KorAP: Find »[drukola/base=cavalerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...161 >

4,021 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710

în urma insistențelor directe ale împăratului adresate principelui Carol (I. M. Ștefan, De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 97). Brigada română din Divizia a IV-a care a trecut atunci Dunărea se afla sub comanda colonelului de cavalerie George Rosnoveanu. 102. În iulie-august 1877 forțele armate rusești, deși superioare numericește, au întâmpinat o neașteptată rezistență, pe frontul din Balcani, din partea trupelor turcești, atât la Plevna, unde Osman-pașa venise de la Vidin, la 7/19 iulie, cu 15 000 de

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
nu a putut să declare din nou război Imperiului Otoman decât la 2/14 decembrie 1877, la câteva zile după capitularea Plevnei, având nevoie de timp pentru a-și reface potențialul militar și economic. 106. Divizia a II-a de cavalerie din garda imperială rusă, de sub comanda generalului Gurko, a traversat Dunărea, pe la Zimnicea, la 14/26 septembrie 1877; în prealabil ea a trecut prin București, potrivit acordului autorităților române, care considerau că în condițiile în care armata română luptă alături de

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
22). În total, în cursul lunii septembrie, au sosit din Rusia, pe frontul din Balcani. Diviziile 26 și 24 de infanterie, urmate de unitățile do elită din garda imperială: Diviziile 1, 2 și 3 de infanterie, Divizia a II-a cavalerie de gardă și Brigada 1 de vânători (Istoricul războiului din 1877-1878. Participarea României la acest război, lucrare făcută de mai mulți ofițeri, partea a II-a și a III-a. București, 1898, p. 563). Generalul rus Eduard I. Totleben care

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
acoperiți de aplauzele întregii națiuni. Carol“ 108 Armata răspunse cu un ura răsunător și, în aceeași clipă, soldații români, cu drapelele desfășurate și în sunetul muzicilor, trecură Dunărea. Generalul Cernat, noul comandant, șeful armatei române, trecu în urmă cu întreaga cavalerie. Rușii, care până la dezastrul lor de la Plevna nici nu voiau să audă de cooperarea armatei române, acum se plecau. Strânși cu ușa, ofereau totul: coo perarea, condițiile cerute; domnitorului României comanda supremă la Plevna chiar și asupra trupelor rusești, toate

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
este cu mult mai mare decât a celor rusești și în toată pri vința superioară acestora. Aceasta o recunosc și rușii, căci la 12 august, când a întreprins generalul Laskarev o recunoaștere peste râul Vid a făcut comandantului brigăzii de cavalerie română propunerea să dea în schimb o baterie călăreață de 4 tunuri pentru o baterie rusă de 8 tunuri“ („Familia“. Corespondențe de la Plevna, ediție îngrijită de Stelian Vasilescu, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 222, nota 35). 120. „Atacul general al

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
3 tunuri. Printr-un ordin de zi, Domnitorul hotărăște ca două să fie așezate lângă statuia lui Mihai Viteazul, iar unul lângă corpul de gardă de la palatul princiar. În seara de 11 septembrie a sosit în Capitală drapelul luat de cavaleria română de la cerchezi.128 Sosesc și cele trei tunuri luate de la turci. Sunt debarcate în gara Târgoviștea și aduse pe Podul Mogoșoaiei până la statuia lui Mihai. Acolo așteaptă Doamna Elisabeta, care a prezidat instalarea tunurilor, în mijlocul unei mulțimi enorme și

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
pierderi deosebit de grele, printre ofițerii căzuți la datorie aflându-se: maiorul Nicolae Ion, căpitanul Năstase Ion Grigore din Regimentul 15 dorobanți, căpitanul Bogdan Nicolae Lascăr, locotenentul Călinescu Dimitrie, maiorul Grigore Handoca, sublocotenentul Dănescu Alex. ș.a. 128. În timpul unei lupte de cavalerie, susținută la 5/17 septembrie 1877 de unități române care supravegheau drumul Plevna-Rahova, cu un detașament de cavalerie otoman, în preajma localității Kneaja, peste râul Isker, luptă în care turcii au fost puși pe fugă, soldatul Vasile Mohor a capturat de la

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
Regimentul 15 dorobanți, căpitanul Bogdan Nicolae Lascăr, locotenentul Călinescu Dimitrie, maiorul Grigore Handoca, sublocotenentul Dănescu Alex. ș.a. 128. În timpul unei lupte de cavalerie, susținută la 5/17 septembrie 1877 de unități române care supravegheau drumul Plevna-Rahova, cu un detașament de cavalerie otoman, în preajma localității Kneaja, peste râul Isker, luptă în care turcii au fost puși pe fugă, soldatul Vasile Mohor a capturat de la un călăreț turc un drapel otoman. 129. Sublocotenentul Artur Hartel, din bateria a 3-a a Regimentului III

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
au luat parte un detașament român aflat sub conducerea colonelului George Slăniceanu și un detașament româno-rus comandat de generalul Meyendorf, din armata rusă (detașament din care făceau parte brigada de roșiori de sub comanda colonelului Victor Crețeanu și Regimentul 4 ulani = cavalerie rus) au avut loc în zilele de 7/19-9/21 noiembrie 1877, inamicul fiind silit, în cele din urmă, să părăsească, cu pierderi grele, cetatea Rahova, refugiindu-se la Lom Palanka și Vidin. Atacul cel mai important asupra Rahovei, susținut

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
puterea disperării, în ziua de luni 28 noiembrie/10 decembrie 1877 să străpungă blocada în sectorul al VI-lea al frontului, comandat de generalul rus Ganețki, care avea sub ordinele sale Corpul de grenadieri rus, Divizia a 9-a de cavalerie rusă, Divizia a 4-a de infanterie română, comandată de generalul Racoviță și brigada de cavalerie română, de sub comanda colonelului Constantin Formac. După unele succese, încercarea de a străpunge încercuirea a fost oprită și trupele otomane care își propuseseră să

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
al VI-lea al frontului, comandat de generalul rus Ganețki, care avea sub ordinele sale Corpul de grenadieri rus, Divizia a 9-a de cavalerie rusă, Divizia a 4-a de infanterie română, comandată de generalul Racoviță și brigada de cavalerie română, de sub comanda colonelului Constantin Formac. După unele succese, încercarea de a străpunge încercuirea a fost oprită și trupele otomane care își propuseseră să străbată către Sofia (și nu către Vidin, cum afirmă Bacalbașa) au capitulat fără condiții, mușirul (gene

Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

în fața trupelor române se aflau, la data respectivă, Corpurile de Armată 4, 6, 8, 11, 13, 17, 21, 26 și Carpatin austro-ungare, 18 german, Divizia 15 turcă și Armata Toșef (bulgară), cu Diviziile 1 Infanterie, 12 mixtă (bulgaro-germană) și 1 cavalerie. La 29 aprilie 1918 colonelul Nicolae Condeescu, șeful Biroului Informații din Marele Cartier General, a înaintat un raport forurilor superioare cu propuneri de reorganizare a structurii informative a armatei. Generalul Constantin Cristescu, șeful Marelui Stat Major, a aprobat raportul la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pentru conducerea operațiunilor, dar acestea se găsesc de multe ori amestecate cu informații false”, fapt pentru care informațiile provenite pe această filieră trebuiau analizate cu mare atenție și confirmate din alte surse. Colonelul C. Nicolescu, comandantul Centrului de Instrucție al Cavaleriei, și maiorul C. Talpeș, director de studii, au semnat Cursul de Informații pentru Școala Superioară de Război. Direcțiune și aplicațiuni. Misiunea serviciului de informații, la toate eșaloanele, consta în „căutarea și transmiterea în timp util a informațiilor de care comandantul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost o stratagemă, utilă pentru câștigarea de timp și reorganizarea armatei în scopuri ofensive. Declanșarea celui de-al doilea atac împotriva trupelor române s-a produs la 20 iulie 1919 și ofensiva a durat patru zile. Grupul „Tisa” (Diviziile 2 Cavalerie, 1 și 6 Infanterie) a inițiat contraatacul la 24 iulie 1919 și, peste două zile, a atins linia râului Tisa. După trei zile de pregătiri, râul a fost trecut de trei grupuri de armată, care au surprins inamicul și i-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care l-au surprins în zona localității Gavojdia. Un alt act de terorism s-a petrecut la 14 martie 1919, atunci când podul de cale ferată dintre Lunca-de-Jos și Lobiț, pe linia Făget-Matefalva, a fost aruncat în aer în timp ce Divizia 2 Cavalerie era transportată urgent din Basarabia în Transilvania. Un număr de 18 soldați români au fost torturați și uciși, la 15 aprilie 1919, în localitatea Ciucea de aceleași elemente destabilizatoare. Pe acest fond de insecuritate zonală, organele informative/contrainformative, în colaborare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Elemente de conducere departamentală Principala persoană care a coordonat departamentele de Poliție, Siguranță și Jandarmerie în primele două guverne conduse de generalul Antonescu a fost Alexandru Rioșanu. Născut la 20 februarie 1892, în București, acesta a absolvit Școala Militară de Cavalerie (1913), fiind repartizat la Regimentul 9 Roșiori, de unde s-a mutat la Regimentul 4 Roșiori. Cu această unitate a luat parte la luptele de la Mereni și Robănești, unde a căzut prizonier, la 19 noiembrie 1916. Întors din captivitate (1918) a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la luptele de la Mereni și Robănești, unde a căzut prizonier, la 19 noiembrie 1916. Întors din captivitate (1918) a fost reîncadrat în aceeași unitate și a luat parte la campania din Ungaria. În 1919 a fost trimis la Școala de Cavalerie de la Samur (Franța), de unde a revenit pentru a fi numit cadru didactic la Școala Militară de Cavalerie (1920) și Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu (1921). Între 15 mai și 1 octombrie 1922 a urmat un curs de informații, fiind

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1918) a fost reîncadrat în aceeași unitate și a luat parte la campania din Ungaria. În 1919 a fost trimis la Școala de Cavalerie de la Samur (Franța), de unde a revenit pentru a fi numit cadru didactic la Școala Militară de Cavalerie (1920) și Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu (1921). Între 15 mai și 1 octombrie 1922 a urmat un curs de informații, fiind propus de colonelul Ion Antonescu, șeful Școlii de Cavalerie. La 31 mai 1938 a demisionat din cadrele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
unitate și a luat parte la campania din Ungaria. În 1919 a fost trimis la Școala de Cavalerie de la Samur (Franța), de unde a revenit pentru a fi numit cadru didactic la Școala Militară de Cavalerie (1920) și Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu (1921). Între 15 mai și 1 octombrie 1922 a urmat un curs de informații, fiind propus de colonelul Ion Antonescu, șeful Școlii de Cavalerie. La 31 mai 1938 a demisionat din cadrele active și a trecut la pensie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fi numit cadru didactic la Școala Militară de Cavalerie (1920) și Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu (1921). Între 15 mai și 1 octombrie 1922 a urmat un curs de informații, fiind propus de colonelul Ion Antonescu, șeful Școlii de Cavalerie. La 31 mai 1938 a demisionat din cadrele active și a trecut la pensie cu gradul de locotenent-colonel, figurând ca rezervist la Regimentul 4 Călărași. Până atunci a mai activat în Regimentele 5 Călărași (1917-1920), 4 Roșiori (1924-1928), Brigada 2

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Sonia Economos (6 februarie 1927) și au avut trei copii: Ioana (n. 14 noiembrie 1927), Caterina (n. 12 octombrie 1928) și Alexandru (n. 25 noiembrie 1931); soția a decedat în februarie 1934. În februarie 1929, generalul Moruzi, comandantul Diviziei 3 Cavalerie, a apreciat că Alexandru Rioșanu „având o avere colosală întrebuințează o parte din ea pentru a ajuta pe camarazi în nevoie, fără a le mai cere înapoi”, dar și unitățile pe unde a trecut cu serviciul. Relațiile sale bune cu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
purtată de tatăl lor, îi va face pe ambii fii - Nicolae și Constantin - să urmeze aceeași carieră. Constantin a obținut bacalaureatul la Liceul din Focșani, apoi a optat pentru cariera militară, fiind admis la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București, în 1901. O absolvă în 1903 și este repartizat la Regimentul 6 Roșiori, după care urmează Școala Specială de Cavalerie din Târgoviște (1904-1906), împreună cu viitorul mareșal Ion Antonescu. După absolvire, se mută în Regimentul 1 Roșiori, în care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Liceul din Focșani, apoi a optat pentru cariera militară, fiind admis la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București, în 1901. O absolvă în 1903 și este repartizat la Regimentul 6 Roșiori, după care urmează Școala Specială de Cavalerie din Târgoviște (1904-1906), împreună cu viitorul mareșal Ion Antonescu. După absolvire, se mută în Regimentul 1 Roșiori, în care fusese repartizat sublocotenentul Ion Antonescu, unde rămâne până în 1908 când, în urma unui accident de călărie, în timp ce participa cu unitatea la manevre, își

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
absolvire, se mută în Regimentul 1 Roșiori, în care fusese repartizat sublocotenentul Ion Antonescu, unde rămâne până în 1908 când, în urma unui accident de călărie, în timp ce participa cu unitatea la manevre, își fracturează șira spinării și este nevoit să părăsească arma Cavaleriei. La propunerea generalului Averescu, ministru de Război și fost comandant al Brigăzii 1 Roșiori, care îl cunoștea, trece în Jandarmerie și este numit comandantul Companiei de Jandarmi Covurlui, subordonată Regimentului 1 Roșiori. A participat la al doilea război balcanic ca

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ministru de Război și fost comandant al Brigăzii 1 Roșiori, care îl cunoștea, trece în Jandarmerie și este numit comandantul Companiei de Jandarmi Covurlui, subordonată Regimentului 1 Roșiori. A participat la al doilea război balcanic ca pretor al Diviziei 1 Cavalerie, în perioada 20 iunie-31 august 1913. Din 16 octombrie 1914 este comandantul Companiei de Jandarmi Dolj, cea mai mare din țară, cu care a luat parte la primul război mondial, evidențiindu-se în timpul retragerii peste Olt, când a luat personal

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]