4,924 matches
-
Lodge alege alt corifeu al literaturii engleze post-victoriene și, într-un anumit sens, premoderne pentru postura de erou semi(ficțional). E vorba despre H. G. Wells, creatorul (alături de Jules Verne) a SF-ului european, scriitor rămas în istoria culturală prin cîteva capodopere cu ecou internațional: The War of the Worlds/ Războiul lumilor, The Time Machine/ Mașina timpului, The Invisible Man/Omul invizibil, The Island of Doctor Moreau/ Insula Doctorului Moreau și The First Man in the Moon/ Primii oameni în Lună. Titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Book of Daniel, o istorie ficțională de caz, legată de familia Rosenberg (codificată în roman drept "the Isaacsons"), iar, în 1975, scotea prima ediție a Ragtime-ului (tradus foarte recent, iată, și la noi*), text ce avea să fie considerat capodoperă peste ani și în care "istoria ficțională", așa-zicînd, devine "personajul" central prin excelență. Doctorow nu abando nează mobilul epic-ideologic al "interferenței" dintre palierul istoricității și cel al ficționalității (pentru a-l parafraza pe Braudel!) nici mai tîrziu, cînd scrie romanele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unui expatriat Recent reeditatul (la Polirom) roman Primăvara neagră/Black Spring, în seria de autor Henry Miller, nu poate fi înțeles decît în contextul istoric și cultural în care a fost scris. Miller redactează textul, se pare, între cele două capodopere pariziene ale sale Tropicul Cancerului/Tropic of Cancer și Tropicul Capricornului/Tropic of Capricorn, proiectîndu-l ca "liantul" lor metaforic. Substratul biografic al momentului este, în general, cunoscut. După studiile universitare ratate (a fost student numai pentru un semestru la City College
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
relația alienantă din cuplu, pe fondul aceluiași univers instabil (soții Anthony și Gloria Patch sugerează, în opinia criticilor, mariajul devorator pe care autorul l-a avut cu scriitoarea alcoolică și schizofrenică Zelda Fitzgerald!). Nu altele sînt conotațiile de profunzime ale capodoperei The Great Gatsby/Marele Gatsby, din 1925, unde Nick Carraway (tot un "dublu" ficțional al prozatorului) e absorbit de lumea magică (dar vidată sufletește) a "visului american" (întruchipat de Gatsby). Această "glisare" psihologică spre un spațiu utopic trebuie interpretată, similar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pare mai înfricoșător decît editarea unei cărți pe an", activitate similară "iadului pe pămînt". Altădată, afirmă că, dacă ar publica mai des, ar risca "să-și piardă multitudinea de fani" (din întreaga lume), loiali numai în condițiile "lungii așteptări a capodoperei". În realitate, trebuie să bănuim aici obstinația de construcție a romanului total (ambiție vizibilă în cele două artefacturi epice de pînă acum). Un astfel de proiect devine realizabil doar în stare de recluziune (ca și Henry James, scriitoarea din Mississippi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu The Secret History/Istoria secretă, scriitorul nu mai publică nimic altceva odată ieșit pe piață cu The Virgin Suicides vreme de aproape un deceniu. În 2002, el va tipări cel de-al doilea roman al său, Middlesex/ Middlesex, o capodoperă a literaturii anglofone contempo rane (laureată cu Premiul Pulitzer), asupra căruia am avut ocazia să mă pronunț, la rubrica de față, cu cîteva luni în urmă. Eugenides menționa undeva că, dacă ar fi să ia zece cărți cu el pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în 1937, în urma unui TBC galopant, iar Petrov în 1942, într-un accident de avion, în postură de reporter de front) pentru umorul lor mai degrabă "destabilizator" într-o societate centralistă și auto ritaristă, umor vizibil pregnant în cele două capodopere semnate împreună Douăsprezece scaune (1928) și Vițelul de aur (1931). Viziunea lor asupra realității americane (chiar "alterată" ideologic pe alocuri) nu ar fi putut oricum, din start, să degenerze în "tezism". În plus, asistăm, în acest excelent volum, la un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comunică. Bibliografie Haruki Murakami 1Q84, volumul III. Traducere din limba japoneză și note de Iuliana Oprina și Florin Oprina. Colecția "Biblioteca Polirom", Iași: Polirom, 2012. Magister ludi Nu ar trebui să ne mire faptul că, după publicarea, în 1943, a capodoperei Das Glasperlenspiel/Jocul cu mărgelele de sticlă (reluată acum la RAO, în monumentala vesiune românească a lui Ion Roman, din 1970 și, mai apoi, din 2004), Hermann Hesse nu a mai scris nici un roman, deși a continuat să fie activ
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sonda generalități cu miză cultural-mentalitară (istoria). Romanele sale istorice merg, ca atare, în aceeași direcție. În Beyaz Kale/Castelul alb, din 1985, un cărturar italian, luat prizonier în Imperiul Otoman, suferă sub impactul noii culturi mutații identitare majore, iar, în capodopera Benim Adim Kirmizi/Mă numesc Roșu, plasat în secolul al XVI-lea, filozofia lumii orientale vechi se ciocnește de stereotipurile culturale, caracteristice universului european. În sfîrșit, problema identității se pune pînă și în romanele cu tematică modernă, unde misterul și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Vladimir Nabokov, există o parte "întunecată", cum ar numi-o Georges Bataille, o latură obscură, cu porniri subliminale greu de descifrat. Pe cuprinsul acestei "părți" așa-zicînd s-au articulat cîteva dintre romanele cele mai complexe ale autorului, printre care și capodopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici trebuie căutat, în termeni psihanalitici, un impuls sublimat fundamental al lui Nabokov, devenit artă pură. Dacă ar fi să conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de "stare" auctorială la apogeu literar sînt amintita Lolita și chiar mai tulburătoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare: O cronică de familie (1968). Capodopera din 1955 ne oferă un protago nist descompus identitar de apăsarea propriilor instincte erotice necontrolabile. Humbert Humbert trăiește cu obse sia "nimfetelor" ("nymphets"), a căror materializare sublimă o găsește în fetița de 12 ani, Dolores (Dolly, Lola, Lolita) Haze. Nebun
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu sensul este cel care direcționează traiectoria istoriei. Aceasta descoperă personajele lui Sofer la finalul inițierii lor. Bibliografie Dalia Sofer Septembrie în Shīrăz. Traducere de Ioana Văcărescu. București: Leda-Corint, 2008. CUPRINS Nota autorului 5 Tragedia ca război cultural 7 Două capodopere iacobite 20 Răzbunare și disimulare 27 Grotesc și arabesc Edgar Allan Poe 38 Diversiunile narative ale unui precursor (post)modern 45 Scriitura epifanică 56 Balena albă o experiență mesmerică 64 O povestire romantică de peste ocean 70 Stăpîni și sclavi 78
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
consecință, dorința creării unei noi realități: "Eul poetic se definește, în primul rând, drept conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în acelaști timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor"116. Totuși, deși "în Călcâiul vulnerabil, se găsește atât prima capodoperă a Anei Blandiana (parabola dramatică Torquato Tasso), cât și primele infiltrații blagiene ("Vreau satul cu sunetul lacrimei mele", tema somnului, a străbunilor, a matricialului), abia cu A treia taină avem, în 1969, volumul cu adevărat caracteristic al poetei. Discursul a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Puritatea, Elegie de dimineață și Intoleranță este promovat frumosul uman, obținut cu prețul renunțării la așa-zisul frumos artistic. Acesta din urmă este o aparență ce nu se identifică cu adevăratele trăiri ale ființei umane"79. Găsindu-se aici "prima capodoperă a Anei Blandiana (parabola dramatică Torquato Tasso)"80, Călcâiul vulnerabil se remarcă totuși prin promovarea unor teme precum moartea și tăcerea, care le înlocuiesc pe cele ale vieții și nașterii, din primul volum, tăcerea confundându-se cu moartea, ambele devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poate trece neobservată în anumite melodii pop sau disco, dar devine flagrantă când este abordat un repertoriu mai dificil. Unul dintre cele mai mari eșecuri a fost interpretarea melodiei „Avec le temps” de Léo Ferré, în 2006. În interpretarea acestei capodopere a cântecului francez, candidata a recurs la o serie lungă de gemete, în total dezacord cu sobrietatea marelui cântăreț. Rezultatul a fost, în cel mai bun caz discutabil, în cel mai rău caz dureros pentru fanii lui Léo Ferré. De ce
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cumva excluși din corpul social, în vreme ce situația e cu totul alta în majoritatea țărilor. E ca și cum asupra lor ar apăsa un fel de "culpabilitate colectivă". Din întîlnirea naratorului cu acel soldat-artist s-a născut, după părerea cvasiunanimă a presei, o capodoperă. Entuziasm explicabil din multe puncte de vedere, și totuși... Sobrietatea excesivă a stilului inhibă formulele memorabile sau imaginile plastice înălțătoare, iar perfectul simplu utilizat în exces încetinește adesea fluiditatea narativă. Dar mai ales, documentația istorică, altminteri abundentă, solidă și bine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poată înscrie un cuvânt fără să adopte clișeele proprii unui limbaj demodat, arhaic sau imitat oricum, convențional și inuman"277. Asemenea considerații, reluate și întărite în Lecția, contribuie la afirmarea unor concluzii "tari", cum ar fi aceea a imposibilității unei capodopere moderne, căci obiectul operei se află sub imperiul formei, iar autorul dispune doar de "un instrument decorativ" moștenit, care îi compromite punerea în practică a ideilor. Astfel, se imprimă celui care scrie un mod tragic al existenței, iar scriitura devine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adevărate bijuterii ale terorii, piese lucrate cu migală în filigran, care zac nedescoperite în opera câte unui prozator de un realism sobru sau a câte unui dramaturg de un comic caustic. Astfel se întâmplă atât în Occident, acolo unde există capodopere ale temei, cât și în România, unde gustul public nu a dictat, din nefericire pentru curiosul cercetător contemporan, apariția unor producții literare apte de a produce frică și unde firavele, dar fascinantele încercări de constituire a unei terori de sorginte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Maturin, William Beckford, E.T.A. Hoffmann, Mary Shelley, Nikolai Gogol, Prosper Mérimée, Joseph Sheridan Le Fanu, Robert Louis Stevenson, Edgar Allan Poe, Théophile Gautier, Fitz-James O'Brien, Villiers de l'Isle-Adam, Ambrose Bierce, Henry James, Bram Stoker, Guy de Maupassant (asupra capodoperei acestuia din urmă, Le Horla, mă voi opri în detaliu). În fine, tabloul nu poate fi complet în absența unei radiografii a direcțiilor de dezvoltare a literaturii terorii în țara noastră. Atenția critică va fi axată asupra acelor autori care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Nasul (publicată în 1835). * * * Prosper Mérimée31, autor al renumitei proze Carmen, care stă la baza operei omonime a lui Bizet, este un strălucit reprezentant continental al prozei terorii. Contribuția sa la dezvoltarea tipului de povestire supranaturală este indelebilă. Două sunt capodoperele sale: La Vénus d'Ille (1837) și Lokis (1869). Prima povestire are în prim-plan scenariul însuflețirii pygmalioniene a unei vechi statui a zeiței iubirii, care învie în noaptea nunții eroului, provocând o adevărată tragedie. Ca și la Hoffmann sau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dat, un om de știință celebru, contraria sunt complementa. Ajung, în fine, la Guy de Maupassant și la nuvela sa, Le Horla. Dintre multiplele versiuni ale terorii reificate în narațiune, aceasta din urmă mi se pare a fi o adevărată capodoperă (în pofida rezistenței mele ironice la orice hiperbolă conceptuală din laboratorul romantic); de aceea am și selectat-o pentru o examinare mai atentă. Opțiunea mea se explică nu atât prin profuziunea de detalii oferite, cât, mai degrabă, prin economia de mijloace
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
proza robustă, intens pitorească a unui Victor Hugo din Notre Dame de Paris, sau în truculența unui Alexandre Dumas din memoriile de călătorie" (1972: 593). Nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul (1840) deține toate ingredientele pentru a fi proiectată, rapid, în galeria capodoperelor (cu atât mai mult, cu cât nimic din literatura română nu o prevestește, exceptând, dacă este să fiu indulgent, nucleele beletristice din Letopisețele marilor cronicari moldoveni): are structură fermă, intrigă palpitantă și personaje creionate convingător. Chiar dacă restul operei lui Negruzzi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de câte-o mie". Concordia fraternă cele două monade, ca să mă servesc de terminologia lui Leibniz pentru personificarea solitudinii, nu reușesc să "comunice" emoțional decât într-o parodie a juxtapunerii corporale este instrumentată post mortem, în evidentă cheie ironică. Adevărată capodoperă a dansului macabru (pentru a relua o sintagmă făcută celebră de Stephen King în titlul cărții sale consacrate horror fiction-ului american și a rădăcinilor sale intelectuale), nuvela lui Philippide poate sta cu egal orgoliu alături de mari piese ale terorii din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în 1999, de P.J. Pesce, are în centru tocmai figura prozatorului american, plasată într-o confruntare cu vampiri. 41 Cartea lui Henry James a inspirat opera muzicală omonimă, compusă, în 1954, de Benjamin Britten și considerată de mulți o adevărată capodoperă a spectralului. 42 Raymond T. McNally vorbește chiar despre un "gotic irlandez" în cazul prozatorului. Pentru o expunere exhaustivă, cf. McNally, 2002: 11-22. 43 Întregul roman este considerat de Scott Vander Ploeg un "experiment neogotic". Pentru o prezentare completă, cf.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu apariție anuală la Londra. Mulți dintre participanți par a fi cuprinși de groaza "sfârșitului", lăsându-se pradă stomacului. Au uitat cu totul sensurile morții redate în Miorița și Meșterul Manole prin mitul veșnicei întoarceri. Superficialii ironizează și blasfemiază aceste capodopere populare. Împărtășesc atitudinile și gesturile unor sceptici mai noi, cum sunt sataniștii, teozofii, spiritiștii, vrăjitoarele care golesc atât mințile și sufletele oamenilor de valorile culturale durabile, cât și conturile bancare de arginți, pretinși drept mize pe amuletele iscusiților iluzioniști. De parcă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]