimia temelor creează impresia existenței unei aceleiași teme în structura morfologică a mai multor sensuri verbale. Această realitate impune distingerea unor teme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tematic (morfem conjunct) a-m - cânt - at a-i - cânt - at Sintagma prezentului prezumtiv: 1. Auxiliarul va fi + tema de gerunziu (voi fi, vei fi) va fi cântând/știind/fiind bolnav 2. Auxiliarul (morfem...) + Rădăcină + (... Morfem) (voi, vei) va fi + cânt/ști + înd/ind ș.a.m.d. Alegerea între verbe auxiliare și teme în dezvoltarea sensurilor gramaticale verbale este dependentă în limba română numai de timpul (modul) exprimat prin sintagma analitică, nu de apartenența verbului la diferite clase semantice (tranzitive/intranzitive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aparține, (c) - de diferite categorii gramaticale, în sfera cărora funcționează și se realizează categoria de persoană verbală. Dezinențe dependente de structura fonetică a verbului Dezinența generală a verbelor, pentru persoana I singular, la tema pezentului (indicativ și conjunctiv) este -Ø: cânt, lucrez, sosesc, cobor, urăsc, par, vând, prind etc. În anumite condiții fonetice, însă, la aceeași persoană mai apar alte trei dezinențe concrete: U (vocalic), -® (semivocalic) și (semivocalic). Primesc dezinența -U (vocalic): • verbele a căror rădăcină se termină într-un grup
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vind-E, rămân-E, prind-E etc. și dezinența -Ø, la plural: sosesc, urăsc, par, vând, rămân, dorm, prind etc. Excepțiile se explică din perspective fonetice: apropi-E, ofer-|, scri-U, da-U, ști-U etc. Celelalte dezinențe sunt indiferente la tipul de flexiune al verbului: cânt, dorm, văd, sosesc; cânț-I, vez-I, soseșt-I; cântă-M, dormi-M, vede-M, sosi-M; cânta-ȚI, dormi-ȚI, vede-ȚI, sosi-ȚI etc. 2. imperfectul, timp indiferent, sub aspectul dezinențelor, la tipul de flexiune al verbelor: • dezinența -M, la persoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flectivului. Stratificarea sensurilor specifice (sau direcția de înglobare) este descrisă de organizarea flectivului; astfel, chiar dacă este un instrument de modalizare a categoriei gramaticale obiective - timpul, modul își subordonează timpul, existând și dezvoltându-se, în planul expresiei, prin variante temporale: să cânt/să fi cântat; marca acestei organizări, în desfășurarea raportului dintre planul semantic și planul expresiei a relațiilor timp - mod este morfemul unic de mod: aș cânta/aș fi cântat. Dacă descrierea flexiunii verbului și-ar așeza la bază un alt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timpurilor fundamentale: trecut-prezent-viitor, indicativul se opune celorlalte moduri și (sau mai ales) din perspectiva sensurilor și formelor acestor timpuri. Astfel, prezentul indicativ se opune prezentului conjunctiv prin morfemul de mod (realizat pozitiv, la conjunctiv, să, cu realizare Ø la indicativ): cânt/să cânt. La persoana a III-a, opoziția se realizează și prin dezinențe: dezinența -ă, la indicativ - cântă, dezinența -e, la conjunctiv - să cânte, dezinența -e, la indicativ - ninge, dezinența -ă, la conjunctiv - să ningă. Prin aceasta, cele două variante
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trecut-prezent-viitor, indicativul se opune celorlalte moduri și (sau mai ales) din perspectiva sensurilor și formelor acestor timpuri. Astfel, prezentul indicativ se opune prezentului conjunctiv prin morfemul de mod (realizat pozitiv, la conjunctiv, să, cu realizare Ø la indicativ): cânt/să cânt. La persoana a III-a, opoziția se realizează și prin dezinențe: dezinența -ă, la indicativ - cântă, dezinența -e, la conjunctiv - să cânte, dezinența -e, la indicativ - ninge, dezinența -ă, la conjunctiv - să ningă. Prin aceasta, cele două variante temporal-modale pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuprind, ca și la celelalte opoziții temporal-modale, în structura unor morfeme discontinue: viitorul I indicativ potențial-optativ prezent voi, vei etc.... -a (ea, e, i, î) aș, ai etc.... -a (ea, e, i, î) voi, vei etc. cânta aș, ai etc. cânt-a ved-ea ved-ea Viitorul II indicativ se opune - ca timp al anteriorității, în spațiul viitorului - conjunctivului, optativului perfect și prezumtivului perfect, prin morfemele de timp-mod: voi, vei, va fi etc. pentru indicativ, să fi pentru conjunctiv, aș, ai, ar fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
La nivelul sintactic, indicativul caracterizează verbe-predicat în enunțuri asertive, cu nuclee predicaționale bimembre (cu excepția verbelor impersonale), imperativul instituie nuclee predicaționale monomembre: Eu cânt/Tu cânți etc. - indicativ Cântă! (tu) - imperativ Indicativul nu se diferențiază în funcție de opoziția afirmativ/negativ: Eu (nu) cânt. Tu (nu) cânți. Voi (nu) cântați. Imperativul prezintă aceleași structuri la plural: Nu) cântați! dar structuri diferite la singular: Cânt-ă! (R + dezinența -ă) Nu cânt-a! (R + sufix de infinitiv -a) De natură prozodică și sintactică este și opoziția din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]