7,569 matches
-
a acționa ciocanele Încuraja concentrarea În unități mari”44. Acest tip de tehnologie de producție, complex, foarte centralizat și cu un consum mare de energie a necesitat stabilirea și menținerea unor ore fixe pentru Începutul și sfârșitul zilei de muncă. Clopotele care Îi chemau la muncă, iar apoi orologiile, au devenit instrumentul negustorilor și proprietarilor de fabrici pentru a controla timpul de muncă al lucrătorilor lor. Istoricul Jacques le Goff remarca faptul că În felul acesta a fost introdus un nou
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
public (în cazul de față, a răului public), întrucât prin acțiunea sa pisica impune efecte negative severe asupra șoarecilor, creând un pericol constant pentru fiecare dintre ei. Problema de ordin secund începe o dată cu propunerea șoarecelui bătrân (și înțelept) ca un clopot să fie legat de gâtul pisicii astfel încât, atenționați de apropierea ei, șoarecii să scape de pericol. Ea constă în faptul că, așa cum acțiunea pisicii determină efecte (negative) asupra tuturor din populație, tot așa sancționarea pisicii are efecte (pozitive) pentru toți
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
din Ordinul Masonic Român. Jurnalist, S. fondează gazeta săptămânală „Rumänische Post” (1871-1873), cu o ediție în limba română, colaborează la „Înfrățirea”, „Curierul israelit”, „Renașterea noastră”, „Lumea israelită”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinai”, „Adam” ș.a. După ce publică o traducere din Schiller, Clopotul (1869), se face cunoscut în epocă datorită efortului de a transpune opera lui Shakespeare în limba română. În 1877 traduce Hamlet, prințul Danemarcei, în 1879 dă o versiune la Iuliu Cezar, în 1881 tălmăcește Regele Lear. Titu Maiorescu a prezentat
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
a memoriilor (Din viața unui evreu român, I-III, 2001). SCRIERI: Din viața unui evreu român, București, 1915; Însemnări din viața mea, București, 1921; Din viața unui evreu român, I-III, îngr.și postfață Țicu Goldstein, București, 2001. Traduceri: Schiller, Clopotul, București, 1869; Shakespeare, Hamlet, prințul Danemarcei, București, 1877, Iuliu Cezar, București, 1879, Regele Lear, București, 1881, Opere alese, I-V, București, 1922-1923; Vasile Alecsandri, Ovid, Sibiu, 1886. Repere bibliografice: Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
5 poeți români din Voivodina], Nădlac, 2001; Ján Ondrus, Înghițind firul de păr, postfața trad., Nădlac, 2001; Ladislau Tazký, Morminte dunărene, Nădlac, 2001 (în colaborare cu Florin Bănescu); Stanislav Rakús, Cerșetorii, Nădlac, 2001 (în colaborare cu Florin Bănescu); Milan Rúfus, Clopote și alte poezii, Nădlac, 2002; Milo Urban, Lângă moara din deal - Bătrânețe, Nădlac, 2002 (în colaborare cu Corneliu Barborică și Florin Bănescu); Martin Prebudila, Un rezervist fără piele de rezervă, Nădlac, 2002 (în colaborare cu Florin Bănescu). Repere bibliografice: Gheorghe
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
ca să răsară Iancu” sau: „Pământ românesc legat de roată cu Horia” (Pământul). Și mitul Meșterului Manole este, nu o dată, convocat: „O, Doamne, de ce m-am apucat ca Manole / să-mi zidesc femeia în zid, / fără să am inima lui Manole?” (Clopote de vid). Versurile din Drumul spre solstițiu (1970), O ramură deasupra ierbii (1975) și Zăpada din anul o mie (1981), ultimele două distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov, aduc o diversificare a orizontului poetic. Acum uimirea copilărească, „neseriozitatea” programatică
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
publicat în Ediția nr. 1941 din 24 aprilie 2016. Nu-mi spune că noaptea-i la tine! O caută naiul prin floarea de tei, Prin râuri ce fug din munți spre coline Și-n lacrima blândă a ochilor mei. În clopote surde și-n cuiburi de cuc, Aleargă cu vântul o frunză de soc, O lasă uitării, pe-o creangă de nuc, Iar eu caut steaua ce-aduce noroc. Din ce a fost ieri, azi nimeni nu știe, La porți de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
zaua Ce leagă, în umbră, viața de moarte. Citește mai mult Nu-mi spune că noaptea-i la tine! O caută naiul prin floarea de tei,Prin râuri ce fug din munți spre colineși-n lacrima blândă a ochilor mei.În clopote surde și-n cuiburi de cuc,Aleargă cu vântul o frunză de soc, O lasă uitării, pe-o creangă de nuc, Iar eu caut steaua ce-aduce noroc.Din ce a fost ieri, azi nimeni nu știe,La porți de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
cutezase să-l cuprindă gândul, deschis în neajunsurile lui călătoare, la poarta îngerilor, strigând încontinuu. SPERÂND LA O SLUJBĂ M-am trezit într-o baltă de sânge. Deasupra, o îngemănare heruvimică, singura speranță la binecuvântare. Apoi un cântec trist de clopot cuprins de rugină. Din când în când găuri de pustiire, ca o zăcere la odihnă. Puține în anii cerești, pe care-i priveam cu ochi însetat de dor de fetișcană. Nu mai pot ascunde multul nisipos al dezmățului lumesc, se
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
În jur, doar pândele cerșetorilor îmbrățișați părintește de ger, în uimirea trecătorilor indiferenți. Oriunde privesc, abatere, risipă, pierzanie de la drumurile moștenite de la facere, în licărirea luceafărului de seară. MĂ CHEAMĂ SINGURĂTATEA Șoapte meschine îmi șuieră în urechi, tocmai când bat clopotele împărtășaniei. Robe atârnate peste capetele rugânde, ochi înecați în lacrimi de căință, mustrări sfidând timid lumina, toate cheamă singurătea. Se dă semnalul ridicării privirii, și te miri că nu ești trăsnit de sminteala bănuitoare. Rămâne doar fuga de Eden, scrijelind
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
e ca și cum ai vedea în depărtare o lumină și ai vrea să o prinzi cu mâna speranța crește ca o flacără luminând în interior dar nu poți face nimic între tine și Dumnezeu e doar o rugă un dangăt de clopot ce urcă și coboară spre un cer fără margini întunericul își resfiră umbrele fără să țină cont de nimic în universul tău cu nume de om se construiesc biserici dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă doamne, zici sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
a mai întors hornul de la casă a căzut peste iedera urcată până la cer cireșii au privirile pline cu flori poarta se zgâlțâie în balamaua ruptă de anul trecut duminică bătrânele satului cu mâinile sorojite de vreme au îngenuncheat lângă altar clopotul a bătut în dungă s-a dus și mătușa... Citește mai mult copilul din mine agită cerul și plângecu mâinile lui desenează pe cerun Dumnezeu tânărexistă o relație între eide parcă s-ar știde undevaiată îi spune copilulți-am desenat un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
versuri și la Bilete de papagal (1928). A colaborat la publicații de orientări diverse, deopotrivă la unele de avangardă și la altele al căror program era apropiat de tradiționalism: „Ultima oră”, „Convorbiri literare”, „Excelsior”, „Fapta”, „Zodiac”, „Viața literară”, „Axa”, „Azi”, „Clopotul”, „Discobolul”, „Ulise”, „Floarea de foc”, „România literară”, „Rampa”, „Credința”, „Litere”, „Meridian”, „Reporter”, „Familia”, „Critica”, „Ideea românească”, „Facla”, „Păreri libere”, „Vremea”, „Linia dreaptă”, „Universul literar”, „Viața românească” ș.a. Se află în pagini de revistă eseuri și cronici literare sau plastice, versuri
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
alte poeme, pref. trad., București, 1965, Nor singuratic, Timișoara, 1995; Ivan Fiodorovici Popov, La capătul nopții, pref. Sandu Petrescu, București, 1952 (în colaborare cu G. C. Nicolescu); Horváth Imre, Versuri alese, București, 1953 (în colaborare cu Ioanichie Olteanu); Charles Dickens, Clopotele, pref. trad., București, 1953; Mihail Koțiubinski, Fata Morgana, București, 1953 (în colaborare cu S. Ionescu); Jack London, Pagini alese, pref. trad., București, 1953, Dragoste de viață, pref. Venera Antonescu, București, 1974 (în colaborare cu V. Bănciulescu); Walter Scott, Ivanhoe, pref.
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
univers al comunismului acaparant. Apărute cu o întârziere de un deceniu, povestirile din Provizoriu, Sud (Libertate supravegheată) (2000) evocă, de data aceasta cu o ironie dusă uneori până la sarcasm, lumea comunistă din faza terminală. Sentimentul dominant este acela al unui clopot de sticlă care nu protejează, ci constrânge. Protagoniștii sunt niște inadaptați incurabili, fie plutind în apatie, fie așteptând deziluzia care va surveni implacabil. Altfel spus, ceea ce miră nu este revolta (prospectivă sau retrospectivă) împotriva regimului, ci dezangajarea totală a individului
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
Bergerac (Franța), 1992; America, paradisul diavolului. Jurnal de emigrant, postfață Constantin M. Popa, Craiova, 1992; Dark Snow, Phoenix-Chicago, 1992; Circles of Light, Phoenix-Chicago, 1992; Keys of the Earth, Caen (Franța), 1992; Nonroman, Craiova, 1993; Metaistorie, postfață Dan Tărchilă, București, 1993; Clopotul tăcerii - Silence’s Bell - La Cloche du silence, ed. trilingvă, tr. Rodica Ștefănescu și Ștefan Benea, introd. Florin Vasiliu, București, 1993; Sans moi, que deviendrait la Poésie?, Berthierville (Canada), 1993; Întâmplări cu Păcală, București, 1994; Fugit... Jurnal de lagăr, I-
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
apariții frecvente și impresionante, mi se pare a fi tot un semn al legăturii cu cei nevoiți să pășească „dincolo”, o legătură menținută firește de cei vii (căci înmormântarea - ca și botezul ori nunta - îngăduie expunerea privatului în public): dangătul clopotelor, lamentațiile, doliul, plângerea mortului la mormânt, sâmbătă de sâmbătă, timp de un an, bocetele, slujbele de pomenire, făcute tot în preajma mormintelor (de multe ori stipulate de cel ce se pregătea să moară, alături de actele de pietate, în acel „document pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gol” 35), pomeni (De la Croix: „Se servește masa cu carne și pește. Dregătorii domnului servesc ca și cum ar fi domnul în viață” - din nou o apăsare asupra reintrării în sfera „publicului trupul neînsuflețit devenind o „absență” extrem de „prezentă”), dangăte necontenite de clopote. Cortegiul constituit spre a-l însoți pe defunctul Voievod (era ultima lui arătare în fața supușilor) pe o cale mai scurtă, până la biserica domnească ori până la catedrala mitropolitană seamănă, ca fast și etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
drum „cu mare pompă”; „în drum, aceștia trebuie să respecte același reguli față mort pe care le respectau față de domnul în viață”39, căci ei aveau de suportat presiunea unui „public temporar” 40. înhumarea era însoțită de dangătul neîntrerupt al clopotelor, de sunetele instrumentelor muzicale și de salve de tun, „care nu încetează până ce nu se umple groapa” (terram primus sepulchrali arcae incii metropolita”) 41. După părerea lui Dimitrie Cantemir, „însemnele domniei” urmau a fi atârnate pe peretele de lângă mormânt („zugrăvindu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aceste trei zile ei nu fac altceva decât că le dau mâncare săracilor și călătorilor, cântând mereu din instrumentele pomenite mai sus în jurul năsăliei sau sicriului celui mort. După împlinirea celor trei zile, îl duc la cimitirul de lângă biserică, trăgând clopotele, cu preotul lângă ei, cu mulți bărbați și femei care merg despletite, bocind cu glas tare și smulgându-și părul. După ce l-au băgat pe mort în mormânt - care este o simplă groapă săpată în pământ - și l-au acoperit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Maria Ventura ș.a. Corneliu Moldovanu, directorul general al teatrelor, semnează articolul Între Biblie și teatru. A doua preocupare importantă a revistei o constituie literatura. Dar, cu excepția unei poezii de Ion Pribeagu, sunt inserate numai versuri reproduse din volume recent apărute: Clopote peste adâncuri de A. Dominic, Poeme simple de Zaharia Stancu. Proza e susținută de Ion Pas, cu fragmente din romanul Povestea unei fete. La rubrica intitulată „Carnet cultural” se consemnează noutăți literare „a căror apariție în librărie e socotită ca
SPECTACOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289816_a_291145]
-
practică medicina la Stănceni, de unde se va transfera la Botoșani. Face studii de specializare la București (1967-1970). În septembrie 1977 emigrează în Israel. Colaborează, începând din tinerețe, cu schițe, foiletoane, versuri umoristice la „Urzica”, „Informația Bucureștiului”, „Flacăra Iașului”, „Zori noi”, „Clopotul” și „Contemporanul”, iar în Israel la revistele „Facla”, „Orient Expres”, „Tribuna”, „Izvoare”, „Revista mea” (în care ține rubricile „Sfaturi medicale” și „Umor”). Este membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. În schițele din volumul Șarpele și cupa (1972) - jurnalul
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
În aceste memorii, la Biserica Neagră din orașul lui natal, acolo unde, o știm din alte surse, „bolta a fost tare crăpată mai ales deasupra altarului”5 la cutremurul din 6 aprilie 1790, a treia zi după Paștele ortodox. Nici clopotul cel mare nu mai suna, la botezul lui Honigberger, ca Înainte de 1770, când un elev, la iarmarocul de Rusalii, l-a fisurat 6: era chiar Michael Merkelius, viitorul consul austriac la București, care va găzdui cel puțin doi călători englezi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
spaima de moarte în mici „spectacole”, liniștite sau terifiante, realiste sau onirice: „Respirația cicatrizată/ printre sceptre și oase colorate,/ abandonează pieptul despuiat/ asemeni unui ciocan uitat în ploaie - / râul negru ni se refugiază în obraji/ și sub stern - / dintr-un clopot uriaș,/ fără limbă,/ cad pisici roșietice - / prin mine trece tata fluierând/ o melodie veselă...” (Cortina); „De la o vreme picadorii înfruntă,/ noapte de noapte,/ cămile uriașe - / de pe cântarul de farmacie/ izbucnește strigătul nevrotic:/ ole!/ flautiști și cimpoieri/ descântă piruetele spaimei/ pășind
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
L’Exode, a tradus în franceză din Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Eusebiu Cămilar, Zaharia Stancu, Alexandru Vona ș.a. Mai colaborează, între 1921 și 1923, la ,,Adevărul literar și artistic”, ,,Flacăra”, ,,Gândul nostru” (Iași), ,,Năzuința” (Craiova), iar mai târziu și la ,,Clopotul”, ,,Punct” (cu pamflete), ,,Contimporanul”, ,,unu”, ,,Interval”, ,,Journal des poètes”, „Phare de Neuilly”, „L’Éternelle revue”, ,,Nouvelles littéraires” și la ,,Cahiers jaunes” (cu cronică de film). A mai semnat Ernest Spirt, Ernest Cosma și Armând Lanson. În epoca debutului sau românesc
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]