3,053 matches
-
deterministe. Cel mai intuitiv exemplu de sinteză teoretică și creatoare înfăptuită de D. Gusti este concepția sa asupra cauzalității sociologice. Modelul gustian al cauzalității sociologice: sinteză creatoare între tradiția fenomenologică și teoriile sociologice deterministe Punctul de plecare în elaborarea modelului cauzalității sociologice a fost analiza critică cuprinzătoare a științelor sociale particulare și a sociologiilor de ramură, întreprinsă de fondatorul Școlii de la București. Urmând metodologia kantiană a deducției transcendentale (Herseni, 1934, 98-99), Gusti a reținut patru categorii ce îndeplinesc funcțiunea de „condiție
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
obiecte ale cunoașterii noastre în general” (Kant). Acestea sunt cadrele voinței sociale: cadrul cosmic (mediul natural geografic), cadrul biologic (factorii biologici, demografici, rasiali), cadrul istoric (cultura moștenită) și psihic (psihologie colectivă, opinie publică). O radiografie a viziunii lui Gusti asupra cauzalității sociologice arată un demers creator de prelucrare analitică a tradițiilor deterministe de explicare cauzală a fenomenelor sociale (legi cauzale de tip geografic, biologic, istoric, psihologic), cu un adaos necesar de contrapondere subiectivă (motivarea afectivă și rațională a voinței sociale), având
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prelucrare analitică a tradițiilor deterministe de explicare cauzală a fenomenelor sociale (legi cauzale de tip geografic, biologic, istoric, psihologic), cu un adaos necesar de contrapondere subiectivă (motivarea afectivă și rațională a voinței sociale), având funcția de a relaxa și relativiza cauzalitatea rigidă, mecanicistă. Spre deosebire de explicațiile deterministe oferite de „sociologiile parțiale”, unde apariția cauzei este întotdeauna urmată de producerea efectului, modelul cauzal gustian este conceptualizat în termeni de condiționare, în care cauza clasică apare sub ipostaza de virtualități, indeterminare, probabilitate, fascicul de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Cauzală e numai acțiunea concomitentă a tuturor condițiilor, în măsura în care realizează o unitate în act, o totalitate vie, dinamică: voința socială. De unde nevoia de a cerceta acțiunea paralelă a acestora și contopirea lor într-o singură unitate” (Vulcănescu, 1932, 218). Formula cauzalității sociologice, la care ajunge autorul, este surprinzător de originală și rezistentă la proba timpului: numai împreună, voința socială (cu întreaga ei morfologie intimă) și cadrele sale naturale și sociale alcătuiesc cauzalitatea sociologică sau, codificat, V + C = M (Voință + Cadre = Manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lor într-o singură unitate” (Vulcănescu, 1932, 218). Formula cauzalității sociologice, la care ajunge autorul, este surprinzător de originală și rezistentă la proba timpului: numai împreună, voința socială (cu întreaga ei morfologie intimă) și cadrele sale naturale și sociale alcătuiesc cauzalitatea sociologică sau, codificat, V + C = M (Voință + Cadre = Manifestări). Cât de actuală este viziunea gustiană asupra principiului cauzalității sociale se poate vedea cu ușurință din felul cum l-a aplicat în cercetarea satului românesc. D. Gusti a tratat cu superioară
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
originală și rezistentă la proba timpului: numai împreună, voința socială (cu întreaga ei morfologie intimă) și cadrele sale naturale și sociale alcătuiesc cauzalitatea sociologică sau, codificat, V + C = M (Voință + Cadre = Manifestări). Cât de actuală este viziunea gustiană asupra principiului cauzalității sociale se poate vedea cu ușurință din felul cum l-a aplicat în cercetarea satului românesc. D. Gusti a tratat cu superioară înțelegere agricultura ca valorizare a cadrului natural (climă, sol, relief) și social (tradiții, obiceiuri, opinie publică) de către priceperea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a avut în vedere doar un singur tip de acte infracționale), putem să conchidem că pentru opinia publică din România problemele de natură economică sunt mai importante decât criminalitatea. Opinia publică despre cauzele delincvenței Așa cum se știe, criminalitatea are o cauzalitate multidimensională. Publicul tinde să explice infracționalitatea luând în considerare o multitudine de factori, dar accentuează importanța celor economici și de mediul înconjurător (Roberts, 1992, 129). Astfel, s-au pus în evidență două modele explicative, unul vizând criminalitatea în general și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
din ce în ce mai multe componente („cuvinte”) non-discreționare în discursul său; o politica fiscală discreționară poate crea structuri instituționale și comportamente economice (îndeosebi fiscale) care, apoi, să constituie terenul pe care să poată fi implementată o politică fiscală non discreționară. Această relație de cauzalitate este una, în opinia noastră, dezirabilă. 1.8. Ce sunt condițiile necesare și suficiente În primul rând, să precizăm conceptul de condiții suficiente. Prin condiții suficiente ale unei politici guvernamentale, pentru ca aceasta să devină sustenabilă, se înțelege condițiile care, odată
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
financiară a influențat puternic România, obligând-o la efectuarea unei ajustări fiscale largi (de 1,8% din PIB pe deficitul bugetar structural, medie anuală) - una dintre cele mai ambițioase din UE în ultimii 30 de ani. Manifestarea efectelor de contagiune, cauzalitate cumulativă și celui de turmă în economia românească s-a suprapus unei crize interne, determinate de accentuarea derapajelor macroeconomice, mai ales cele determinate de deficitele gemene ridicate. Criza economică recentă a demonstrat încă o dată nevoia ca România să aibă politici
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
din urmă indicator amintit ar fi presupus adoptarea unei politici fiscalbugetare mult mai prudente în perioada de boom. Ne putem gândi la faptul că o politică fiscal-bugetară prudentă, aplicată înainte de apariția puternică a efectului de contagiune și a celui de cauzalitate cumulativă în economia românească, ar fi determinat nevoia unei ajustări fiscale mai puțin largi decât cea experimentată de țara noastră în ultimii 3 ani. Corecția dezechilibrelor macroeconomice ar fi fost mai puțin dură decât cea înregistrată în ultimii ani, recesiunea
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
începând cu anul 2008, „România s-a confruntat cu o serie de crize suprapuse - criza externă peste criza economică internă, criza politică plus criza socială, precum și criza de încredere. În România, contagiunea crizei financiare globale s-a suprapus efectului de cauzalitate cumulativă - efectele negative ale crizei externe fiind accentuate de dezechilibrele interne deja existente, mai ales în economiile în dezvoltare. Nu în ultimul rând, a acționat și efectul de turmă - investitorii retrăgându-și capitalurile speculative din țările emergente într-o perioadă
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
respectiv, finanțare, în ambele cazuri, ar demonstra angajamentul limitat al guvernului pentru finalizarea unui proces la care s-a angajat față de creditorii internaționali, investitori, populație etc. Al doilea risc l-ar reprezenta activarea scenariului negru pentru România. Un efect de cauzalitate cumulativă, grupând șocuri/incertitudini externe și/sau șocuri interne va deteriora mediul macroeconomic va crește neîncrederea investitorilor de pe piețele financiare în România vom fi „downgradați” de agențiile de rating va exploda CDS (credit default swap) vom intra în default parțial
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
decât unul la fel de complex ca realitatea nu înseamnă însă că nu ne putem folosi modele simplificate pentru a investiga aspecte ale acestei realități. Tocmai în acest lucru se află miza cercetării în domeniul socialului - în găsirea esenței faptului social, a cauzalității, a construcției obiectelor și actelor sociale, care să fie formulată într-un model suficient de simplu pentru a fi interpretabil și suficient de adecvat pentru a surprinde exact acele elemente care sunt relevante pentru tema cercetată. Realitatea socială este continuu
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
pentru felul în care factorii determină variabilele, pe baza cunoașterii datelor. În funcție de acesta se va alege între un model sau altul. Nu modelul cauzal va fi cel care propune existența unei determinări, ci modelul primește substanță dacă susține schema de cauzalitate teoretică. Principiul simplității 1 poate ajuta la rezolvarea celorlalte două tipuri de nedeterminare. Criteriul recomandat prin acest principiu este cel al simplității reprezentării. Principiul afirmă că este preferabil să avem un model cât mai simplu pentru descrierea realității, că o
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
fază sunt legate de problema de cercetare. Ce anume dorim să obținem? Încercăm să aflăm structura unui set de date? Dorim să explorăm dimensiunile unui fenomen sau să înțelegem cum funcționează un concept complex? Dorim să testăm o ipoteză de cauzalitate sau de dimensionalitate a datelor? Acest lucru trebuie să fie foarte bine clarificat în mintea noastră. Trebuie să înțelegem ce fel de date avem: care sunt obiectele ale căror caracteristici le măsurăm (populația care ne furnizează datele), ce variabile descriu
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
unei analize factoriale este cel de extragere a factorilor inițiali. Cel mai important lucru aici este stabilirea numărului minim de factori comuni care să producă în mod satisfăcător corelațiile dintre variabile. Dacă nu avem erori în date și presupunerea de cauzalitate a factorilor este corectă, atunci există o corespondență între numărul minim de factori care dau seama de corelațiile dintre variabile și rangul matricei de corelație ajustată (matricea de corelație în care s-au introdus comunalitățile pe diagonala principală). Atunci când apar
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
subsumează opiniei că istoria este alcătuită din faptele mărunte ale celor mari și din faptele augmentate ale celor mici, care se propun istoricului, de multe ori, numai prin numărul celor implicați. Este o istorie a incidentelor ce Însoțesc deciziile politice, cauzalitățile rezultînd fie din complexe acumulări, fie din simple antecedente. Pentru autor, partea cea mai neatractivă a povestirii este deci epilogul, dinainte știut: economie de piață, democrație, integrare europeană, stat de drept. Ca orice derulare de tip cinematografic, ampla sa expunere
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
constrâng statele să se comporte pe plan internațional într-un anumit mod, indiferent de factori care țin de indivizi sau de specificul intern al fiecărui stat. Astfel, sistemul internațional este cauza (variabila independentă) care determină (ca variabilă dependentă) comportamentul statelor, cauzalitatea inversă (inside→out) fiind mult mai slabă sau chiar inexistentă. Pentru neorealiști, structura sistemului este esențială în înțelegerea relațiilor internaționale. Compunând, împreună cu unitățile (statele), sistemul internațional, ea se definește (după Waltz) prin trei elemente: principiul ordonator ierarhie sau anarhie; diferențierea
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
bază: cel care pedepsește omuciderea. 3.1.12. Vrednic de încredere Dumnezeu este drept și de aceea este vrednic de încredere. Contextele în care apar numele date lui Dumnezeu pe care le-am grupat în acest câmp explicitează adesea această cauzalitate. 3.1.12.1. ’Ql ’emón"h / ’Ql ’emet / ’ElohQy ’"mQn: „Dumnezău credincios” (SC); „Dumnezeu credincios” / „Dumnezeule credincios” / „Dumnezeul adevărului/ adevărat” (Blaj, G-R); „Credincios este Dumnezeu” / „Dumnezeul adevărului” / „Dumnezeul cel adevărat” (BVA); „Credincios este Dumnezeu” / „Dumnezeul adevărului” / „Dumnezeul adevărat” (BS
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
asociate cu imaginea celor două femei pescuind (asumându-și o activitate masculină?). Prin așezarea celor două seturi de fapte Într-o relație cauzală, ele au fost considerate sursă evenimentului nedorit („magia pare a fi o uriașă variațiune pe tema principiului cauzalității” - M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 89). De asemenea, așa cum subliniază A. Saunders, statutul lor social este asociat altor elemente controversate din imaginarul epocii: Ocupația de moașă era ambiguă. Moașele aduceau uneori pe lume copii care mureau la naștere și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exact la relația dintre cele două concepte care antrenează nu doar subspecia umorului, ci și ironia, parodia, satira și îndeosebi grotescul. Definiția dată absurdului de J. P. Sartre în Situationes "tendința de a judeca un fenomen uman sau istoric excluzând cauzalitatea, relația dintre fapte, întregul"10îl plasează de la început sub semnul comicului care, așa cum s-a constatat, impune izolarea faptelor, evitarea încadrării părții în întreg, a corelării evenimentului prezent cu rădăcinile din trecut sau cu implicațiile viitoare. O raportare la dimensiunea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acesteia. Modificarea statutului imaginii În raport cu realitatea reprezentabilă, implică o atentă discernere Între simulacru și similitudine. Conceptul de simulacru la Baudrillard explică statutul imaginii virtualizate prin dispariția oricărei referințe reale (Baudrillard: 2008). Eliminarea modelului structurant și determinant care precede fotografia, slăbește cauzalitățile până Într-acolo În ale face reversibile, cu finalitate deschisă, procesuale. De exemplu, seriile imagistice ale lui Andy Warhol slăbesc prin repetitivitate, singularitatea cauzei și a efectului, unicitatea determinării dinspre adevărul realității către forma fotografică. Acestui mod de funcționarei se
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
conștientizeze faptul că În completarea discursului fotografiei de tipexplicativ, non autonomă, determinată de realitatea sursă, este indispensabil și un al doilea tip de discurs, menit a Împlini explicațiile cu abordarea non reprezentabilului, alipsei, a complexității de dincolo de formă, imagine, vizualitate, cauzalitate obiectivă. În decursul acestui ultim demers, este posibil calimitele fotografiei să devină fluide În dialog cu arhitectura de dincolo de evidența fizică. Fotografia ar putea Încorpora prin hibridizare și alte moduri de a semnifica, devenindea Însăși altceva, fiindcă nu credem că
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
sugerat În acel context că limitele acestei arte a reprezentării pot deveni fluide și am exemplificat În istoria pre-digitală a artei, cu fotomontajul colat dadaist berlinez anticipat de cubism, și cu seriile fotografice ale lui Andy Warhol care relativizează strictele cauzalități realiste, vizând interogații de substrat. Aplicat arhitecturii, ne Întrebăm cum ar putea avealoc depășirea realismului documentar și critic În fotografie, pentru a realizaun discurs axat În principal pe non-vizibilitate? Ce gen deimagine ar rezulta În urmaunui astfel de demers? Credem
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
literaturii? Schema rigidă a istoriei ideilor potrivit căreia vorbim de origine, progres, schimbare, decadență, bătrânețe și, în cele din urmă, moarte, nu se aplică ideii de literatură. Teoria modernă a istoriei ideilor (A. O. Lovejoy) recunoaște o conexiune și o cauzalitate logică a ideilor. Există o evoluție, o progresie, dar aceasta nu înseamnă obligatoriu și un progres istoric. Acest lucru este valabil și în cazul literaturii. Ideea de literatură avansează doar în interiorul unei legi proprii și este condusă de o autodeterminare
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]