3,117 matches
-
Cazangic cu 789 ha de pământ. Doar după un an de la înfăptuirea reformei agrare statistica va înregistra aici 219 case și o populație de 969 de suflete, o moară de aburi și o alta de vânt, o școală primară, două cârciumi, primărie, post de jandarmi. În 1933 Cazangicul avea deja un număr de 1137 locuitori. Printre gospodarii de frunte ai satului erau Gheorghe Vineș (150 ha de pământ arabil și 3 ha de vie), Dumitru Butuc (106 ha), Grigore Novițchi (86
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
se ocupă cu albinăritul. Împrejurul satului era ocupat de vii și livezi. Către anul 1923 populația satului a juns până la 2,5 mii de persoane în 850 de case. În sat funcționa o școală primară, o moară, o băcănie, 3 cârciumi, primărie. În 1940 în Corlăteni au fost înregistrați 2834 de locuitori: 2824 - români, 31 ruși, 162 de elevi frecventau școala. În bătăliile celui de-al doilea război mondial și-ai pierdut viața circa 50 de corlăteneni. Nu mult după război
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Prin 1923 Bilicenii aveau vreo 500 clădiri, inclusiv o curte boierească, cu 1750 de locuitori (890 bărbați și 860 de femei), activa cooperativa agricolă „Muncitorul”, o tovărășie de credit, o școală primară mixtă, biserica ortodoxă, primăria, postul de jandarmi, o cârciumă. În 1928 aici făceau comerț Ioan Sasov, Vasilisa Pisanova, Leizer Meister și Luzer Chic. În 1932 lucra moara cu motor a lui Ion Reaboi. Florian Capiton, Grigore Romașcan și Emanoil Catelîi stăpîneau câte 100 ha de pămînt arabil. Din cei
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
Tătărăuca Veche e prezentă o școală primară mixtă, o biserică ortodoxă, agenția 24 de percepere, poștă rurală, primărie și își desfășoară activitatea o tovărășie sătească. Tot atunci în sat funcționa o carieră de piatră, o moară de apă și 2 cârciumi. Doi ani mai târziu e menționat despre activitatea unei cooperative de consum „Tatarovca Veche”. În perioada interbelică în localitate funcționa un cămin cultural al Fundației Culturale Regale „Principele Carol”. După Al Doilea Război Mondial școala primară este transformată în școală
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
tîrziu - școală laică de alfabetizare. În 1901 își deschide ușile bibliotecă publică. În 1923 la Olișcani sînt înregistrate 900 de gospodării și circa 6000 de locuitori, o gospodărie boiereasca, cooperativa agricolă, școala primară, două biserici, post de jandarmi, primărie, 5 cîrciumi. Olișcani este un sat și comuna din raionul Soldănești(1). Satul este situat la 47.800107 - latitudine nordică și 28.709804 - longitudine estică, avand o suprafață de aproximativ 3.77 kilometri pătrați, cu un perimetru de 11.00 km(2
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
la România în 1918 a contribuit la dezvoltarea localității în alte condiții. Satul este inclus în plasa Rezina, județul Orhei. În sat activau: o gospodărie agricolă, o cooperativă de consum, patru mori de apă, o oloiniță, o scărmănătoare și cinci cîrciume. A fost deschisă școala primară. Reanexarea Basarabiei de către URSS la 28 iunie 1940 a oprit ritmul de dezvoltare a localității, unele din cauze fiind retragerea gospodarilor în România, exilarea în Siberia și colectivizarea forțată. ActivitățiLe meșteșugărești au fost stopate, au
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
o ramificare de cinci șleahuri - spre Târgu Orhei, schitul Dobrușa, cetatea Soroca, orașul Bălți și iarmarocul de la Telenești. Datorită acestei poziții geografice, el servea drept popas de etapă pentru ostași, curieri poștali, negustori, ocnași. Aici se aflau câteva prăvălii, hanuri, cârciume și dughene. Populația se îndeletnicea cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor, comerțul. În documentele recensământului întâlnim nume mândre de șoimani - Toader Spătaru, Vasile Cucu, Ioniță Balmuș, Timofti Visca, Gheorghiță Gabura, Ștefan Lesanu, Toader Burcă, Constantin Vodă s.a. În podgoriile dincolo de râul
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
206 des. de nădeluri - sectoare de pămînt, care urma să fie răscumpărate. Abia în 1922 Instituția română "Casa Noastră" mai împroprietărește 104 locuitori cu 190 ha de pămînt. Satul avea în anul următor 567 de oameni, școală primară și o cîrciumă. Apoi aflăm că în 1933 Nicolae Semeniuc și Iustin Gavriliuc dețineau aici o moară, iar Onofrei Scripnic - o treierătoare. Vin din nou rușii și la recensămîntul din 10 noiem. 1940 se înregistrează în Halahora de Jos 803 locuitori, incl. 673
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
impozit pentru via ce o posedase, din cauza că o stîrpise încă în 1914.” După datele statistice din 1925 Alcedarul numără 420 case cu o populație de 1150 de locuitori (500 barbați și 650 femei), aveau o moară de vînt, 4 cîrciume, o școală primară, agent și post de jandarm, primărie. În 1933 Alcedarul era format din 1708 locuitori. Agricultorii înstăriți pe atunci erau Gheorghe Balaban, Botnaru Gheorghe, și Vasile Fotescu, Marandici Gheorghe și cîrciumarii Garber, Ițîc, Rozemblium, Avrum. La fel datele
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
este hrisovul din 1527 - 1528, semnat de Radu de la Afumați, prin care voievodul reconfirma aceleiași mânăstiri dealul cu viile de la "Poiana" (în Valea Călugărească ) și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa Teleajenului, cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi ) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în "Cârciumari" pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de boierii
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
au dezertat echipajele și au plecat în căutare de aur. Sute de vase au fost abandonate, iar portul San Francisco a devenit o pădure de catarge. Localnicii întreprinzători au preluat aceste nave abandonate și le-au transformat în depozite, magazine, cârciumi, hoteluri, și pe unul în închisoare. Multe dintre ele au fost distruse și folosite pentru întărirea solului pentru a crea mai mult spațiu construibil în orașul care se extindea cu repeziciune. În câțiva ani, a mai existat un aflux de
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
al Basarabiei conform căruia în 1923 în Briceni locuiau 7496 de suflete în 1610 case. Orășelul avea o fabrică de ulei, două de săpun, 2 școli primare, un medic de plasă, o moașă, 6 dentiști, un agent veterinar, 46 de cârciumi, un spital, 2 incubatoare, o sinagogă, un post de jandarmi. La 1 august 1949 în Briceni rămăseseră doar 4949 de locuitori, inclusiv 186 moldoveni, 568 ruși, 3205 ucraineni și 913 reprezentanți ai altor naționalități. Bricenii mult timp au continuat să
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
Mic". De la "Răscruciul Mic" spre vest, pînă la intersecția cu străzile Lipscani (unde se vindeau mărfurile de lux) și "Madona Dudu", erau bogasierii și cojocarii. Între cele două răscruciuri se întindeau străzile pline de prăvalii de tot felul: boiangerii, cizmării, cîrciumi, hanuri (cel mai mare era hanul Poroineanu, lîngă "Fîntîna cu Țeapă"). Principalele mahalale erau: Brazda lui Novac, Episcopiei, Craiovița, Belivacă, Bogdan, Chițărănoia, Dorobănția, Brîndușa, Mîntuleasa, Popa Hristea, Postelnicu Fir și Obedeanu. La nord de "Calea Bucureștiului" se afla "Tîrgul din
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
case, 3486 bărbați și 4175 femei. Satul dispunea pe atunci de 1 moară cu aburi, 23 mori de vânt, 3 școli primare mixte, o biserică ortodoxă, post de jandarmi, comună agricolă, poștă de cai a zemstvei, poștă rurală, primărie, o cârciumă, reședință de subprefectură și un restaurant . La 4 octombrie 1936 se deschide o fabrică de spirt, clădirea era de piatră, acoperită cu țiglă. Stăpânul fabricii era M. Starostinski de cetățenie română. În această perioadă s-au executat următoarele lucrări de
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
96 de case cu o poplație de 876 de suflete, țărani români. Locuitorii se ocupă cu uscarea prunelor, cari se vând peste Nistru". În 1923 Lalova avea 235 de gospodării , o curte boierească, moară și oloiniță, 2 școli primare, 5 cârciumi. Stodolna (Cobâleanca) întrunea 152 de case, o gospodărie boierească cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat și înregistrat 1259 de locuitori. În războiul al ll-lea mondial Lalova
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
cari se vând peste Nistru". În 1923 Lalova avea 235 de gospodării , o curte boierească, moară și oloiniță, 2 școli primare, 5 cârciumi. Stodolna (Cobâleanca) întrunea 152 de case, o gospodărie boierească cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat și înregistrat 1259 de locuitori. În războiul al ll-lea mondial Lalova a pierdut 23 de bărbați. Două valuri de deportări staliniste din 1941 și 1949, au văduvit Lalova cu
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
distrusă de bolșevici în 1917.” Se atestă: dealul Holm, Valea Hristici, iazul Bolata, 450 de case; 2260 de locuitori, gospodării boierești (4 case locuite), moară de vînt, 2 mori cu aburi; școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, primărie, o cîrciumă. Primar era Teodor Lozan, notar - Teofil Ganea. 1930. În ziua de 29 dec. la Hristici, plasa Florești, se înregistrează 1287 de locuitori (638 de bărbați, 649 de femei, 287 de gospodării; 40,6% din numărul locuitorilor trecuți de vîrsta de
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
locuitorilor trecuți de vîrsta de 7 ani știau carte. În sat locuiau 1269 de români, 8 ruși, 1 rutean, 9 evrei. 1932. Hristici, plasa Ocolina, 1664 de locuitori. Primărie, percepție fiscală, școală primară, biserică, o băcănie. Banca populară „Libertatea”, o cîrciumă. Patru agricultori dețin cîte 100 ha de pămînt. 18 octombrie 1940. Sovietul Comisarilor Norodnici al RSSM a adoptat decizia privind fondarea unor stații de mașini și tractoare, incl. SMT Hristici (AOSP, F. 51, inv. 4, u.p. p. 11). 1940
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
pana la pămînturile răzeșilor satului Cucueți. Suprafață totală de pămînt bun care a intrat în posesia țăranilor este de 228 deseatine. În afară de această suprafață a mai intrat și pămîntul sub biserică, cimitir, casele preotului, diaconului, palamariului, două case moșierești, o cîrciuma în total 10 deseatine 150 sajini. Sub drumuri și străză 4 deseatine 356 sajini, sub albia rîulețelor 5 deseatine 487 sajini. III Locuitorii satului Cucueți se folosesc pentru adăpatul vitelor, oilor animalelor domestice de rîul Camencuța și de iazul arendatorului
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
calități cromatice. Scena de gen, cea mai pregnantă formă de redare plastică a realității imediate, desprinsă din compoziții pentru a se contura independent, poate fi exemplificată prin câteva lucrări din colecția noastră, printre care amintim „Muzicanți de stradă”, „Scenă de cârciumă”, lucrări de accentuată factură realistă, aparținând unor autori anonimi din secolul al XVII-lea. Urmând aceeași evoluție, natura statică a devenit în pictura Țărilor de Jos din secolul al XVII-lea unul din genurile preferate, abordat de numeroși artiști, printre
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
din comuna Lacu Baban satul Gură Călitei, născută în anul 1883, fiica lui Ștefan Zarzalin. După căsătoria cu Gherghina se mută în satul Gură Călitei , considerand acest loc prielnic pentru comerțul ce-l desfășura Mai știm despre el că în cîrciuma lui s-a declanșat la 1907 sîmburele izbucnirii revoltei țărănești din satul Gură Călitei cand țăranii au ars conacul arendașului Ion Georgescu. În 1922 a înfiat pe Mărită Gavrilă, ce a devenit Maria Dîrdala , născută în anul 1910 . Ion Ț
Ștefan Dîrdală () [Corola-website/Science/305467_a_306796]
-
și cu Iancu Jianu peste Dunăre. S-a făcut cârciumar la Drăgășani, apoi în București, s-a căsătorit cu o femeie bogată, tot cârciumareasă. A murit otrăvit de aceasta, din gelozie, când l-a prins că în drumurile spre fosta cârciumă din Drăgășani, unde se ducea des să se aprovizioneze cu vin, avea o ibovnică foarte tânără. Viața sa a stat la baza filmului românesc "Haiducii lui Șaptecai" (1970), regizat de Dinu Cocea. Rolul principal a fost jucat de Florin Piersic
Anghel Panait () [Corola-website/Science/300005_a_301334]
-
naturală. Inițial, băutura nu era numită votcă — se folosea termenul „lichior diluat” (хлебное вино; hlebnoe vino). Până spre mijlocul secolului al XVIII-lea, conținutul de alcool a rămas relativ scăzut, nedepășind 40% alcool pe volum. Era comercializată mai mult prin cârciume și costa scump. În același timp, cuvântul „"votca"” era deja în folosință, dar se referea la tincturi din ierburi (similare cu absintul), conținând până la 75% alcool pe volum, și făcut în scopuri medicinale. Prima utilizare scrisă a cuvântului „votcă” a
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
de la fereastra mănăstirii, iar locul unde avea să aterizeze săgeata, va fi locul în care va fi înmormântat el. Mormântul actual poate fi vazut din locul în care astăzi se află ruinele mănăstirii, ceea ce corespunde legendei. El se află în spatele cârciumii “Three Nuns” (tradus Trei Maicuțe), și se spune că măicuțele l-au îngrijit pe Robin Hood cât timp acesta a fost bolnav. Biroul Consiliului de Informare Turistică din Calderdale, organizează ocazional plimbări la mormântul lui Robin Hood, pentru ca acesta să
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]
-
Robin Hood cât timp acesta a fost bolnav. Biroul Consiliului de Informare Turistică din Calderdale, organizează ocazional plimbări la mormântul lui Robin Hood, pentru ca acesta să poată fi vizitat de către doritori. În zona West Yorkshire, și în special Calderdale, există cârciumi care poartă numele lui Robin Hood, atât lângă Brighouse cât și în Cragg Vale; trecând de Halifax, găsim munți nu prea înalți, numiți Pennines, unde se află Robin Hood Rocks (Stâncile lui Robin Hood); Robin Hood Hill (Dealul lui Robin
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]