3,276 matches
-
an, Orléans a fost complet eliberat. Pe fondul realității istorice a acelui moment au apărut și legendele. Istoria spune că orașul întreg, dar mai ales bisericile, au fost inundate de oameni bucuroși de victorie. Toți înălțau osanele lui Dumnezeu. Inclusiv clericii, care se îmbrățișau cu soldații. Euforia era, deci, generală. Legenda vorbește mai mult despre eroina de la Orléans. Se spune că toți dușmanii fecioarei (La Pucelle) au fost pedepsiți de Dumnezeu. De pildă, un soldat, care s-a lăudat că el
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
din Orléans îl aveau ca inițiator și coordonator pe monseniorul de Beauvais, Pierre Cauchon. Acesta era un mare și declarat dușman al regelui și un apropiat al englezilor. Prin acțiunile sale antifranceze, dar și în contradicție cu dogmele religioase, acest cleric dovedea că el nu se afla în slujba Domnului, ci în aceea a Diavolului. Soarta tinerei neputincioase în fața subtilelor mașinațiuni intrase astfel sub directul control al lui Cauchon și al celor care îl susțineau. Iarna 1429-1430 i s-a părut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Părea că se repetă întâmplarea biblică cu vânzarea lui Iisus de către Iuda. 30 de arginți. De data asta, moneda era alta, dar la fel de grea. Prudenți, englezii nu au trecut la represalii radicale, cum ar fi vrut aliații lor francezi, poate. Clericii lui Cauchon, în chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
o vrăjitoare. Francezii mint atunci când o socot ca fiind trimisul lui Dumnezeu. - Trebuie judecată ca o eretică și vrăjitoare - a continuat să cânte același refren Cauchon. Pentru a o supune, au trimis-o din nou în fața unor medici și clerici. spre examinare. Surpriză, însă! Și de data aceasta, verdictul a fost în favoarea fetei: „Jeanne d’Arc este fecioară și nu este nici eretică și nici vrăjitoare. Nu este posedată de diavol, ci stăpânită de o sinceră și profundă credință în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
a fost în favoarea fetei: „Jeanne d’Arc este fecioară și nu este nici eretică și nici vrăjitoare. Nu este posedată de diavol, ci stăpânită de o sinceră și profundă credință în Dumnezeu, care o ajută în tot ce face”. Nici clericul Cauchon și nici regentul englez Bedford nu aveau, însă, de gând să dezarmeze. în timp ce englezii propagau cu sârg ostilitatea împotriva regelui Franței, mai ales în Normandia, clericii francezi nu mai pridideau cu dovezile de simpatie față de Anglia. în asemenea condiții
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
și profundă credință în Dumnezeu, care o ajută în tot ce face”. Nici clericul Cauchon și nici regentul englez Bedford nu aveau, însă, de gând să dezarmeze. în timp ce englezii propagau cu sârg ostilitatea împotriva regelui Franței, mai ales în Normandia, clericii francezi nu mai pridideau cu dovezile de simpatie față de Anglia. în asemenea condiții, Jeanne d’Arc se găsea în centrul atenției. Pentru judecarea și condamnarea Jeannei, dovezile se adunau una câte una și în teancuri mari. Minciunile. De aici și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
socială, dar și la una etică, înfățișarea ilustrând ordinea dintre trup și suflet, în timp ce lipsa acesteia era semnul păcatului (J.-C. Schmitt, 1999/2002, 778). Această tradiție a disciplinei corporale și gestuale era cunoscută deja de generații în urmă, când clericii erau preocupați să formeze o morală creștină, recomandând tinerilor un habitus fizic ordonat și cumpătat. Totuși, în limbajul medieval apare un nou cuvânt care va denomina ideea de nou, anunțând ivirea timpurilor Renașterii: modernus ca antonim a lui antiquus; modernus
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
-lea. Ucenicii celor doi frați (apostoli), sfinții Clement și Naum, primiți bine în Bulgaria, după ce fuseseră alungați din Moravia, au salvat liturghia slavă. La curtea de la Preslav, a țarului Simeon (893-927), fiul lui Boris, s-a ridicat o școală de clerici învățați în limba slavonă, ce au răspândit liturghia slavă în sânul poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție slavă cu litere chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul paristrian ! Bizanțul le-a acordat acestora o autonomie bisericească. Aici întâlnim un cler grecesc și unul local, străromânesc, prezent ân
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
domeniile regale, și pe cele nobiliare și bisericești. Pe teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea acestuia. Din aceste domenii întinse, regele dăruia unor fideli, nobili și clerici, drept răsplată pentru sprijinul lor. Pe aceste pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și clerici a avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor sunt nobili, clerici (episcopi, abați), regele însuși. Pământurile obștilor țărănești ocupate de biserică, cu sprijin regal, sunt întărite apoi prin acte juridice ce consfințeau dreptul de stăpânire bisericesc. Împreună cu alte instituții autohtone, dreptul consuetudinar, numit în izvoare "legea veche", "dreptul românesc" (jus valachicum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
veche, ca și în cazul bisericii. Procesul de iobăgire a țăranilor liberi a cunoscut un ritm intens în următoarele două secole. O altă categorie socială țărănească, cea a slugilor, își ducea viața la curtea stăpânului de pământ, care putea fi cleric, nobil sau rege, iar ei trăiau pe lângă curțile feudale și nu aveau gospodării proprii. Această categorie țărănească se mai numea și oamenii de curte, udvornicii, siliți să muncească pentru stăpânul lor și erau sinonimi, ca statut, cu iobagii. Slugile (udvornicii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lumii săsești, în secolele XIII-XIV. Comiții (greavii) au deschis conflictul cu episcopul catolic de Alba Iulia și au încercat să-l rezolve prin forță: în februarie 1277, sașii pătrund în Alba Iulia, atacă catedrala episcopiei pe care o devastează, ucid clerici și laici, apoi atacă și alte biserici. Înalții prelați catolici ai regatului reacționează și denunță "furia și cruzimea neamului săsesc"-evenimentele se petreceau sub minoratul regelui Ladislau. Conflictul violent a reizbucnit, în 1307-1308, când sașii au sprijinit pe Otto de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patru popoare turce nomade, printre care Pacinak, aliați cu bulgarii, deducem că ar fi vorba de pecenegi, de fapt, în 934, a fost o năvălire a ungurilor în sudul Dunării. Stabilirea pecenegilor în nordul Mării Negre a pus probleme Bizanțului și clericul Gabriel a intervenit pe lângă unguri să-i atace pe pecenegi, dar planul a eșuat. Apoi, după Const. Porphyrogenetul, pe la începutul secolului al X-lea, unele cete de pecenegi s-au stabilit în teritoriile nord-dunărene, pe cursurile inferioare ale Nistrului, Prutului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cneazul Daniel avea să recunoască suzeranitatea regatului ungar. Dar în teritoriile baltice locuite de populații încă păgâne, penetrația politică și confesională catolică începuse încă de la sfârșitul secolului al XII-lea. Pe urmele negustorilor germani, instalați la gurile Dvinei, au apărut clericii catolici care au imprimat un sens creștin apusean supunerii localnicilor baltici, livoni, estoni, pruși. Persuasiunea însoțită de forța armelor a antrenat valuri succesive de cavaleri germani, care au descoperit în teritoriile baltice un nou teren de cruciată. Aceasta avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub oblăduirea canonică a scaunului patriarhal de Constantinopol. În acest scop, Nicolae Alexandru "a și chemat cu câtva timp înainte" pe mitropolitul Vicinei, "aflat în apropierea sa", Iachint. Pe temeiul hotărârii amintite, noul mitropolit urma "să hirotonească preoți", iar "toți clericii din acea țară și ceilalți călugări sau laici" sunt datori să-l asculte și să i se supună "ca unui adevărat păstor". Patriarhul înștiința în scrisoarea sa pe domn că a hotărât, cu încuviințarea împăratului Ioan V Paleologul (1341-1376), ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
instituții de învățămînt catolice au cunoscut un mare avînt. În 1882, Dr. Josip Stadler a devenit arhiepiscop de Sarajevo. Lider activ și militant, el voia să contracareze influența dominantă a franciscanilor asupra catolicilor bosniaci și a adus în acest scop clerici croați din Croația. Perioada aceasta a fost deci martora unei creșteri a influenței croate și a unei intensificări a entuziasmului pentru sprijinirea unirii Dalmației, Bosniei, Croației și Slavoniei. Opoziția sîrbilor față de ideea aceasta a devenit, așa cum am văzut, o problemă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
spre revenirea la o atitudine activă. În acest timp, 153 de delegați s-au întîlnit la Sibiu și au fondat primul partid politic al românilor din Transilvania, Partidul Național. Conferința a fost condusă mai mult de intelectualii laici decît de clerici; George Barițiu, Vincențiu Babeș și Ioan Rațiu au devenit președinții acestei noi organizații. Programul ei reformula năzuințele fundamentale ale românilor: autonomie provincială, folosirea limbii române în școli, administrație și tribunale în zonele unde românii alcătuiau majoritatea populației, obligația ca funcționarii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
drumuri, spitale”. În bugetul statului au fost prevăzute sume special destinate „întocmirii podurilor și a drumurilor”: în anul 1832 - 708 lei, iar în anul 1833 - 25.000 lei, din care s-au cheltuit 17.799 lei. Proprietarii podurilor, boieri sau clerici, au fost obligați să dea lemnul necesar reparațiilor și reconstrucțiilor de poduri, de la care ei încasau brudina, și să plătească lucrul meșterilor și al salahorilor. Pentru drumurile principale s-a hotărât să se facă poduri mari, a căror construcție să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dreptul de posesiune a podurilor, drept din care a rezultat una din rămășițele tipic feudale: brudina. Podurile erau construite în târgurile și orașele libere de către nazâria podurilor. În afara lor, podurile erau construite fie de către stat, fie de către feudalii laici sau clerici pe proprietățile lor. Cum statul lăsase în părăsire comunicațiile cu nevoile lor, boierii au putut să tragă toate foloasele posibile dintr-o astfel de situație. Ei au devenit, ca proprietari de vaduri, stăpânii unor puncte de trecere obligatorie pe căile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Solca (Vartolomeu Măzăreanu) și Moldovița (Venedict), Ion Paladi (biv vel logofăt), care a decedat pe drum, Ionacachi Milu (biv vel spătar). Actul cu revendicările „de obște” ale Moldovei, dus la Petersburg, a fost iscălit de mitropolit, și doar de nouă clerici și 25 de boieri. Memoriile, cererile scrise și orale ale celor două deputății sunt neclare pentru cel ce-și propune o definire juridică precisă a termenilor. Ambele delegații au cerut răspicat abolirea totală a suzeranității otomane. Au folosit cuvintele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
distanță de cărțile ori imaginile prea sugestive și au de-a face la tot pasul cu interdicții și constrângeri. Când odrasla mult iubită ajunge la vârsta pubertății, tații, cel mai adesea, se mulțumesc să o avertizeze cu privire la primejdiile exceselor sexuale. Clericii le vin în ajutor, neostenind să propovăduiască o binecuvântată abstinență înainte de căsătorie. La rândul lor, medicii flutură spectrul bolilor venerice, al nimicitorului sifilis. De asemenea, aceștia mărturisesc că se tem în egală măsură de urmările uzurii și ale epuizării provocate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu vor să audă de modelul anglo-saxon. Pentru contesa de Tramar, flirtul este, să ne reamintim, o sămânță rea aruncată în curata grădină franțuzească. Alții, ca de pildă monseniorul Bolo, critică modelul anglo-saxon cu și mai multă virulență. Pentru acest cleric extrem de conservator și de xenofob, răspândirea flirtului în Franța "nu este nimic altceva decât răzbunarea unei barbarii josnice și pizmașe împotriva unei civilizații desăvârșite și excepționale". Prelatul amintește, într-o diatribă vehementă, că Franța fusese secole de-a rândul un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acesta "se mărginește aproape întotdeauna și în mod deliberat la mărunțișurile exterioare ale dragostei"63. Este steril, gratuit, în vreme ce iubirea, așa cum este înfățișată ea în tradiția creștină, se continuă și se concretizează în procreație. După cum avertizează de altminteri medicii și clericii, refuzând să procreeze, cei care practică flirtul nu numai că refuză să asigure reînnoirea generațiilor, dar se și condamnă pe ei înșiși la pierzanie. Se condamnă la degenerescență morală și fizică. Ca și onanismul, flirtul duce mai devreme sau mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]