3,293 matches
-
vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul. Atunci domnul Crețu s-a fâstâcit tot și s-a uitat la perechile de la ușă: doi galoși ai lui papa, două cizme de șevro ale mamei, două botine cu bumbi și toc ale mele și, alături, șoșonul lui Jacques. Pe mine lucrurile astea mici mă întristează cel mai mult, atât de mult că-mi vine uneori să mă întind în pat și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el, am amânat pe mâine. Domnul Crețu era foarte stânjenit că nu adusese nimic pentru noi, s-a bâlbâit în scuze, dar noi știam că n-are bani și tot mama a spus râzând: — Cizmarul n-ajunge să-și facă cizme, iar falsificatorul de bani n-apucă să-și fabrice bani. Glumesc, să nu vă supărați pe mine, dar să știți că v-am îndrăgit deja ca pe Jacques și pe Julie, vă puteți socoti din familie. Cadoul pe care ni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
le-ar fi prins tare bine, ar fi înveselit salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-a opintit să-i scoată cizmele înalte, care ieșeau greu fiindcă erau lungi și țepene, după ce le-a lustruit-oglindă și le-a pus șanurile în interior, Generalul i-a dat liber să se ducă unde-o ști, să sărbătorească cum o pofti. Cât despre el însuși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
coliere ieftine sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași pantaloni albăstrii sau negri, fără dungă, cizme sau ghete comode, care lăsau amprente de noroi pe parchet, după dimensiunea și modelul tălpilor. Și încălțămintea lui Dan, care ieșea în evidență. Câțiva redactori și redactorițe, corectoare și oameni din tipografie se adunaseră cam în silă, ca la orice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
franjuri care ascund partea de sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu o coroană din fier, de unde pleacă numeroase tije, figurând coarne de cervide; - eventual mănuși cu un singur deget și cizme brodate cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe principalele tipuri de costume. Totuși, funcțiile
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
întredeschis cu vizibilitate spre unghiul acela. Mă mulțumeam însă cu imaginile auditive și cu frigul din bazin, pe care-l simțeam mai ales la spate, cu toate că aveam o vestă destul de groasă. Avantajul meu era că picioarele le aveam blindate cu cizme de cauciuc îmblănite. Se aude din nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna!” și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina ? Cum e asta? - întrebă Valy. Și eu plec - răspunse Iozefina. Cum așa? Inviți omul aici la una mică și îl lași cu buzele umflate? Îi fi tu contesă de Bethlen, dar nici chiar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el nu le dădea voie și nu-i primea ca oaspeți. Primul lucru pe care l-a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai pricepuți și conștiincioși căutători de urme din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
flăcăul, nevenindu-i să creadă. — Să te dezbraci - apoi ținti spre celălalt. Și tu. Șovăiră. încercară să protesteze, dar era atâta forță în glasul targuí-ului, încât înțeleseră că nu au altă soluție și începură să-și scoată încet uniformele. — Și cizmele... Lăsară lucrurile în fața lui Gacel, care le luă cu o mână și le aruncă în partea din spate a mașinii. Se urcă, se așeză și făcu un gest cu capul spre Razman. — A ieșit luna, spuse. Haide! Locotenentul își privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în schimb, o să-ți dăm alte lucruri bune și o să facem ca viața în Sahara să fie mai ușoară, atât de ușoară, că n-o să mai ai nevoie de acele obiceiuri...“ Locotenentul medită câteva clipe cu capul plecat, privindu-și cizmele, ca și cum s-ar fi simțit vinovat, și, ridicând din umeri, așezat cum era pe treapta jeepului, încuviință. — Ai dreptate... Ar fi trebuit să ți se spună toate astea, dar suntem o țară tânără, care de-abia și-a cucerit independența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de despotismul cu care-i tratau pe beduini în El-Akab și, cu toate că încercă în fel și chip să se stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe figura locotenentului se vedea clar că nu avea dispoziția necesară să sesizeze comicul situației, și când ochii i se obișnuiră cu penumbra încăperii, se apropie de fereastră, deschise obloanele și arătă cu cravașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pe toată durata prânzului zăpada continuă să cadă, acoperind la Passau Într-un strat gros acoperișurile gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se mută pe partea pe care coșul Îi oferea un adăpost, În timp ce zăpada se aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt, gara centrală ardea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trimită o telegramă, dar vorbeai atât de tare, Încât cum să fi putut auzi cineva? Zboară! Ninici o luă spre postul de gardă, dar funcționarul strigă În urma lui: — Aleargă, prostule, aleargă! Ninici o luă la trap, Împiedicându-se În propriile cizme. Curios lucru, se gândi el, te tratează ca pe un câine. Dar un moment mai târziu se gândi: La urma urmelor, frumos din partea lor că mă acceptă la jocul lor de cărți. Probabil câștigă Într-o zi cât câștig eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un pas lateral, lăsând-o să treacă. Ea era ușurată, dar și puțin speriată, simțind scrisoarea Împăturită În palmă. Fusese pusă În situația să introducă ceva prin efracție? Un drog? Apoi unul din soldați se Întoarse după ea. Îi auzi cizmele spărgând crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot felul de lucruri. Dacă avea ceva cu ea, putea s-o strige, iar tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și știa chiar și numele celuilalt ofițer, care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare. — Nu lipsesc mult, spuse el În șoaptă, ca să nu-l poată auzi șoferul. Așteaptă-mă. Am ceva să-ți povestesc. Și, foarte grav se Întoarse să-și continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și cinci de grade și cu niște ventilatoare care nu funcționau în cea mai mare parte a timpului, angajații de la Interne și militarii din garnizoană trebuiau să vină la birourile lor cu haină și cravată, polițiștii să fie încălțați cu cizme înalte, iar preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky, în locul tradiționalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și într-o cabană ardea un foc ca și desenat. Pe o masă erau trei farfurii înconjurate de pahare și tacîmuri. Mai vine cineva, șefu'? Surpriză. Într-adevăr, Dan Hurmuzache a avut o mare surpriză cînd o duduiță încălțată cu cizme lungi și genele îmbîrligate a intrat cu nonșalanță. Bună, iubi! L-a sărutat pe șef și apoi, în mod firesc, i-a dat un pupic și lui Dan. Este adjunctul meu, de azi înainte. Vai, ce drăguț! O să ne servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald mirosul parchetului crud sticla de rom la cap și calma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională. O forță a voinței exercitată prin presiune. Râul voia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țâșnind din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-am cules laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de fotbal în zile ploioase, cizme galbene călcând cu hotărâre, instructori alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cap d’Agde, dimpotrivă, asistăm la coexistența pașnică, În supermagazine ca și În baruri, a unor ținute extrem de variate, mergând de la nuditatea integrală la o Îmbrăcăminte de tip tradițional, trecând prin ținute cu vocație afișat erotică (minijupe din plasă, lenjerie, cizme Înalte). În plus, voyeurismul este admis tacit; pe plajă, e un spectacol obișnuit să vezi bărbați opriți În fața sexelor feminine oferite privirii; multe femei dau chiar acestei contemplări un caracter mai intim printr-o epilație ce Înlesnește examinarea clitorisului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]