KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

primele două luni. Cine-ar fi putut să ne învinovățească pentru că ne-am crezut foarte isteți? O să fim un cuplu normal, am zis, când am luat metroul într-acolo. O să avem un apartament drăguț și o să ne invităm prietenii la cină și o să mergem în weekenduri să vânăm antichități. (Aveam doar o idee foarte vagă despre ce însemna „vânătoarea de antichitați“, dar era ceva ce făcea toată lumea.) Totuși, când am ajuns la apartament, am găsit acolo alte nouă cupluri care veniseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mult decât oriunde în lume, i-am zis. Nici măcar n-am știut cât de mult îmi doream asta până acum. —Bun. Mă bucur să aflu. Tonul lui era calm, dar nu-și mai încăpea în piele de mândrie. Am luat cina în restaurantul cel fantastic, apoi ne-am petrecut următoarele două zile în pat, ieșind din cearșafurile Frette doar pentru o scurtă incursiune la Prada. (Hotărâsem să sar peste complexul spa, ca nu cumva să încerce să-mi vândă produse.) Fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cu entuziasm fiecare cuvânt, dar se dăduse înapoi grăbit când pomenisem de posibila lui moarte iminentă. Rachel mă tot plimbase, de la unul la ultul, înainte de a le strica prea mult cheful tuturor. Dar bănuiam că stârnisem ceva panică pentru că, după cină, în timp ce ne opriserăm afară, gândindu-ne unde să mergem apoi, Bărbații Adevărați, piliți, se războiau cu noaptea și răcneau că e devreme și că au de gând să joace Scrabble până în zori. Până și Leon cel scund și dichisit își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
bătea la cap, pentru că în continuare era caniculă, iar Jacqui avea un program așa de haotic încât scăpam adesea basma curată și față de ea. Cât despre Leon și Dana, ei voiau să ne vedem doar seara când puteam să luăm cina într-un loc select. Toată gașca era acolo, așezați în șir pe banchetele de pe hol. Nicholas m-a observat. —Marfă! Uite-o pe Miss Annie. Astăzi pe tricoul lui scria „Winona e nevinovată“. Mitch era rezemat într-o rână de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
șampania, un coș de fructe, flori exotice și bomboanele de ciocolată făcute în casă erau acolo să-i întâmpine. Am așezat câteva pernuțe, am netezit cuvertura de pe pat - nelăsând nimic la voia întâmplării -, apoi eu și Teenie am luat o cină târzie și ne-am băgat în pătucurile noastre de o persoană pentru câteva ore de somn. În dimineața următoare am fost la centrul expozițional pe la șapte. Sala avea să fie deschisă publicului de la ora nouă și trebuia să amenajăm un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mai puțin! N-am zis nimic, dar era clar că i se urcase la cap noaptea petrecută cu Colin. Mama ta iubitoare, Mama Capitolul 44tc " Capitolul 44" Nu se putea să nu-l vedem pe Joey îndrăgostit. Se organizase o cină tocmai pentru că toată lumea voia să vadă combinația neașteptată pe care o făceau Jacqui și Joey împreună. Nu era doar pentru cercul obișnuit alcătuit din Rachel, Luke, eu, Shake etc., dar și pentru o întreagă gașcă de Bărbați Adevărați de ordinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Ar fi putut fi dacă n-ar mai fi folosit Sun-In (nega vehement, dar știam cu toții că o face), pentru că ținea foarte mult la șuvițele lui șaten-aurii. O să fie bine, a zis Teenie, încântată. Și a fost. Cât a ținut cina, Joey și Jacqui nu s-au dezlipit unul de celălalt, șușotind și chicotind, și hrănindu-se unul pe celălalt. Singura persoană care nu era fascinată era Gaz și asta era probabil pentru că, noapte de noapte, asista la acest spectacol în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
chestii importante? Rezervase o masă pentru noi la Tamarind. Ce e neobișnuit în asta? Tamarind este un „loc splendid pentru nababi și bancherii lor“. Am citat direct din Zagat. —Leon, este neobișnuit pentru că eu și Aidan rareori ieșeam să luăm cina în oraș, doar noi doi. Comandam ceva acasă sau ieșeam cu tine și cu Dana, sau cu Rachel și Luke sau cu oricine altcineva. Și ieșisem deja la o cină romantică într-un loc select cu două seri înainte, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
este neobișnuit pentru că eu și Aidan rareori ieșeam să luăm cina în oraș, doar noi doi. Comandam ceva acasă sau ieșeam cu tine și cu Dana, sau cu Rachel și Luke sau cu oricine altcineva. Și ieșisem deja la o cină romantică într-un loc select cu două seri înainte, pentru că fusese seara de Sfântul Valentin, mai ții minte? —OK. Și, îmi amintesc acum că îl tulburase ceva. Îl sunase cineva pe mobil - a zis că e ceva legat de serviciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
dat silința, mai ales în seara de Sfântul Valentin, dar sărbătoarea asta este oricum atât de siropoasă și de artificială... Imediat după, a rezervat o masă pentru noi la Tamarind și eu am zis că nu înțeleg de ce luăm iar cina în oraș așa de curând, dar el a zis „te rog“, așa că am zis „Fie“. Hm, mi-aș dori ca Dana să fie la fel de îndatoritoare. —Nici eu nu sunt. Nu eram. Dar îmi amintesc că mi-am spus că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de endorfine. —OK, am zis. Dă-i drumul. Dar îmi amintesc de vremurile când obișnuiam să purtăm coifuri de hârtie la o chestie de genul ăsta. Gaz a introdus acul și m-am așezat la locul meu. Era tocmai înainte de cină; îmi alesesem momentul cu grijă: nu dorisem să întârzii, dar nici să iau parte la șuetele dinainte. Rachel a apărut din bucătărie cu o ruladă uriașă cu nucă și a trântit-o pe masă. De îndată, Gaz s-a năpustit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mai întâi să spunem un cuvânt de mulțumire. Oh, da, scuze. Rachel și-a înclinat capul (izbind melodios cu acul într-o sticlă de Kombucha 1) și a spus că eram cu toții norocoși, nu doar pentru că urma să luăm o cină delicioasă, ci pentru toate lucrurile minunate din viața noastră. Au dat cu toții din cap în semn de aprobare, cu acele luminate de flăcările lumânărilor. —E totodată momentul, a zis Rachel, să ne amintim de cei care nu mai sunt printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să-l scriem cu „K“. Și un „il“. Treakil. Ikkil Treakil. —Jacqui, nu, e cumplit, te rog... Capitolul 9tc " Capitolul 9" — Unde e invitația aia? a zbierat mama. Unde dracu’ e invitația aia? În sufragerie, peste ce mai rămăsese de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
praf pe fetele de la L’Oreal. Uitasem cu desăvârșire cum, în fiecare dimineață, obișnuia să-mi spună ceva asemănător, o încurajare care să-mi dea elan, ca înainte de meci. Și acum îmi amintisem. Capitolul 13tc "Capitolul 13" Pachetele care conțineau cina noastră ajunseseră. Rachel a trântit pe masă un teanc de farfurii desperecheate și a început să împartă mâncarea. —Helen, tu ești cu lasagna. I-a întins o farfurie. —Tată, cotlet de porc. Mamă, lasagna. I-a pus mamei farfuria în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
a oferit tata. Dar nici eu n-o vreau pe cea oribilă de sticlă cafenie. —Te mulțumești cu una albă simplă? —Va trebui. Cotletul de porc al tatei a fost mutat pe o farfurie albă și s-a efectuat transferul cinei mamei. —E toată lumea mulțumită acum? a întrebat Rachel sarcastic. Am purces să mâncăm. —Anna, cum merge cu noua marcă? a întrebat Luke politicos. —Grozav, mulțumesc. Chiar azi Boston Globe a făcut un clasament a cinci super-creme: Global antiride de la Sisley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

explicat că teologii musulmani precum și personajele sus-puse din țara negrilor cumpărau sumedenie de asemenea cărți și că era vorba de un negoț extrem de profitabil. Cum ne opriserăm pentru a înnopta în acea localitate, l-am însoțit pe genovez la o cină oferită de furnizorul său. Locuința era bine construită, cu marmură și majolică, având pereții îmbrăcați în țesături din lână fină, iar podelele acoperite cu covoare tot din lână, plăcut colorate. Toți musafirii păreau a fi oameni prosperi, astfel că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
rangului. Unchiul meu a fost instalat într-o casă din apropierea moscheii; eu am avut drept la o încăpere mare care dădea spre o piață plină de mișcare, dar care acum începea să se golească. Seara, după o baie și o cină ușoară, am chemat-o pe Hiba, cu îngăduința lui Khâli. Să fi fost cam zece seara. Un vacarm ne-a ajuns la urechi venind dinspre stradă: un grup de tineri se adunase, cântând din gură și la instrumente și dănțuind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

nou în pericol libertatea regelui batavilor. Se vorbi în schimb despre Galba, noul împărat ales de legiunile din Hispania, care era prietenul celților și îl eliberase pe Julius pentru ca acesta să se poată întoarce în patria sa. Abia la sfârșitul cinei, când toți, bărbați și femei, se amețiseră cu băutura pe care o obțineau din fermentarea grâului, Valerius îi vorbi lui Tarosh, care își tot trecea degetele groase în jurul gâtului ca de taur, jucându-se cu un colier de aur format

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
schimbară o privire. Valerius se întoarse lângă foc, istovit. Urmări cu privirea dansul scânteilor. Învinsese încă o dată. Moartea, dușmana lui dintotdeauna, era departe. Acum se putea gândi, în sfârșit, la cuvintele pe care i le șoptise la ureche Tarosh în timpul cinei, la masa încărcată de carne de vânat și lapte prins. Se gândi la coiful din parul înfipt în pământ, revăzu dâra de sânge pe zăpadă. Erau soldați romani, îi spunea Tarosh, un pluton de zece oameni care, pe neașteptate, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
intimidat de nimeni. Eu am vorbit doar despre zaruri; știu foarte bine că tu ești guvernator. Și eu am fost în mulțimea care te aclama când ai venit aici, la Colonia, acum o lună. — Mă aclama - Vitellius râse disprețuitor. Dar cina pe care mi-ați pregătit-o aici, la Pretoriu, a fost oribilă. A trebuit să mă duc într-o tavernă ca să-mi potolesc foamea. Și nu acolo m-ai găsit pe mine? În ziua aceea ai avut noroc! Băiatul agita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
legat, nici un comandant - și cu atât mai puțin legatul consular Ordeonius Flaccus, fricos și inert - nu încercase să-i potolească pe soldații răzvrătiți. Se lăsase seara, când o mare mulțime se strânse în fața reședinței lui Vitellius, care tocmai își terminase cina. Mulți intrară, cerând cu glas ridicat un alt împărat. Îl luară pe Vitellius așa cum era, în veșminte de casă, și îl purtară în triumf pe străzile orașului. Cineva îi puse în mână o spadă luată dintr-un sanctuar al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe Allius Cerpicus, comandantul escortei sale personale. Erau doar ei doi, Listarius, care tot venea și se ducea înapoi la bucătărie, și sclavul surdo-mut care știa totul despre vinuri și despre obiceiurile tainice ale lui Vitellius. Soldații sunt agitați - Allius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
noastre. Datorită lui Caesar, Augusta Rauricorum e un oraș frumos. Soldații lui au construit drumurile care vin aici din toată Gallia, și din ținutul aeduilor, și din Germania. Julius Caesar nu cheltuia banii pe banchete. — Cât a cheltuit Vitellius pentru cină? întrebă un bărbat cu glas scăzut, uitându-se în jur, de teama spionilor care împânzeau orașul de când împăratul Vitellius se oprise la Augusta, în drumul său spre Italia. Cât a cheltuit? — Un milion de sesterți! Vă spun eu, pentru cină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cină? întrebă un bărbat cu glas scăzut, uitându-se în jur, de teama spionilor care împânzeau orașul de când împăratul Vitellius se oprise la Augusta, în drumul său spre Italia. Cât a cheltuit? — Un milion de sesterți! Vă spun eu, pentru cină împăratul a cheltuit un milion de sesterți! strigă vânzătorul de melci, care aproviziona bucătăria împăratului și se bucura de protecția bucătarului-șef. Știu, pentru că mi-a zis un personaj foarte însemnat care lucrează în bucătăria împăratului! zbieră, privind provocator în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de sesterți, o sumă inimaginabilă pentru cei care, într-o lună, puteau cheltui cel mult zece... Glasurile înfierbântate ajungeau până la Valerius, care stătea pe marginea fântânii, uitându-se la apa ce reflecta seninul cerului. Un milion de sesterți pentru o cină cu pește și carne de pasăre! Toți erau însă de părere că fuseseră norocoși să-l aibă oaspete în orașul lor pe Vitellius, cu luxul lui exagerat, și nu pe legații lui, Valens și Caecina, cu jafurile și masacrele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]