3,168 matches
-
pe creștinii din Mahdia, drept pentru care orașul s-a predat în 11 ianuarie 1160, pynând capăt "imperiului african" visat de Roger al II-lea. Politica antinobiliară promovată de Maio a condus la o conspirație generală, iar în noiembrie 1160 cancelarul a fost asasinat la Palermo de către influentul Matei Bonello, conducătorul nobililor sicilieni revoltați. Oricum, baronii de multă vreme complotau pentru detronarea lui Guillaume însuși. Dorind ca tronul să beneficieze de puteri reduse, ei îl vedeau pe fiul mai mare al
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Organizația Internațională a Francofoniei, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, etc. Printre cele mai importante realizări ale diplomației moldovenești se numără vizitele în Republica Moldova a vicepreședintelui american Joe Biden pe 10 martie 2011 și a cancelarului german Angela Merkel pe 21 august 2012. Aparatul central al Ministerului sunt oficiile consulare, misiunile diplomatice, reprezentanțele și misiunile de pe lîngă organizațiile internaționale, precum și personalul, care activează în cadrul acestora, acesta constituie, în ansamblu, Serviciul diplomatic al Republicii Moldova. Obiectivele de bază
Relațiile externe ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327589_a_328918]
-
susținătoare convinsă. Hitler a devenit din această epocă un intim al familiei Wagner, în așa măsură încât copiii îl numesc « unchiul Wolf », iar rumorile despre căsătoria cu Winifred, văduvă din 1930, se răspândesc în 1933, după accesul la postul de cancelar al Reichului. Mulțumită susținerii sale, Festivalul a reușit să se mențină în timpul celui de al Treilea Reich și, potrivit spuselor lui Winifred, să-și păstreze « independeța artistică »; Hitler a asistat, de altfel, la reprezentații la care au participat artiști evrei
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
Silezia, dar fusese recent cucerit de Władysław al II-lea Jagiello. Dlugosz a plecat de la universitate fără dobândirea vreunei diplome și că notar public a mers la episcopul de Cracovia, Zbigniew Oleśnicki, devenind asociat al său de încredere, secretar și cancelar între 1433 - 1455. În 1436 a fost canonic în Cracovia. Fiind un bun negociator și diplomat respectat, el a fost trimis de către regele Cazimir IV-Jagiellon în misiuni diplomatice la curtea papala și Imperiala, si a fost implicat în negocierile regelui
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
Bismarck pe scena politică germană, Prusia prin el adoptă o poziție refractară față de manifestele austriece, întreținute atât la nivel diplomatic cât și în cadrul guvernelor. Prusia îi datorează succesul, nu atât regelui Wilhelm I, cât primului său ministru Otto von Bismarck, cancelar începând cu 1862. Pentru a asigura hegemonia Germaniei, acesta vrea să declare război Austriei. El considera că Germania era prea neîncăpătoare pentru ca Prusia și Austria să poată conviețui acolo împreună. Pentru punerea în aplicare a scopului său, Otto Bismarck se
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
de Szok a fost o familie nobiliară din Transilvania, originară din Teleac (de unde îi provine numele). Principala reședință era castelul de la Gornești, actualmente în județul Mureș. Mihaly Teleki (1634 - 1690) a inițiat ascensiunea familiei și a deținut și funcția de cancelar al Transilvaniei în perioada domniei lui Mihai Apafi I (1662-1690). Apafi, înscăunat prin susținerea Porții a fost un domnitor slab, conducerea fiind deținută efectiv de soția sa Anna Bornemissza și Mihaly Teleki. Teleki, denumit și "flagelul lui Dumnezeu pentru Transilvania
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
an mai târziu). Tratatul de la Sądowel a fost ratificat de către o Bulă Papală eliberată special pe 9 mai 1218, care a rupt puterea Arhiepiscopului Kietlicz. După moartea Arhiepiscopului Kietlicz în 1219, adunarea comună a ales pentru postul de Arhiepiscop, pe cancelarul Wincenty z Niałka, unul dintre asociații apropiați ai lui Vladislav al III-lea. În ciuda multor beneficii primite de Vladislav al III-lea după Congresul de la Sądowel, el nu a participat la campania națională împotriva prusacilor păgâni. Motivul pentru acest lucru
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
curte rămâne puternică datorită soției sale. În 1612 primește permisiunea de a construi o mică casă, care comunica cu Luvru prin grădină. Inițial preocupat să acumuleze bogății, mai apoi se implică în politica internă și externă. În 1616 obține destituirea cancelarului Nicholas Brûlart Sillery. Numește miniștri pe vescovul de Luçon, viitorul Richelieu, Mangot Claude și Claude Barbin. Richelieu în noiembrie devine secretar de stat, iar Concini se lăuda în privința noilor miniștri și mai ales despre Richelieu spunea: "este capabil să dea
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
se număra printre cei câțiva regi aleși care erau apreciați. În timpul Războiului Livonian (1558 - 1582), lupta între Ivan cel Groaznic al Rusiei și Comunitatea polono-lituaniană, Pskov a fost asediat de forțele poloneze. Orașul nu a fost capturat, dar Báthory, împreună cu cancelarul său, Jan Zamoyski, au condus armata poloneză într-o campanie decisivă și a obligat Rusia să se întoarcă pe teritoriilr luate anterior, câștigând Livonia și Polotsk. În 1582, războiul s-a încheiat cu Armistițiul lui Jan Zapolski. Forțele Comunității au
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
mai importantă decizie a fost ca următorul rege să fie ales prin alegeri elective, ai cărui termeni au fost în cele din urmă stabiliți la o convocare a Seimului, în 1573. La inițiativa nobilimii poloneze de sud, sprijiniți de Marele Cancelar al Coroanei și de hatmanul Jan Zamoyski, alegerile au avut loc în rândurile șleahtei de sex masculin. Orice nobil catolic ar fi putut să candideze la alegeri, însă de fapt numai membrii bogați și puternici din dinastiile străine sau magnații
Alegerile regale în Polonia () [Corola-website/Science/330803_a_332132]
-
Bisericii Angliei (anglican), profesor și autor. Farrar s-a născut în Mumbai, India și educat la King William's College pe Insula Man, King's College din Londra și Trinity College, Cambridge. La Cambridge a câștigat medalia de aur a cancelarului, pentru poezie în 1852. Timp de câțiva ani a fost profesor la Harrow School, și între anii 1871 - 1876, a fost director la Marlborough College. Farrar a devenit succesiv un canonic al Westminster și rector al Sf. Margaret, arhidiacon de
Frederic William Farrar () [Corola-website/Science/330298_a_331627]
-
fiscale ale statelor-membre. Prusia a fost principala putere care a susținut procesul de creere a unei uniuni vamale. Imperiul Habsburgic nu a făcut parte din Uniunea Vamală Germană, în mare parte din cauza protecționismului economic, dar și din cauza opoziției exercitate de cancelarul Klemens von Metternich. Merită trecut în revistă faptul că von Metternich și-a exprimat ura față de Uniune de nenumărate ori. Rivalitatea Austro-Prusacă pe tema sferei de influență din Europa Centrală a crescut din cauza Uniunii Vamale Germane, în special între anii
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
(n. 17 iunie 1920, Nancy - d. 19 aprilie 2013) a fost un cercetător și medic francez, laureat al premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină. A fost cancelar al între anii 2007 - 2011. Născut la 17 iunie 1920 la Nancy, într-o familie de origine evreiască, a fost fiul unic al lui Simon Jacob și al Thérèsei Franck (decedată în iunie 1940). Bunicul său matern, Albert Franck (1868-1936
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]
-
în regimul despotic al Primarului Indbur Întâiul. Dom ("Marginea Fundației") este unul din locuitorii Gaiei. El răspunde întrebărilor Golan Trevize și Janov Pelorat despre Gaia. Numele său complet începe cu „Endomandiovizamarondeyaso...” și conține 253 de silabe. Lordul Dorwin ("Fundația") este Cancelarul Imperiului Galactic și reprezentantul care sosește pe Terminus ca răspuns la solicitarea acestuia pentru sprijin militar. Deși se pretinde interesat de știință, Lord Dorwin nu dorește să întreprindă cercetări pe teren (lucru sugerat când Salvor Hardin îl întreabă dacă plănuiește
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
regelui Stanisław August Poniatowski. [10] Mai târziu, Bijuteriile Coroanei au revenit la Castelul Wawel, unde s-au păstrat până la a treia împărțire a Poloniei în 1795. Potrivit unui inventar al Trezoreriei statului la Wawel efectuate în 1633 de către Jerzy Ossoliński, Cancelar al Coroanei din Uniunea statală polono-lituaniană (păstrate în cinci lăzi) constau în: De asemenea, un tezaur privat a Casei Vasa (păstrat la Castelul Regal din Varșovia) a constat în: În 1795 toate bijuteriile coroanei au fost furate de germani, exceptând
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
național-socialiști. A fost exoflisit din justiție. În 1936 s-a refugiat în Danemarca. De acolo a fugit în Suedia, cu ajutorul localnicilor, când naziștii au început deportarea evreilor din Danemarca către lagărul Theresienstadt. În Suediat a înființat împreună cu Willy Brandt, viitorul cancelar social-democrat, revista Sozialistische Tribüne (). În 1949, s-a întors în Germania, unde a devenit director al tribunalului landului din Braunschweig (). În 1950 a devenit procuror general la tribunalul superior al landului din același oraș. La inițiativa prim-ministrului Georg August
Fritz Bauer () [Corola-website/Science/328600_a_329929]
-
datorată unui erudit local, scrisa în croată, a fost făcută de Marko Markulić la sfârșitul secolului al XV-lea. El a descris templul lui Jupiter și menționează că „Rotonda” (adică Vestibulul) încă mai avea fragmente de mozaic fixate. În 1567, cancelarul venețian al comunei Split, Antonio Proculiano, a descris palatul și principalele sale clădiri, între care se numărau probabil cele două edificii circulare ale temenosului templului lui Jupiter. Tomko Marnavić, episcop de Bosnia, a relatat și el povestea descoperirii sarcofagului lui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Cracovia nu a avut loc, din cauza unei dispute între nobili din Mazovia care se certau pe locurile sale din cortegiu. Nici măcar mai târziu, Vladislav nu a avut multe de spus în problemele de stat, care erau executate de clericul și cancelarul puternic, Zbigniew Oleśnicki. Sițuatia nu s-a schimbat nici măcar după Seim (parlamentul polonez) care s-a strâns la Piotrków, în anul 1438, declarând că vârsta de 14 ani a regelui a atins majoratul. Această situație a continuat până în 1440, când
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
au fost obligați să se convertească sau să plece din regat. Confesorul Isabelei, Cisneros, a fost numit arhiepiscop de Toledo. Acesta a jucat un rol important în programul de reabilitare a instituțiilor religioase din Spania, punând bazele viitoarei Contrareforme. În calitate de Cancelar, puterea lui a sporit treptat. Ferdinand și Isabela creaseră un imperiu, iar în ultimii ani ai domniei lor s-au văzut presați de chestiuni de administrare și politică; erau preocupați de succesiune, astfel încât au încercat să lege coroana spaniolă de
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
castiliană și înlocuit cu soțul Ioanei, care a devenit Filip I al Castiliei. După moartea lui Filip, în 1506, Ioana s-a presupus că devenise instabil psihic, iar Ferdinand a preluat din nou regența, conducând prin Francisco Jiménez de Cisneros, cancelarul Regatului. Carol, fiul Ioanei, a devenit rege al Aragonului în 1516, împreună cu mama sa ca regina cu numele, după mortea lui Ferdinand. Născut la Medina del Campo , el a fost fiul cel mic al regelui Ioan I al Castiliei și
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
Cancelarul Germaniei este șeful guvernului Germaniei. Titlul oficial în germană este "Bundeskanzler(in)" ("cancelar federal" în traducere), uneori prescurtat doar la "Kanzler(in)". Termenul, originar din cuvântul latin "cancellarius", datează din Evul Mediu. Funcția de cancelar are o istorie lungă în
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
Cancelarul Germaniei este șeful guvernului Germaniei. Titlul oficial în germană este "Bundeskanzler(in)" ("cancelar federal" în traducere), uneori prescurtat doar la "Kanzler(in)". Termenul, originar din cuvântul latin "cancellarius", datează din Evul Mediu. Funcția de cancelar are o istorie lungă în statele de limbă germană, mergând în timp până la Sfântul Imperiu Roman, cu denumirea
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
Cancelarul Germaniei este șeful guvernului Germaniei. Titlul oficial în germană este "Bundeskanzler(in)" ("cancelar federal" în traducere), uneori prescurtat doar la "Kanzler(in)". Termenul, originar din cuvântul latin "cancellarius", datează din Evul Mediu. Funcția de cancelar are o istorie lungă în statele de limbă germană, mergând în timp până la Sfântul Imperiu Roman, cu denumirea de atunci de "Reichserzkanzler", utilizat cu precădere în statul german numit Electoratul de Mainz ( or "", ). Funcția de cancelar federal în sens modern
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
Evul Mediu. Funcția de cancelar are o istorie lungă în statele de limbă germană, mergând în timp până la Sfântul Imperiu Roman, cu denumirea de atunci de "Reichserzkanzler", utilizat cu precădere în statul german numit Electoratul de Mainz ( or "", ). Funcția de cancelar federal în sens modern a fost creată în 1867, odată cu crearea Confederației de nord germană și preluarea funcției de către Otto von Bismarck. După Unificarea Germaniei din 1871, funcția a fost redenumită "Reichskanzler". Trecând prin perioadele următoare, incluzând cele ale Primului
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
Germaniei naziste, și al celui de-al doilea război mondial, funcția și-a păstrat numele de "Reichskanzler". După crearea Republicii Federale Germania în 1949, conform constituției acesteia ("Grundgesetz für die Bundesrepublik Deutschland") denumirea funcției a șefului guvernului german a devenit "cancelar federal" ("Bundeskanzler") Între 1867 și 1871 funcția de cancelar federal a fost îndeplinită de Otto von Bismarck Între 1871 și 1918 funcția de cancelar federal a fost denumită "Reichserzkanzler" și a fost îndeplinită, în ordine cronologică, deː Otto von Bismarck
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]