KorAP: Find »[drukola/base=ceapă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...332 >

8,276 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

începea să celebreze procesul de preparare a căpățânii de porc înjumătățite, care trebuie să fiarbă molcom și acoperită de saramură la foc mic, într-o oală spațioasă, două ore bune, timp în care cuișoarele și frunzele de dafin, precum și o ceapă netăiată, urmau să-i dea un prim gust. Atunci când, spre sfârșitul anilor ‘60, așadar într-o vreme încărcată de proteste, în care mânia, supărarea, furia se găseau la un preț scăzut ca titluri cu litere de-o șchioapă și condimente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
bucată consistentă - și începea, în timp ce tăia agil tot ce obținuse astfel în cuburi, să înșire tot ceea ce se mai cuvenea adăugat, pe lângă bucata slabă de piept sau de ceafă fiartă deja, în zeama care încă mai fiebea la foc mic: ceapă verde tocată mărunt, castraveciori acri tăiați felii, boabe de muștar, capere, coajă de lămâie rasă, boabe de piper negru zdrobite grosolan. Și, după ce feliase fin ardei verzi și roșii - „dar nu din cei iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
cu ultima mea rație zilnică, am fost eliberat în zona ocupată de britanici, am ajuns într-un amplu hățiș mărginit de ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
litere mici sau mari, s-a numit „culpă colectivă“? Oare se poate ca suferința mea să se fi deghizat numai în lipsa părinților și a patriei, care îmi erau atât de evident asociate? Ce alte pierderi mai erau demne de plâns? Ceapa îmi răspunde cu locuri ilizibile: nu mă văd nici ca elev, fie și numai din curiozitate, al vreunui liceu din Köln, nici ispitit de vreo ucenicie. N-am depus nici o cerere la vreun birou de înregistrare pentru refugiații din Est

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
un blond ce dădea aproape în alb. Era de nesuportat. Așa că am plecat mai departe, pe atât de nesătul, pe cât de mult mâncasem în gospodăria țăranului; cealaltă foame a mea, care mă chinuia în continuare - asta stă scris pe foaia cepei cu rânduri mărunte - era de un fel diferit. Până în Saarland am ajuns, acolo unde adresa unui camarad ce fusese eliberat tot din lagărul Munster mi-a asigurat pentru o vreme un pat adevărat, cu arcuri, în odaia de la mansarda unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
sau nerimate. Sau m-am bâlbâit atunci când ea m-a întrebat, ușor îngrijorată sau din pură curiozitate, ce voiam să mă fac, din punct de vedere profesional, cum ar veni? Oricât de senzual ar luci straturile de sub foi, despre asta ceapa nu știe nimic. Numai spații goale printre pasaje de text ciuntite. Doar dacă nu cumva interpretez lucrurile ce se sustrag ca ilizibile, și mi le potrivesc eu cumva... În amintirea mea acoperită de un moloz altfel sortat, am făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
gura pe invitații absenți. Până la urmă ne-am prăbușit toți patru în patul conjugal. E drept că nu orbiți, dar orbește. Ce a rezultat până la urmă între atâta carne, nu a vrut și nu vrea să știe nici o coajă de ceapă. În orice caz, mireasa va fi știut, va fi simțit sau va fi bănuit ce anume s-a întâmplat sau nu s-a-ntâmplat în ce mai rămăsese din noapte: cu cine, cu cine abia, cu cine de mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
am fost luat la întrebări: „Ce cauți aici, tinere?“. Răspunsul meu a venit spontan: „Sculptor, asta vreau să mă fac“; sau am spus cumva „Vreau neapărat să mă fac artist“? Doar un efort de memorie, cât să întind mâna după ceapă. La urma urmelor, în acest minut al destinului era vorba despre a face sau a abandona, mai hotărât chiar: despre a fi sau a nu fi. Ce spune despre asta pielea care asudă? Se prea poate să fi devenit, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
trecea drept capră de lapte și care cerea zilnic verdeață. Avea părul alb și lățos și un uger roz. Mimica ei nu era lipsită de o anume aroganță. Dacă într-adevăr dădea lapte este un lucru incert, dar, de îndată ce consult ceapa, un uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de zi, ucenicii și cu mine trebuia să ducem, cu schimbul, capra de funie până în locul unde creșteau buruieni. Printre monumentele funerare expuse nu se găsea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
călăi care acum, o jumătate de secol mai târziu, îmi bat din nou la ușă și cer să fie primiți. Memoria se sprijină pe amintiri care, la rândul lor, umblă după alte amintiri. În felul acesta, ea i se aseamănă cepei care, cu fiecare coajă ce se desprinde, scoate la iveală lucruri de mult uitate, până la dinții de lapte ai celei mai fragede copilării; pe urmă, însă, ascuțișul cuțitului o ajută să-și îndeplinească un alt rost: tocată strat după strat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
fost difuz, apăsător sau ușor, ca o joacă, rămâne incert. Nici un eveniment care să mă indice, în mod recognoscibil, ca persoană care acționează sau suferă. Nu îmi amintesc nici ce anume îmi aminteam eu atunci până în cele mai dureroase detalii. Ceapa refuză. Rămâne doar de presupus ce anume se întâmpla în afara atelierului studențesc și a căminului. Și chiar pe mine însumi mă văd doar ca pe una dintre multe schițe, semănând de departe cu originalul. Studentul la Arte în semestrul al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
atestabil al primului născut și, ori de câte ori devine posibil vreun troc, îmi cere proverbialul blid de linte. Oskar insistă să aibă prioritate, le știe pe toate mai bine și râde de memoria mea lacunară; în cazul său, după cum se poate citi, ceapa are o altă funcție și un alt rost. Ca să mă despovărez și să mă eliberez de condiția mea de minor, a cărei vină îmi revine chiar mie, ajung fără alte ocoluri la primele mele mari călătorii. Vacanța mare, din iunie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
toba de tinichea a lui Oskar Mazerath a înlocuit scândura de spălat. După bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună și-i dădea restaurantului Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă“, prin faptul că oaspeții alesului local, atât cei împietriți, cât și cei însetați de viață, erau mișcați până la lacrimi cu ajutorul fundurilor de lemn și al cuțitelor: ceapa tocată, un laxativ de un fel aparte, era tocmai bună spre a face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă“, prin faptul că oaspeții alesului local, atât cei împietriți, cât și cei însetați de viață, erau mișcați până la lacrimi cu ajutorul fundurilor de lemn și al cuțitelor: ceapa tocată, un laxativ de un fel aparte, era tocmai bună spre a face ca „neputința de a ține doliu“, ce avea să-i fie imputată ulterior societății postbelice, să devină ceva mai permeabilă. Și așa s-a și întâmplat. Contra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
plânge în hohote. Lacrimile, numărate, aduceau ușurare. Până la urmă, oaspeții care plăteau se transformau în niște copii ce gungureau, care urmau cuminți toba lui Oskar. De unde se poate trage concluzia că înaintea tuturor celorlalte produse ale câmpului și ale grădinii, ceapa este potrivită pentru o utilizare literară. Fie că, foaie după foaie, ea ajută memoria să-și facă salturile în timp, fie că înmoaie canalele lacrimale uscate și le face să șiroiască, ea este de fiecare dată exemplară, iar în ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
o utilizare literară. Fie că, foaie după foaie, ea ajută memoria să-și facă salturile în timp, fie că înmoaie canalele lacrimale uscate și le face să șiroiască, ea este de fiecare dată exemplară, iar în ceea ce privea „Pivnița cu ceapă“mai era, pe deasupra, și utilă afacerii. Mai mult nu se poate spune despre asta. Ceea ce este convertit în literatură vorbește pentru sine. Dar, chiar dacă ar fi ca „Pivnița cu ceapă“ să fi supraviețuit Czikos-ului, aerul înnecăcios din localul de speculă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
de fiecare dată exemplară, iar în ceea ce privea „Pivnița cu ceapă“mai era, pe deasupra, și utilă afacerii. Mai mult nu se poate spune despre asta. Ceea ce este convertit în literatură vorbește pentru sine. Dar, chiar dacă ar fi ca „Pivnița cu ceapă“ să fi supraviețuit Czikos-ului, aerul înnecăcios din localul de speculă al lui Otto Schuster continuă să fie lipit de mine; lămpile cu petrol erau cele care produceau atmosferă și o lumină discretă. Noi, cei trei muzicieni de ocazie, aveam rareori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
nici o firimitură spirituală și nici măcar ecoul unei metafore îndrăznețe nu vrea să fi rezistat peste timp. Nici măcar câte bucăți de cozonac sau chiar de tort am înfulecat într-un loc ori într-altul nu stă scris pe vreuna dintre foile cepei. Într-un fel sau altul, am reușit să omorâm timpul. Întâlnirea propriu-zisă cu Anna a început abia pe seară, când am urmat șuvoiul care se revărsa spre localul de dans, pe atunci celebru, Eierschale. Dacă se spune aici că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
și am descoperit acolo amintiri, ca de obicei, contradictorii; numai când am numit-o pe șefa novicilor, pe sora Alfons Maria, „o jigodie care făcea pe sfânta“ am râs amândoi la unison. Ce a fost înainte, ce a fost după? Ceapa nu e prea exactă cu succesiunea întâmplărilor. Uneori, pe foile ei sunt înscrise numere de case, alteori texte stupide de șlagăre care-ți tot sună-n urechi și titluri de filme, de pildă Păcătoasa sau numele unor fotbaliști legendari, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a înscris într-o foaie proaspăt desprinsă a cepei. După o drumeție mai lungă prin pădurea de conifere și foioase, întunecată ca-n povești, s-a deschis dintr-odată o pajște pe care, anunțată de gălăgie și fanfară, se desfășura la mese lungi o serbare câmpenească cu multă bere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
călătorii în sud ilustrate ca-n povești prin țara în care înfloresc lămâii, până la Neapole, ea, căreia îi plăcea să-și alinte fiul răsfățat și promițător cu numele unui erou de teatru - fiu care avea să constate, la urmă, că ceapa vieții lui, după ce fusese decojită foaie după foaie, nu conținea nici un sâmbure care să întemeieze un sens - ea care, după toate lăudăroasele mele făgăduieli, a rămas, la fel ca mama lui Peer Gynt, cu buzele umflate, ea care, toată viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
și plecau a promis pe fugă și fără să i-o fi cerut nimeni: „Curând, bunul Dumnezeu are să izbăvească sărmanul ei suflet...“ Aveam cumva flori la mine, flori de gura-leului, pe care le iubea ea în mod special? Despre asta, ceapa nu vrea să dezvăluie nimic. În timp ce eu - nu știu cât timp - am dormit așezat pe pat, ea a murit, a spus tata, care nu făcea decât să bâiguie întruna „Lenchen“, „Lenchen a mea...“ Ea, cea din care am ieșit urlând într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
mine, a avut ceva special: pe ea am bătut acele poezii care aveau să se regăsească Avantajele tipărite în primul meu volum de versuri, Privilegiile găinilor-giruetă. Ele par a se fi născut fără nici un efort, căci pe nici una din foile cepei nu se pot detecta pete de sudoare sau alte urme de muncă. Sigur e că germenele acestor poezii a fost o văgăună de pivniță umedă, cu ferestre spre grădină, într-o vilă al cărei etaj superior fusese mistuit de flăcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce le oferea loc unul lângă altul celor doi frați gemeni inegali. Puținii noștri prieteni parizieni erau uimiți, fiindcă Anna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
încă de la Paris un nou elan... Așa am trăit de atunci înainte, de la pagină la pagină și între o carte și alta. Timp în care mi-am păstrat bogăția de personaje dinăuntru. Dar, ca să vorbesc despre asta, nu e destulă ceapă și nici chef destul. . Vers din drama Penthesilea Ă1808) a lui Heinrich von Kleist Ăn.r.) . Geldmacher înseamnă, în traducere, „falsificator de bani“. Ăn.r.) . 20 aprilie este data nașterii lui Adolf Hitler Ăn.r.) . Aluzie la două dintre romanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]