3,886 matches
-
a reluat apoi înaintarea și a ocupat fără opoziție o creastă cu vedere spre aerodrom. Între timp, Regimentul 7 Cavalerie debarcase la Lugos din LST la al doilea drum și a preluat apărarea zonei, eliberând Escadrila 2 din Regimentul 8 Cavalerie care s-a alăturat atacului de la Lorengau. Prima tentativă de capturare a aerodromului a fost ținută în șah de un complex de buncăre. O a doua tentativă efectuată la 17 martie, întărită de Escadrila 1 a Regimentului 7 Cavalerie și
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
8 Cavalerie care s-a alăturat atacului de la Lorengau. Prima tentativă de capturare a aerodromului a fost ținută în șah de un complex de buncăre. O a doua tentativă efectuată la 17 martie, întărită de Escadrila 1 a Regimentului 7 Cavalerie și de tancuri, a înaintat mai bine. Înaintarea s-a reluat, Lorengau însuși căzând la 18 martie. Deși se duseseră lupte grele, principala forță japoneză de pe Manus nu fusese încă localizată. Înaintând spre interiorul insulei către Rossum, Regimentul 7 Cavalerie
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Cavalerie și de tancuri, a înaintat mai bine. Înaintarea s-a reluat, Lorengau însuși căzând la 18 martie. Deși se duseseră lupte grele, principala forță japoneză de pe Manus nu fusese încă localizată. Înaintând spre interiorul insulei către Rossum, Regimentul 7 Cavalerie a găsit-o în ziua de 20 martie. A fost nevoie de șase zile de lupte în jurul Rossumului pentru ca Regimentele 7 și 8 Cavalerie să elimine pozițiile japoneze cantonate acolo. Buncărele japoneze, de fapt niște cazemate din bușteni și pământ
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
forță japoneză de pe Manus nu fusese încă localizată. Înaintând spre interiorul insulei către Rossum, Regimentul 7 Cavalerie a găsit-o în ziua de 20 martie. A fost nevoie de șase zile de lupte în jurul Rossumului pentru ca Regimentele 7 și 8 Cavalerie să elimine pozițiile japoneze cantonate acolo. Buncărele japoneze, de fapt niște cazemate din bușteni și pământ, s-au dovedit a fi rezistente la focul de artilerie. După ce japonezii de pe Los Negros au rămas fără hrană și muniții, lupta a devenit
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
mai rămas câteva insule. Pentru a minimiza pierderile în rândul populației civile, ANGAU evacuase în secret aceste insule înaintea operațiunilor americane. Se credea că Pityilu era ocupată de circa 60 de japonezi. La 30 martie, Escadrila 1 din Regimentul 7 Cavalerie a fost transportată acolo de la cu 10 LCM-uri care tractau șapte LVT-uri. Cu lecțiile Hauweiului învățate, debarcarea a fost acoperită de bombardamentul distrugătoarelor, artileriei, și a două vehicule "Landing Craft Support", plus un atac aerian cu Kittyhawkuri și
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
putut fi depășite doar cu ajutorul artileriei și tancurilor. Circa 59 de japonezi au murit, față de opt americani morți și șase răniți. Același tratament a fost aplicat și pe Ndrilo și Koruniat la 1 aprilie, dar Escadrila 1 din Regimentul 12 Cavalerie le-a găsit neocupate. Aceasta a fost singura operațiune amfibie a războiului efectuată în canoe cioplite în bușteni. Ultima debarcare a fost efectuată pe Rambutyo la 3 aprilie de către Escadrila 2 a Regimentului 12 Cavalerie. De această dată, s-au
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Escadrila 1 din Regimentul 12 Cavalerie le-a găsit neocupate. Aceasta a fost singura operațiune amfibie a războiului efectuată în canoe cioplite în bușteni. Ultima debarcare a fost efectuată pe Rambutyo la 3 aprilie de către Escadrila 2 a Regimentului 12 Cavalerie. De această dată, s-au folosit șase LCM-uri și șase LCVP-uri în locul LVT-urilor. Ca urmare, primele valuri au naufragiat într-un recif și soldații a trebuit să meargă prin apă prin resacuri. Din fericire pentru aceștia, nu
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
aceștia, nu au întâmpinat opoziție. Japonezii, ascunși în interior, au fost reperați în cele din urmă de ANGAU și 30 de japonezi au fost uciși și cinci luați prizonieri. Patrulele au continuat vânătoarea de japonezi în tot arhipelagul. Din ce în ce mai mult, cavaleria a investigat informațiile furnizate de băștinași. Pe Los Negros, Trupa 302 Cavalerie Recunoaștere a ucis 48 de japonezi și a prins 15 pe parcursul lunii mai. Pe Manus, circa 586 de japonezi morți au fost numărați și au fost luați 47
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
în cele din urmă de ANGAU și 30 de japonezi au fost uciși și cinci luați prizonieri. Patrulele au continuat vânătoarea de japonezi în tot arhipelagul. Din ce în ce mai mult, cavaleria a investigat informațiile furnizate de băștinași. Pe Los Negros, Trupa 302 Cavalerie Recunoaștere a ucis 48 de japonezi și a prins 15 pe parcursul lunii mai. Pe Manus, circa 586 de japonezi morți au fost numărați și au fost luați 47 de prizonieri. Generalul Krueger a declarat oficial campania terminată la 18 mai
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
de la tancurile Ț-60, blindajul suprastructurii era de la tancurile BT-7, iar tunurile F-22 de calibru 76,2 mm Model 1936 erau de fabricație sovietică. Vânătorii de tancuri au fost folosiți de către Divizia 1 Blindata "România Mare" și de către Divizia 8 Cavalerie Motorizata pe Frontul de Răsărit. La data intrării în război a Armatei Române, dotarea acesteia era mult în urmă trupelor sovietice. La începutul anului 1942, lipsurile au devenit evidente când pe Frontul de Răsărit au apărut în număr mare tancurile
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
adaptat practicilor artileriștilor români, iar un sistem de protecție împotriva reculului a fost montat pentru a proteja tunarul. Echipajul și tunul erau protejați de un scut din 3 părți, gros de 15 mm. Blindajul era tăiat de la tancurile sovietice de cavalerie BT-7, industria autohtonă nefiind capabilă încă să producă plăci de blindaj de calitate superioară. Vânătorul de tancuri transporta 44 de proiectile perforante de fabricație română, model Costinescu de 6,6 kilograme. Sașiul a fost modificat pentru a face față noilor
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
calibru 50 mm PaK 38. Tractoarele blindate au fost distribuite astfel: câte 12 bucăți au fost trimise diviziilor 5 și 14 de Infanterie, șase au fost livrate Regimentului 2 Care de Luptă și patru au fost trimise diviziei 5 de Cavalerie în luna august a anului 1944. Toate vehiculele au fost pierdute pe frontul din Moldova în vara anului 1944 sau confiscate de sovietici după 23 august 1944. A existat o singură modificare notabilă, vânătorul de tancuri ZiS-30. Acesta a fost
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
germane. 643 au fost fabricate în 1943 și 834 în 1944. Aproximativ 2500 au fost fabricate în total. Armata română a primit tractoare cu tracțiune mixtă FAMO F3 în 1943, acestea fiind folosite de Divizia 1 Blindată și Divizia 8 Cavalerie. Semișenilatele au fost retrase din uz în 1954. Un vehicul este expus la Muzeul Militar Național.
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
împaratului, dar Romanus nici nu a vrut să audă. Mândria avea să-i fie pedepsită, căci după una dintre cele mai aprige lupte ale perioadei medievale, bizantinii au fost învinși. Cea mai mare armată adunată vreodată de împărații bizantini, marea cavalerie bizantină, temuții catafracți, au fost invinși la Manzikert. Însuși Diogenes a căzut prins în iureșul luptei. Totuși, unii istorici consideră că bizantinii au pierdut doar 10% din oameni în bătălie. La această bătălie au participat și românii balcanici, fiind cetățeni
Bătălia de la Manzikert () [Corola-website/Science/320209_a_321538]
-
au dus la întreruperea activității muzeului. La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de "Muzeul Militar Central", întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Școli de infanterie și cavalerie din strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
Mihai I și-a așezat armatele sale în fața bulgarilor, dar niciuna dintre părți nu a dat vreun atac timp de două săptămâni. În cele din urmă, la 22 iunie 813, bizantinii au atacat, dar s-au retras imediat în dezordine. Cavaleria lui Krum a zdrobit oastea bizantină, iar Krum s-a îndreptat spre Constantinopol, care a fost supus unui asediu. Discreditat, Mihai a fost silit să abdice și să se călugărească - al treilea împărat bizantin schimbat din cauza acțiunilor lui Krum. Noul
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
de forță a Imperiului Bizantin; acest lucru implica o flotă de peste 200 de nave echipate cu arme de asalt și cu focul grecesc. William din Tyr a fost foarte impresionat de navele de transport de mare capacitate folosite pentru transportul cavaleriei din Armata Comneniană. Strategia pe termen lung a lui Manuel era să utilizeze cruciații latini pe post de scut al Imperiul Bizantin, iar intervenția sa în Egipt era motivată de credința sa în controlul Egiptului ca factor decisiv al celei
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
liberi”, în fapt o formă de miliție populară. Ucraineneii și-au dat seama că au nevoie de o armată regulată doar în decembrie 1917, după invazia bolșevicior. Noua armată trebuia să includă: opt corpuri de inganterie și patru divizii de cavalerie. Aceste planuri nu au putut fi niciodată realizate, Rada fiind răsturnată de la putere printr-o lovitură de stat de Pavlo Skoropadski, cel care avea să fondeze Hetmanatul Ucrainean. Un tratat de pace temporar a fost semnat cu bolșevicii pe 12
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
a și întâmplat, până la 2 noiembrie 1932, când trupele au fost desfășurate cu ordin de a acorda suport fermierilor și, conform unui ziar, sa adune 100 de piei de emu pentru a utiliza penele acestora la pălăriile diviziei australiene de cavalerie ușoară. La 2 noiembrie, trupele au călătorit spre Campion, unde fuseseră observați vreo 50 de emu. Cum păsările se găseau în afara razei de acțiune a mitralierelor, localnicii au încercat să mâne păsările spre o ambuscadă însă acestea s-au împărțit
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
Prinț Moștenitor de Hanovra. Ernest Augustus era copilul cel mare și singurul fiu al regelui George al V-lea de Hanovra și al soției lui, Prințesa Marie de Saxa-Altenburg. Înainte de căsătorie, Thyra fusese îndrăgostită de Vilhelm Frimann Marcher, locotenet de cavalerie, iubire din care a rezultat o sarcină. Fratele ei, George I al Greciei, a sugerat ca pentru evitarea scandalului, nașterea să aibă loc la Atena. Presa daneză a scris că era bolnavă de icter. A născut o fată, Maria, la
Prințesa Thyra a Danemarcei () [Corola-website/Science/320295_a_321624]
-
După respingerea a două atacuri, texanii nu au mai reușit să reziste celui de al treilea. În timp ce soldații mexicani escaladau zidurile, majoritatea soldaților texani s-au retras în clădirile din interior. Cei care nu au reușit au fost uciși de cavaleria mexicană în timp ce încercau să fugă. Cinci, maxim șapte texani s-au predat și au fost executați pe loc. Majoritatea martorilor oculari au relatat între 182 și 257 de texani morți, în vreme ce majoritatea istoricilor estimează 400-600 de mexicani morți sau răniți
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
Neill am luat solemna hotărâre că mai degrabă vom muri în aceste șanțuri decât să-l lăsăm inamicului.” Bowie a scris și guvernului provizoriu, cerând „oameni, bani, puști și praf de pușcă”. Au fost trimise foarte puține întăriri; ofițerul de cavalerie William B. Travis a sosit la Bexar cu 30 de oameni la 3 februarie. După cinci zile, a mai sosit un mic grup de voluntari între care se afla și Davy Crockett. În ziua de 11 februarie, Neill a plecat
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
s-au retras spre cazărmi și spre capelă. În ziduri se făcuseră găuri pentru a le permite texanilor să tragă. Nereușind să ajungă la cazărmii, texanii de lângă zidul de vest s-au îndreptat spre râul San Antonio. Când a atacat cavaleria, texanii s-au adăpostit într-un șanț și au început să tragă de acolo. Sesma a fost obligat să trimită întăriri, iar texanii au fost în cele din urmă uciși. Sesma a raportat că această ciocnire a implicat 50 de
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
Apărătorii din țarcul vitelor s-au retras în cel de cai. După ce și-au descărcat armele, micul grup de texani s-au luptat lângă zidul scund, au ocolit biserica și au alergat spre preria din est, care părea pustie. În timp ce cavaleria mexicană ataca grupul, Almaron Dickinson și artileriștii săi au întors un tun și au tras spre cavalerie, producând probabil pierderi. Cu toate acestea, toți texanii care fugeau au fost uciși. Ultimul grup de texani care a mai rămas în afară
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
grup de texani s-au luptat lângă zidul scund, au ocolit biserica și au alergat spre preria din est, care părea pustie. În timp ce cavaleria mexicană ataca grupul, Almaron Dickinson și artileriștii săi au întors un tun și au tras spre cavalerie, producând probabil pierderi. Cu toate acestea, toți texanii care fugeau au fost uciși. Ultimul grup de texani care a mai rămas în afară a fost cel al lui Crockett, care apăra zidul scund din fața bisericii. Nereușind să mai încarce arma
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]