4,790 matches
-
țipă el, nu vreau să stau aici. Fu întins pe pielea unei canapele reci, cîteva uși fură trîntite și o voce îl întrebă: — Unde locuiești? — Biserica parohiei Cowliars. — Pentru Dumnezeu, unde locuiește? O voce dădu adresa din Cumbernauld Road și canapeaua vibră și se clătină. Evident, se afla într-o mașină, iar cînd se opri în afara gangului din Riddrie, putu să se ridice și să se ducă singur sus. Din fericire, taică-său nu mai locuia acolo. Peste o săptămînă, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de bufniță. Taică-său citește într-un șezlong lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la cotul lui, e un ceainic cu o acoperitoare, cîteva cești, un zaharniță din sticlă, o cană cu lapte și o farfurie cu biscuiți. Pe canapeaua de vizavi stau două femei. Una e căruntă, de vreo șaizeci de ani, cealaltă pare a fi fiica ei, o femeie de vreo patruzeci de ani, cu părul negru. Bătrîna tricotează, tînăra citește. Interiorul liniștit este atît de suficient sieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
anunțul conține un avertisment serious referitor la pericolele de sănătate la care sînt expuși locuitorii regiunii Unthank-ul Mare, e important ca toată lumea - în special familiile care au copii - să acorde o atenție deosebită. Provost Sludden. Sludden apăru, stînd pe o canapea de piele sub o hartă imensă a orașului. își ținea mîinile împreunate între genunchi și privi camera cu gravitate înainte de a vorbi. — Salut. Nu mulți dintre dumneavoastră m-au văzut în acest mod, și vă jur că regret că apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ta apariție este suficientă. O lampă cu abajur aflată pe polița șemineului scălda grupul restrîns din fața focului într-o lumină blîndă și ovală. Sludden, Gilchrist, un bărbat cu un aer liniștit și altul cu un aer nesăbuit stăteau pe o canapea din piele în fața focului. O doamnă căruntă pe care Lanark o văzuse în sala canonicilor stătea într-un fotoliu cu o servietă în poală. Lanark împinse un scaun cît mai în umbră. Sludden zise: — Acești doi domni înțeleg foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o formă nemaipomenită? Mă întreb de ce nevastă-sa e îmbrăcată în fusta aia hirsută? Poate că nu vă e foame. Nici mie. Hai să ne dedăm la pileală, e din belșug. Stați aici o clipă. Se așeză la capătul unei canapele lungi, din piele și se uită perplex în jur. Se afla la cel mai de sus și mai mare etaj din cele patru, care cobora în trepte spre un perete de sticlă cu deschidere spre stadion. Jumătate din cei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vie, pentru că duceau tăvile printre grupuri, flirtînd din mers, dar scena era echilibrată de niște bărbați robuști și tăcuți care stăteau atenți lîngă pereți, cu pahare de whisky din care nu sorbeau. Pe o masă cu tăblie de sticlă din apropierea canapelei se aflau teancuri de broșuri pe care scria PROGRAMUL ADUNĂRII. Lanark luă una și o deschise. Citi o scrisoare din partea lui Trevor Weems care le ura bun venit delegaților din partea locuitorilor din Provan și încredințîndu-i că vor avea parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la inginerie. Ce vrea să însemne „Luări de cuvînt. Moțiuni. Vot“? Ce însemna „Lobby“ și de avea loc în timpul meselor? înțelegeau ceilalți delegați chestiunile astea? în acel moment, galeria era plină și doi bărbați se așezară la celălalt capăt al canapelei, sorbind bere neagră din halbe și privind în jos la micile figuri active de pe terenul de sport. Unul dintre ei spuse vesel: — E o minune să vezi că toate astea se petrec în Provan. — Chiar așa? O, bine înțeles, Odin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rînd, trebuie să recunoaștem cu toții că povestea unei vieți lungi nu se poate termina fericit. Da, știu că William Blake a cîntat pe patul de moarte și că președintele Republicii Franceze a murit de atac de cord în timp ce păcătuia pe canapeaua din biroul său∗ iar în 1909 pacientul dentistului din Wumbijee, New South Wales, a fost lovit de fulger după ce a primit o doză de gaz ilariant.∗ Dumnezeu din lumea reală poate fi crezut atunci cînd se petrec asemenea lucruri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pantei, începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe Lanark, apoi îi făcu semn bătînd ușor cu mîna în stînca de lîngă el, și cînd Lanark se așeză, se sprijini de el și amîndoi priviră îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se bazează pe antropomorfismul prin care dacă pîinea e mai dulce atunci cînd e unsă cu unt, pîinii îi place să fie unsă cu unt. în.a.) ∗ Președintele în chestiune a fost Felix Fauré, care a murit în 1909 pe canapeaua din sera Palatului Elysée, nu pe canapeaua din birou. ∗ Orașul Wumbjee este în South Wales, și chiar în prezent î1976) este prea mic pentru a întreține un dentist. în 1909 nici nu exista. Probabil că incidentul cu gazul ilariant este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pîinea e mai dulce atunci cînd e unsă cu unt, pîinii îi place să fie unsă cu unt. în.a.) ∗ Președintele în chestiune a fost Felix Fauré, care a murit în 1909 pe canapeaua din sera Palatului Elysée, nu pe canapeaua din birou. ∗ Orașul Wumbjee este în South Wales, și chiar în prezent î1976) este prea mic pentru a întreține un dentist. în 1909 nici nu exista. Probabil că incidentul cu gazul ilariant este apocrif, dar, chiar dacă este adevărat, dă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Gosseyn surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri sub o asemenea presiune, încât n-am apucat să închid ochii măcar o clipă. Eram hotărât să-mi cumpăr chiar și ceva pilule antisoporifice, dar am uitat. ― Întinde-te pe canapea și ațipește puțin, ducă poți ― îi propuse Gosseyn. ― Și să nu particip la ce veți face? pentru nimic în lume. Gosseyn nu-și putu stăpâni un zâmbet. Și-l liniști spunându-i că, pentru început are de gând să examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau mai știu eu despre ce, în timp ce poezia continuă să se macine în blestemele ei orânduite la perfecție de alți monștri mult mai experimentați; alteori, dacă eram obosit, mă întindeam pe o canapea aflată acolo și dormeam așa până mă trezeau șoaptele prietenului care perora, de exemplu, tot despre mizeriile poheziei; atunci urlam de pe canapea : „Guraaa !“ și prietenul tăcea, avea impresia că îl terorizez. Firește, vizitam și fete, n-am să insist, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei orânduite la perfecție de alți monștri mult mai experimentați; alteori, dacă eram obosit, mă întindeam pe o canapea aflată acolo și dormeam așa până mă trezeau șoaptele prietenului care perora, de exemplu, tot despre mizeriile poheziei; atunci urlam de pe canapea : „Guraaa !“ și prietenul tăcea, avea impresia că îl terorizez. Firește, vizitam și fete, n-am să insist, am să spun doar că la atelierul Mariei petreceam ore decente, în fața ei monologam despre orice, despre cât e de rău pe lume
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
strada cutare sau mai știu eu ce, mi-ar răspunde, la sigur, și m-ar trata și cu o bomboană...“. În fața geamurilor unei braserii m-am oprit, apa din braserie era tot albastră, dar cei scăldați de ea ședeau pe canapele și pe scaune comode, capitonate cu pluș stacojiu, paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
decât părea de jos, de la intrare. Un studio, cu divane, fotolii, mese, un covor gros verde și, în fața lui, un geam care forma o proeminență aerodinamică pe flancul navei. Femeia se lăsă să cadă cu un oftat puternic pe o canapea de lângă fereastră și zise: - E minunat să te simți în siguranță. Își scutură părul negru. - Ce coșmar! Adăugă, furioasă: - Nu se va mai întâmpla niciodată. În drum spre fereastră, Gosseyn se opri auzind aceste cuvinte. Se răsuci pe jumătate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate acum. Gosseyn se simți stimulat de acest simplu gând. Se întoarse la ușă. Culoarul era tot pustiu. În urma lui, Leej spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nopții, dormeau poate acum. Gosseyn se simți stimulat de acest simplu gând. Se întoarse la ușă. Culoarul era tot pustiu. În urma lui, Leej spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din nou în cameră. - Suntem la șase ani-lumină și trei sferturi de bază, zise. Nu-i rău. Adică la unsprezece mii de ani-lumină de Venus. Gosseyn se ridică și, cu picioarele țepene, merse până-n sala de comandă. Se așeză pe canapeaua din fața domului transparent. Întrebarea era: Să pornească drept spre bază? Sau să se apropie din exterior? Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp. Contracția care o ținea în picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși. În timp ce o transporta spre canapeaua din fața cupolei transparente, își reprezentă restul navei. Cu sutele, oamenii se prăvăleau. Dacă rămăseseră întinși în momentul critic, acum, erau complet moi, cu mușchii relaxați, ca și cum orice tensiune ar fi dispărut din trupurile lor. Inima lui Leej bătea. Se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Leej bătea. Se lăsase atât de moale în brațele sale încât crezuse că era moartă. Gosseyn se îndreptă, îi văzu pleoapele fremătând și ochii care încercau să se deschidă. Dar îi trebuiră aproape trei minute ca să se poată ridica pe canapea și spuse pe un ton obosit: - Doar n-o să ne mai întoarcem? - O clipă, zise Gosseyn. Căpitanul Free se agita și Gosseyn se temu să nu se arunce peste comenzi, crezând că nava era încă în pericol. Îl ridică numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ne mai întoarcem? - O clipă, zise Gosseyn. Căpitanul Free se agita și Gosseyn se temu să nu se arunce peste comenzi, crezând că nava era încă în pericol. Îl ridică numaidecât de pe fotoliu. Mintea-i lucra în vreme ce-l purta până la canapea, lângă Leej, gândindu-se la ce spusese adineauri. Întrebă: - Vezi că ne întoarcem? Încuviință cu părere de rău. - Dar asta-i tot. Depășește înțelegerea mea. Gosseyn dădu din cap, se așeză și o privi. Sentimentul lui de ușurare se atenua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui Gosseyn surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri sub o asemenea presiune, încât n-am apucat să închid ochii măcar o clipă. Eram hotărât să-mi cumpăr chiar și ceva pilule antisoporifice, dar am uitat. ― Întinde-te pe canapea și ațipește puțin, ducă poți ― îi propuse Gosseyn. ― Și să nu particip la ce veți face? pentru nimic în lume. Gosseyn nu-și putu stăpâni un zâmbet. Și-l liniști spunându-i că, pentru început are de gând să examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că nu mă aranjasem mai mult, că a și intrat și nici nu-mi amintesc dacă și cum m-a salutat. Am luat repede Vanity Fair în mână pour me donner une contenance. S-a așezat lângă mine, eram pe canapea, deși îl invitasem pe scaun. M-a privit drept în adâncul ochilor, fără să ntoarcă privirea, și l-am privit și eu, la fel. Când eram mai mici, ne jucam așa, cu Jacques, privind animalele, iar ele nu rezistă, întorc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]