3,110 matches
-
icter (constipație) și hipertensiune portală (diaree)tulburările dispeptice: modificări ale apetitului, balonări postprandiale, gust amar, grețuri, vărsături bilioase - alte manifestări: tulburări de somn, de comportament, delir, convulsii în insuficiența hepatică. Examenul fizic atrage atenția asupra asocierii de numeroase semne în ciroza hepatică (vezi capitolul "Ciroza hepatică"). În insuficiența hepatică este caracteristică prezența semnelor“flapping tremor” (mișcări ale degetelor mâinii care imită bătaia unei aripi de pasăre) și "feotor hepatic" (respirație cu miros neplăcut de ficat crud sau fân umed). O mențiune
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
portală (diaree)tulburările dispeptice: modificări ale apetitului, balonări postprandiale, gust amar, grețuri, vărsături bilioase - alte manifestări: tulburări de somn, de comportament, delir, convulsii în insuficiența hepatică. Examenul fizic atrage atenția asupra asocierii de numeroase semne în ciroza hepatică (vezi capitolul "Ciroza hepatică"). În insuficiența hepatică este caracteristică prezența semnelor“flapping tremor” (mișcări ale degetelor mâinii care imită bătaia unei aripi de pasăre) și "feotor hepatic" (respirație cu miros neplăcut de ficat crud sau fân umed). O mențiune particulară necesită icterul care
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Explorarea sanguină și serologică cuprinde examenele biochimice și hematologice uzuale și teste specifice utilizate în mod țintit pentru un anumit tip de patologie. Efectuarea hemogramei complete este indicată deoarece evidențiază frecvent sindrom anemic secundar suferințelor digestive. Hepatitele cronice active și ciroza hepatică se pot însoți de afectarea uneia sau mai multor serii sanguine (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie) situație numită hipersplenism hematologic. Explorarea funcției hepatice se face prin teste uzuale și speciale. Testele se grupează după modul în care evaluează funcția hepatică
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
acizi biliari, urobilinogen, stercobilinogen) este utilă în diagnosticul diferențial al icterelor. - sindromul hepatopriv obiectivează alterarea funcției de sinteză a ficatului și se traduce prin: modificarea electroforezei (scăderea proteinelor serice pe seama albuminelor), scăderea indicelui de protrombină, a fibrinogenului, colesterolului (excepție este ciroza biliară primitivă) și trigliceridelor (excepție la alcoolici), creșterea amoniemiei (în encefalopatia hepatică), creșterea moderată a glicemiei sindromul de activitate mezenchimală este evaluat prin creșterea gamaglobulinelor serice pe seama diferitelor fracțiuni în funcție de tipul de afectare hepatică (modificarea imunelectroforezei: IgA, IgM, IgG). Testele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
alcool sau de anumite medicamente, antecedente heredocolaterale sugestive pentru cauze rare. Tabloul clinic este cel mai adesea nespecific, manifest prin: astenie fizică, grețuri, meteorism abdominal, hepatalgii. Două treimi dintre pacienți sunt asimptomatici sau nu au simptome evidente până în momentul apariției cirozei hepatice. Examenul obiectiv poate depista hepato- și/sau splenomegalie, icter, semne cutanate sau de hipertensiune portală. Testele funcționale uzuale evidențiază în mod caracteristic citoliză hepatică. Se asociază variabil: colestază, hiperreactivitate mezenchimală, hipersplenism hematologic. Ecografia abdominală este utilă când confirmă hepatomegalia
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
exacerbată acut etc. Notă! Prezența AgHBs nu este echivalentă cu infecția activă, există și purtători sănătoși. Epidemiologie Infecția cu virusul B determină hepatită cronică în 10% din cazuri, respectiv 350 milioane de persoane, dintre care 40% vor dezvolta complicații severe (ciroză hepatică și carcinom hepatocelular). România face parte din zonele cu incidență crescută a infecției. Transmiterea se face de la persoana infectată la persoana receptivă (nevaccinată) prin fluidele biologice (sânge, salivă, alte secreții). Expunerea poate fi perinatală (mamă infectată-nou născut), parenterală sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
citolizei (valori x 2 față de normal) - criteriul decisiv, prezența markerilor activității virale (AgHBe pozitiv și nivelul viremiei), rezultatul biopsiei (indicată în funcție de pacient). Aceiași parametri sunt decisivi pentru stabilirea eficienței și duratei tratamentului. Obiectivul final al terapiei este stoparea evoluției spre ciroză sau carcinom hepatocelular. Clasele de droguri acceptate sunt:imunomodulatoare: interferonul α diponibil în administrare săptămânală (interferon pegylat - pegIFN α). Este recomandat pacienților tineri în monoterapie și durată în funcție de prezența/absența AgHBe. Efectele secundare sunt multiple, de obicei ușoare. - analogi nucleozidici
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cu virus D). Tablou clinic Coinfecția determină simptome nespecifice similare HVB. Suprainfecția se manifestă ca: - hepatită acută fulminantă caracterizată prin manifestări de encefalopatie hepatică și mortalitate crescută - hepatită cronică B peste care survine infecția acută, mai puțin severă. Evoluția spre ciroză este frecventă, iar mortalitatea prin insuficiență hepatică este crescută. Explorări paraclinice Sunt similare cu cele din HVB. Practic, la orice pacient cu AgHBs pozitiv sau la care s-a documentat o infecție recentă cu VHB trebuie testată asocierea infecției cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
infectate cu virusul C. Coinfecția cu HIV este comună. Sursa de infecție, categoriile cu risc și căile de transmitere sunt similare hepatitei virale B. Spre deosebire de VHB, infecția cu virusul C se cronicizează în 75% din cazuri. Rata de progresie spre ciroză este lentă dar apare până la 20% din pacienți. Tablou clinic Cel mai frecvent pacientul este asimptomatic sau are manifestări nespecifice de tip neurasteniform și hepatalgii. Examenul obiectiv nu are particularități. Manifestările clinice devin evidente când apare ciroza hepatică. O particularitate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de progresie spre ciroză este lentă dar apare până la 20% din pacienți. Tablou clinic Cel mai frecvent pacientul este asimptomatic sau are manifestări nespecifice de tip neurasteniform și hepatalgii. Examenul obiectiv nu are particularități. Manifestările clinice devin evidente când apare ciroza hepatică. O particularitate a HVC este apariția manifestărilor extrahepatice: crioglobulinemie mixtă (purpură, mialgii, artralgii, neuropatie etc), glomerulonefrită membrano-proliferativă, porfiria cutanata tarda, tiroidită autoimună etc. Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice evidențiază sindrom de citoliză cu caracter ondulant (valori normale care
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Stabilirea tipului de VHC (serotipare) este importantă pentru dirijarea tratamentului. 3. Puncția biopsie hepatică este necesară pentru stabilirea gradului de activitate a hepatitei (inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte teste: - ecografia abdominală poate evidenția splenomegalie, în stadiul de ciroză apar modificări sugestive - adresate manifestărilor extrahepatice: crioglobuline, funcție renală, diverse tipuri de Ac (pentru excluderea unei hepatite autoimune) - neinvazive de evaluare a inflamației și fibrozei. Evoluție, complicații Evoluția este variabilă în funcție de pacient. În absența tratamentului, HVC poate evolua lent (în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
extrahepatice: crioglobuline, funcție renală, diverse tipuri de Ac (pentru excluderea unei hepatite autoimune) - neinvazive de evaluare a inflamației și fibrozei. Evoluție, complicații Evoluția este variabilă în funcție de pacient. În absența tratamentului, HVC poate evolua lent (în aproximativ 10-20 de ani) spre ciroză hepatică. Un procent mai mic de pacienți pot dezvolta carcinom hepatocelular. În cazul asocierii manifestărilor extrahepatice apar complicațiile specifice. Notabilă este insuficiența renală cronică secundară nefropatiei glomerulare. Principii de tratament Prevenția include educația în masă și a categoriilor cu risc
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
adresată nonresponderilor la tratamentul clasic, a crescut rata vindecărilor de la 50% la 80%, dar este extrem de costisitoare. HEPATITE AUTOIMUNE Definiție, date generale Hepatita autoimună este o afecțiune cronică de cauză necunoscută caracterizată prin progresie continuă a inflamației și evoluție spre ciroză. Afecțiunea este rară, apare mai frecvent la femeile tinere aparținând unor populații cu predispoziție genetică. Mecanismul este apariția de Ac față de structuri hepatice sau extrahepatice (autoAc). Deși etiologia nu este cunoscută, există factori declanșatori virali și medicamentoși alături de factori genetici
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
o afecțiune imună extrahepatică (pot apărea și în evoluție): purpură trombocitopenică, anemie hemolitică, colită ulceroasă, boală celiacă (la copil), glomerulonefrită proliferativă, miopericardită, tiroidită autoimună, diabet zaharat, lichen plan, poliartrită reumatoidă, sclerodermie, eritem nodos, uveită, sindrom overlap etc. - prin semne de ciroză hepatică (20-40% din cazuri). Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice pun în evidență sindrom de citoliză + colestază ușoară-moderată asociată în mod caracteristic cu creșterea gamaglobulinelor. 2. Testele serologice cu viză etiopatogenică sunt dozările diferitelor tipuri de autoAc: antinucleari, antifosfolipidici, antifibră
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
depistarea anomaliilor biochimice și hematologice sugestive pentru afecțiunile autoimune asociate. Evoluție, complicații Tratamentul corect a ameliorat semnificativ evoluția bolii și mortalitatea. Dacă se obține remisiunea speranța de viață este similară populației generale. Lipsa de răspuns la tratament determină evoluția spre ciroză cu complicațiile sale în 2040% din cazuri. În absența tratamentului, 50% din pacienții cu forme severe de boală pot deceda în decurs de 10 ani. Există și remisiuni spontane. Principii de tratament Resursele terapeutice sunt corticoterapia (Prednison, Prednisolon) și imunosupresoare
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cazuri. În absența tratamentului, 50% din pacienții cu forme severe de boală pot deceda în decurs de 10 ani. Există și remisiuni spontane. Principii de tratament Resursele terapeutice sunt corticoterapia (Prednison, Prednisolon) și imunosupresoare (Azatioprina). În caz de evoluție spre ciroză decompensată este indicat transplantul hepatic. Inițierea tratamentului se face după criterii stricte biochimice (transaminaze x 10 ori valoarea normală sau x 5 ori dacă se asociază creșterea gamaglobulinelor) și histologice. Regimul terapeutic are două etape: atac (doză mare care se
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
remisiune terapia se oprește la 1 an după normalizarea transaminazelor (optimă este remisiunea histologică). Dacă răspunsul este incomplet tratamentul are durată indefinită. Măsurile generale cuprind dietă hipercalorică, reducerea aportului de sare și hidrocarbonate pe durata administrării corticoterapiei. În caz de ciroză se recomandă restricție de sare și suplimentarea aportului de proteine. CIROZA HEPATICĂ Definiție Ciroza hepatică (CH) este o afecțiune cronică difuză, caracterizată prin asocierea fibrozei, nodulilor de regenerare (micro- sau macronoduli) și a necrozei hepatocelulare, cu alterarea structurii hepatice. Epidemiologie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
este remisiunea histologică). Dacă răspunsul este incomplet tratamentul are durată indefinită. Măsurile generale cuprind dietă hipercalorică, reducerea aportului de sare și hidrocarbonate pe durata administrării corticoterapiei. În caz de ciroză se recomandă restricție de sare și suplimentarea aportului de proteine. CIROZA HEPATICĂ Definiție Ciroza hepatică (CH) este o afecțiune cronică difuză, caracterizată prin asocierea fibrozei, nodulilor de regenerare (micro- sau macronoduli) și a necrozei hepatocelulare, cu alterarea structurii hepatice. Epidemiologie CH este calea finală comună de evoluție a numeroase afecțiuni hepatice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Dacă răspunsul este incomplet tratamentul are durată indefinită. Măsurile generale cuprind dietă hipercalorică, reducerea aportului de sare și hidrocarbonate pe durata administrării corticoterapiei. În caz de ciroză se recomandă restricție de sare și suplimentarea aportului de proteine. CIROZA HEPATICĂ Definiție Ciroza hepatică (CH) este o afecțiune cronică difuză, caracterizată prin asocierea fibrozei, nodulilor de regenerare (micro- sau macronoduli) și a necrozei hepatocelulare, cu alterarea structurii hepatice. Epidemiologie CH este calea finală comună de evoluție a numeroase afecțiuni hepatice cronice. Face parte
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
regenerare (micro- sau macronoduli) și a necrozei hepatocelulare, cu alterarea structurii hepatice. Epidemiologie CH este calea finală comună de evoluție a numeroase afecțiuni hepatice cronice. Face parte din primele zece cauze de mortalitate în lume. Aproximativ 35-65% din pacienții cu ciroză decedează în următorii 10 ani. Mortalitatea este mai mare în CH alcoolică. Incidența este mai mare la bărbați. Etiopatogenie Cauzele comune de CH sunt virusurile hepatitice și alcoolul. Consumul de alcool determină CH la 10-20% din persoanele care consumă cantități
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
clasice: de citoliză, bilio-excretor (de colestază), de activitate mezenchimală, hepatopriv. Citoliza (creșterea TGO, TGP) poate fi prezentă în funcție de gradul de distrucție hepatocitară. Frecvent enzimele hepatice sunt normale. Colestaza (creșterea FA, GGT) poate apărea în orice formă de CH, predominant în ciroza biliară primitivă. În evoluție crește nivelul de bilirubină. Activitatea mezenchimală se exprimă prin creșterea gamaglobulinelor și a imunoglobulinelor (de obicei IgG). Tipul de imunoglobulină poate orienta asupra cauzei (ex. IgM crescute în ciroza biliară primitivă). Sindromul hepatopriv este marca CH
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
în orice formă de CH, predominant în ciroza biliară primitivă. În evoluție crește nivelul de bilirubină. Activitatea mezenchimală se exprimă prin creșterea gamaglobulinelor și a imunoglobulinelor (de obicei IgG). Tipul de imunoglobulină poate orienta asupra cauzei (ex. IgM crescute în ciroza biliară primitivă). Sindromul hepatopriv este marca CH constituite, deoarece există molecule sintetizate exclusiv în ficat sau ficatul participă la diverse procese de sinteză. Sindromul se caracterizează prin scăderea proteinelor totale (pe seama scăderii albuminei), indicelui de protrombină, fibrinogenului, colesterolului și creșterea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
a fibrozei: FibroTest - un scor calculat din 6 markeri biochimici și FibroScan (elastografie) - metodă imagistică de transmitere și recepționare a vibrațiilor în țesutul hepatic. 3. Testele cu viză etiologică pot fi:nespecifice dar sugestive în context clinic, de ex. în ciroza alcoolică creșterea marcată a GGT (comparativ cu FA) și a Ig A, raport TGO/TGP > 1specifice: - markeri virali (vezi capitolul "Hepatitele cronice") - autoAc în hepatitele autoimune - dozarea feritinei (hemocromatoză), ceruloplasmina (boala Wilson), α1antitripsina etc - serologie pentru leptospiroză, echinococoză, virus citomegalic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
prompt, cu tendință la recidivă. Clinic apar dureri abdominale difuze, febră, frisoane, evoluție potențială spre encefalopatie hepatică. Diagnosticul se confirmă prin caracterele lichidului de ascită (multe leucocite, eventual germenele/germenii implicați). 4. malignizarea (carcinomul hepatocelular) - apare cel mai frecvent în ciroza posthepatită virală B, C, hemocromatoză. Clinic apare scădere ponderală, ascită refractară la diuretice, subfebrilitate/febră, hepatalgii sau este descoperit fortuit ecografic. Diagnosticul este susținut de alfa-fetoproteina crescută, confirmat de CT și RMN. 5. sindromul hepato-renal - insuficiență renală funcțională cu mortalitate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hemocromatoză. Clinic apare scădere ponderală, ascită refractară la diuretice, subfebrilitate/febră, hepatalgii sau este descoperit fortuit ecografic. Diagnosticul este susținut de alfa-fetoproteina crescută, confirmat de CT și RMN. 5. sindromul hepato-renal - insuficiență renală funcțională cu mortalitate crescută, care apare în ciroză avansată și este declanșat de paracenteze repetate, HDS, diaree, infecții etc. Apare oligurie, retenție azotată progresivă, hiponatremie, sumar de urină normal. Principii de tratament CH este o afecțiune ireversibilă, de aceea tratamentul nu este curativ. Obiectivele sunt: îndepărtarea agentului etiologic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]