6,191 matches
-
doua zi, armăsarul așteptă să apară căruța Încărcată cu saci de cânepă În care se aflau Înghesuite pâini mari, negre și rotunde. Când porțile grele de fier fură date În lături, se repezi și el, Într-un trap țanțos, pe lângă căruța cu pâine. La vederea arătării, unul dintre soldați rămase cu gura căscată, iar celălalt pipăi piedica armei, Însă nu apucă să armeze sau să scoată vreo vorbă și se mulțumi să vadă clătinându-se coada ca un ciomag și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după tradiție, să-și azvârle ciomegele În foc, el era deja bine aghesmuit și se străduia, cam fără spor, să pregătească grătarele și carnea pentru fript. Chefuise Împreună cu luptătorii până Îl doborâse băutura. Ajunsese a doua zi acasă cu o căruță În care zăceau de-a valma, cuprinși de somnul rău al vinului neașezat, toți războinicii ce luptaseră pentru Satul cu Sfinți. Câțiva ani mai târziu - Între timp Ectoraș se străduise să uite că fusese la Război numai În calitate de bucătar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
port erau încărcate și ridicau ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii. Corăbiile, fără excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În ziua a treisprezecea din lună, Mitsuharu ajunse la Kameyama și-și uni forțele cu ale lui Mitsuhide. Din toată provincia veniseră membri ai clanului Akechi, sporind armata, deja semnificativă, de la Sakamoto. Astfel, cetatea era plină de cai și oameni; căruțe cu provizii militare blocau toate intersecțiile, iar pe străzi aproape că nu se mai putea circula. Soarele strălucea cu putere și, dintr-o dată, ai fi zis că e toiul verii: hamalii umpleau magazinele și se certau în timp ce mâncau; afară, infanteriștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât fusese de mulți ani. După-amiaza, coloane de nori acopereau o parte a cerului dinspre miazănoapte, dar soarele, care apunea încet, continuă să usuce munții și văile râurilor din Tamba, până în asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i, se observa din prima clipă că erau comercianți. Cu Nobunaga primit în gazdă, Templul Honno nu mai era un simplu templu. Din noaptea de douăzeci și nouă începând, la poarta principală a templului nu mai contenea un tumult de căruțe, palanchinuri și oameni care intrau și ieșeau cu mare zarvă. Audiențele pe care le acorda acum Nobunaga păreau a privi probleme de mare importanță pentru întreaga națiune. Astfel, un om se putea retrage după ce beneficiase măcar de un cuvânt sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Douăzeci dintre voi vor anunța, în satele de pe drumul dintre Tarui și Nagahama ca, la căderea nopții, de-a lungul drumurilor, să se aprindă făclii. De asemenea, nu trebuie să lase în drum nici un fel de obstacole, cum ar fi căruțele, vitele sau lemnele. Copiii să fie ținuți în casă, iar podurile să se întărească. Cei douăzeci de oameni din dreapta lui încuviințară toți odată din cap. Celorlalți treizeci, Hideyoshi le dădu următoarele instrucțiuni: — Voi, ceilalți, îndreptați-vă spre Nagahama cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viu colorate pe care le-am avut pe câmpul de luptă, cu un drapel fluturându-mi la spate. În plus, ca dovadă că nu mă deranjează să fiu legat, aș dori să mă lege în fața tuturor, când mă urc în căruță. Franchețea era, într-adevăr, una dintre cele mai agreabile trăsături ale lui Genba. Când Hikoemon îi reproduse dorințele sale lui Hideyoshi, acesta ordonă să fie trimise imediat hainele. Sosi și ziua execuției lui Genba. Prizonierul făcu o baie și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trimise imediat hainele. Sosi și ziua execuției lui Genba. Prizonierul făcu o baie și-și legă părul. Apoi, îmbrăcă kimonoul roșu și, pe deasupra, mantaua cu mâneci largi și modele mari. Întinse mâinile să-i fie legate și se urcă în căruță. În anul acela, avea robusta vârstă de treizeci de ani, fiind un bărbat peste măsură de chipeș, a cărui moarte o deplângeau cu toții. Căruța fu mânată pe străzile din Kyoto, apoi îndărăt, în Uji, unde fusese întinsă pe pământ o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu mâneci largi și modele mari. Întinse mâinile să-i fie legate și se urcă în căruță. În anul acela, avea robusta vârstă de treizeci de ani, fiind un bărbat peste măsură de chipeș, a cărui moarte o deplângeau cu toții. Căruța fu mânată pe străzile din Kyoto, apoi îndărăt, în Uji, unde fusese întinsă pe pământ o piele de animal. — Îți poți tăia singur pântecele, îi propuse lui Genba călăul. Îi fu oferită o sabie scurtă, dar Genemon se mulțumi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gură de aer proaspăt la una din ferestrele deschise pe un lung coridor în timp ce tata rostea marea promisiune că va face orice pentru a-mi atinge visul de a fi învățător. Tăcuți și liniștiți ne-am îndreptat spre locul unde căruța cu cei doi plăvani ai tatei ne aștepta... gata de întoarcere spre Priponești, la casa noastră. Mare bucurie acasă, unde mama și frații ne așteptau. Îmbrățișări și sărutări, cuvinte de alint și dragoste într-o casă în care orice bucurie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zona respectivă cu masa de seară a celor ce-mi mai rămăseseră. Aducea cu el o sticlă din vinul cerut de mine, potolindu-mi acea grozavă sete pe care o aveam datorită pierderii de sânge, apoi m-am urcat în căruță și m-a ținut în brațe atenuându-mi zdruncinăturile mari ale drumului denivelat, impregnându-și hainele lui cu sângele meu. M-a lăsat la postul sanitar al Regimentului pe mâna medicului respectiv, după care, cu lacrimi în ochi, a trebuit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
30 de ani că am avut acea inspirație de a-l trimite cu noua misiune. La căderea întunericului peste poziția unde căzusem rănit și după ce am organizat rezistența oamenilor ce-mi mai rămăseseră, Mihai și-a făcut apariția cu o căruță de la compania noastră, mi-a potolit setea istovitoare datorită pierderii unei mari cantități de sânge, m-a urcat în căruță, m-a ținut în brațe pe drumul denivelat, atenuând zdruncinăturile care-mi cauzau dureri atroce în cotul stâng sfărâmat, îmbibându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unde căzusem rănit și după ce am organizat rezistența oamenilor ce-mi mai rămăseseră, Mihai și-a făcut apariția cu o căruță de la compania noastră, mi-a potolit setea istovitoare datorită pierderii unei mari cantități de sânge, m-a urcat în căruță, m-a ținut în brațe pe drumul denivelat, atenuând zdruncinăturile care-mi cauzau dureri atroce în cotul stâng sfărâmat, îmbibându-și hainele lui cu sângele meu, care încă mai curgea din abundență. Prin anii 1996, în timp ce mă aflam la Vatra
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
au decurs din declararea războiului, iată-ne ajunși - cei care am mai avut zile - la câțiva ani după război. Stăpânirea comunistă instaurată după război, cam prin anii 50, scotea lumea la lucru în folos obștesc. Tatăl meu făcea prestație cu căruța cu boii cărând pietriș pentru consolidarea șoselei spre Crivești - alături de oameni din diferite sate apropiate. Într-una din zile, un vecin îl strigă de departe pe tata. Din tumultul normal al momentului, un cetățean din vecinătatea Criveștilor, auzind numele de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fi aspru pedepsit... “Așijdere, poruncim domnie me, și pentru sacale și aparii domnești sau boierești sau măcar a cui ar fi, să fie toți opriți... a lua apa din haznele, pentru ca nici odată să nu pricinuiască din pricina cailor și a căruților... Și... s-au rânduit... un căpitan cu doi slujitori de la agie ca să fie supt ascultare suiulgiilor, să poarte de grijă... zioa și noapte pentru paza și apărarea haznelilor”. --Începe să-mi placă toate acestea, sfințite. Și cum se vede, bunăvoința
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Roset biv vel vornic”, care “au arătat cum că o uliță ce merge din Ulița Mare drept la vale spre Bahlui și la feredeu... cu zidirile ce face... părintele Mitropolitul s-ar fi strâmtând,... cât ar pute să treacă o căruță și acea uliță ar fi trebuitoare la toți... și mai ales ferească Dumnezău, de o întâmplare de foc... Drept aceea... să mergeți la fața locului și foarte cu mare luare aminte să cercetați... cât să cade să fie de largă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mă uit după ei. Poate sunt turci, dar ceva îmi spune că nu. Sunt altfel îmbrăcați și nu poartă turbane. Pe ulița plină de soarele darnic al dimineții trec în trap săltat câțiva călăreți răscolind colbul abia așezat în urma câtorva căruțe care au trecut valvârtej și încă se auzeau hodorogind în josul uliței. Boi nădușiți trag cu greu o haraba plină vârf cu baloți de marfă...Un târgoveț trece strigându-și marfa pe care o poartă într-o putinică...Se oprește în fața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și cu Bogdan Hmilnițchii hatmanul căzăcescu cu oștile de Zaporojie și au prădat și au arsu pămîntul nostru, de la apa Nistrului pînă la munte, și au arsu tîrgul nostru Iașii, și tîrgul Suceava și svînta Mitropolie”. Iar am rămas de căruță, sfințite părinte... Nu te plânge, mai bine uite-te colo... Spunând acestea, bătrânul mi-a arătat o îngrămădire de dugheni, întrebându-mă: Știi cumva povestea lor? Întâi aș vrea să știu dacă o dugheană se mai cheamă și prăvălie - lungesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
părinte. Nu le ai dar le dovedești. Și asta-i bine. Mă uit la călugăr cu băgare de seamă, ca să văd dacă nu-și râde de mine. Nu. Chipul lui era foarte sobru. În acest timp se aude huruit de căruțe și harabale încărcate cu poveri, venind sau plecând de la Chervăsăria domnească, iar pe lângă noi trece un rădvan în trapul cailor, urmat de doi călăreți. Oare ce se ascunde în spatele perdelelor rădvanului, părinte? Trebuie să fie vreo boieroaică din suita doamnei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nimic din ce îmi spune și arată. Hai să intrăm și în ograda Chervăsăriei, dacă pot spune așa. Numai să fii cu băgare de seamă, să nu te calce vreo haraba. Aici îi ca în Iad. O haraba sau o căruță iese și alte zece intră, toate învârfonate cu cine știe ce fel de marfă...Cele goale ori au lăsat încărcătura și pleacă după alta ori intră să încarce din magaziile sau pivnițele Chervăsăriei. Ne întâmpină larmă mare...Carele și harabalele hodorogesc îngrozitor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de a fi foarte riguros concepute, prin despicarea la modul ingenios al firului în patru. Mi se părea demult, că anul 2000 este undeva departe învăluit în ceață și socoteam eu, că atunci voi avea o vârstă foarte înaintată, o căruță de ani trăiți. Așa gândeam eu, despre cei 53 de ani, pe care aveam să-i împlinesc în anul 2000, anul de sfârșit al mileniului. Anul acesta împlinesc exact cu zece ani mai mult, și cei 63 de ani pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
te poate duce gândul la cât de ușor descoperă uneori omul, cum se poate bate temeinic câmpii pe teme de doi bani, dacă individul multă vreme a fost lăsat la dospit. Așa s-a întâmplat și cu vinificatorul, pardon, guvernatorul căruței de bani, care se numește până la „noua ordine mondială”, Banca Națională, guvernator care semnează pe parale caligrafic și cu litere de mână, Mugur Isărescu. De atâta stat prin beciurile Băncii Naționale, și-a pierdut cam de tot colorul unui brav
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
stație și de acolo trebuie să merg cinci-șase km pe jos...Am pierdut mașina care mă putea duce chiar în sat și merg... merg... de cred ca o să ajung la capătul pământului... dar capătul nu se mai vede. Zăresc o căruță pe drumul nesfârșit și întreb dacă există în zonă un sat cu numele căutat de mine. Da, există. Dar mai e de mers pe atât. La o răscruce o să fac la stânga. Picioarele mă dor de-mi vine să merg desculță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mama, făcându-mi cruce. Noaprea trecea, dar venea alta și alta. Ziua, noi, copii satului, porneam tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]