5,610 matches
-
să mă întorc acasă. Nu am avut nici un simptom care să dureze. De atunci nu prea dorm bine. Înainte dormeam șapte ore fără să mă clintesc, în ultimul timp mă trezec după patru, cinci ore. Nu mă trezesc din cauza vreunui coșmar, pur și simplu mi se deschid ochii. Apoi, după o jumătate de oră adorm la loc. Dacă mi-e frică? Fiindcă lucrez la metrou, încerc să nu-mi pun problema asta. Dacă mi-ar fi frică, n-aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de parcă cineva m-ar fi traa în jos. Mă speriam și mă trezeam. Se poate să fi fost tot un efect al sarinului. Însă frica îți rămâne vie în minte și acționează într-un anume fel. Îmi era frică de coșmarul acela. Din această cauză mă trezeam de trei sau patru ori pe noapte. Treptat, intervalul dintre reprizele de somn s-a mărit: de la două ore la două ore și zece, două ore și jumătate... a continuat așa timp de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tata, dar dacă se întâmplă ceva și rămâneam doar noi două? Dacă o să stau mereu cu ea, probabil că o să ajung exact ca mama. Așa se plictisește și copilul. După ce începe școala, o voi învăța cum să ia decizii singură.“ COȘMARUL ORB ÎNCOTRO SE ÎNDREAPTĂ JAPONEZII? 1 Ce s-a întâmplat pe 20 martie 1995 la metroul din Tokio? În dimineața zilei de 20 martie mă aflam în casa mea din Ōiso, prefecture Kanagawa. Atunci locuiam în Massachusetts, dar mă întorsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu ți-a cerut în schimb un lucru „nebun“? Oare procesul tău de individualizare va ajunge într-un punct corect? Povestea ta este într-adevăr a ta? Visul tău este într-adevăr al tău? Oare atunci când se va transforma în coșmar, nu va fi visul altcuiva? Oare gustul acela „amar“ - rămas după atacul cu sarin de la metrou, revendicat secta Aum, și de care nu reușim să scăpăm - nu este rezultatul faptului că nu putem să ștergem această incertitudine din subconștient? 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
devastator sunt aproape identice. După o analiză mai profundă am ajuns la concluzia că cele două evenimente pot fi considerate fațetele unei violențe sângeroase. Poți să o înțelegi pe una dacă o consideri metafora celeilate. Ambele au fost erupții ale coșmarurilor lăuntrice - din întunericul de sub picioarele noastre (underground) - care au scos la lumină contradicțiile latente și punctele slabe ale sistemului nostru intern. Societatea noastră a fost lipsită de apărare în fața unui val de violențe fulgerătoare. Nu am putut prevedea așa ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prima linie au fost jertfiți pentru o cauză nebunească. Au trecut mai bine de cincizeci de ani, dar am fost șocat să aflu că noi, japonezii, am fost amestecați într-o luptă atât de stupidă. Acum Japonia repetă aceeași greșeală. Coșmarul nu se oprește aici. În cele din urmă, Marele Stat Major al Armatei nu a făcut o cercetare amănunțită a cauzelor înfrângerii din Nomonhan (au făcut doar investigație superficială). Nu au dat un exemplu pentru viitorul Japoniei. Au înlocuit câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ci dezvăluite tuturor oamenilor. Greșelile se vor repeta la nesfârșit, dacă nu vom proceda astfel. De ce vrem să trecem peste acest incident gigantic? În ce direcție ne îndreptăm? Atâta timp cât nu vom găsim răspuns la aceste întrebări, nu vom scăpa de „coșmarul orb“ al atacului cu sarin de la metrou. 7 Underground (lumea subterană) Un alt motiv pentru care am fost interesat de atacul cu sarin a fost locul în care s-a produs - în subteran (underground), așa cum am numit și cartea. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fel de persoane sunt. Îmi mai doream să știu ce gândesc acum. Am dat acolo peste o scenă sumbră, inadmisibilă. Tribunalul era ca o cameră fără uși. Deși la început exista o cale de acces, acum devenise o sală de coșmar, fără nici o scăpare. Majoritatea celor din boxa acuzaților își pierduseră încrederea în acela care fusese gurul Asahara Shōkō. În cele din urmă, liderul pe care îl veneraseră s-a dovedit a fi un profet fals și au înțeles că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în cor: „Nu, nu regret. Nu cred că mi-am irosit în van anii aceia.“ Oare de ce? Răspunsul este simplu: în Aum au găsit niște valori autentice, care nu existau în societate. Chiar dacă la sfârșit s-a transformat într-un coșmar, imaginea aceea strălucitoare, caldă a liniștii pe care au găsit-o inițial în Aum rămâne în memoria lor și nu poate fi înlocuită cu ușurință. În acest sens, pentru ei Aum încă reprezintă o opțiune. Nu spun că foștii membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o singură coasă... Are mai multe, le-am văzut eu! "Astăzi se împlinește un an de stranie conviețuire cu Carol și lucrurile nu par să se fi schimbat într-un mod esențial" notă Filip în jurnalul său. "Un an de coșmar pentru amândoi. Care l-o fi suportat mai greu? Douăsprezece luni...! De douăsprezece luni dorm când îmi permite Carol, pe sărăcia asta de ladă de lemn, cutie de rezonanță, care amplifică sunetele ciudatelor evenimente interioare". Te-am întrebat, când abia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă simt liber. După atâta amar de vreme... Ce coșmar!... Urmărit... Păzit... Supravegheat... Spionat... Vânat. Nu ni s a dat șansa de a decide asupra nașterii noastre. Nimeni nu ne întreabă dacă vrem sau nu să ne naștem... Și dacă da, când și unde anume. Nici asupra morții nu putem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că toate sunt cu sens. Iar sub un altul, că nimic nu are sens. Dacă vei lua în seamă ambele situații, ajungi să spui că stările de lucruri sunt deopotrivă cu sens și lipsite de sens, aproape ca într-un coșmar. Te întrebi atunci dacă nu cumva ar trebui abandonate complet astfel de discuții. Eventual, lăsate în seama celor care și-au exersat destul mintea cu limpezirea unor astfel de dificultăți. Știm totuși un lucru simplu, aproape banal, că „lipsa de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
omenesc. De ce ar trebui cineva să se exprime doar în propoziții aflate sub reguli stricte și verificabile empiric? Și cum ar fi posibil oare acest lucru? Nu cumva încercarea de al face posibil ar transforma un asemenea vis într-un coșmar? În această perspectivă, destule narațiuni - istorice și morale, filozofice sau religioase - ar contraria întruna simțul nostru logic. Probabil că nici un gen de discurs nu s-ar putea salva de acuza că „se opune logicii ca atare“. Cel mai frumos răspuns
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107 unul dintre paznici atunci când sunt inspectați deținuții nume rotați cu grijă, spune cu totul altceva decât în textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o propoziție deosebit de simplă, „Cezar este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce umplu manualele de limbi străine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dă ocol, Să ard ce-am scris ca o manie, Rămână doar un nume gol, Căci gol ieșit-am dintr-o mamă - Copil din flori cu lung amar - C-un tată ce-a trăit o dramă, Păndit de-al spaimelor coșmar. Dar nu le ard, doresc prin slovă Să fie mândri unde sunt Că, de-a sunat o falsă odă, N-a fost zadarnic pe pământ. În fața morții, schimbăm placa - E-o lege tainică în om - Încet sau brusc dispare claca
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
că toate sunt cu sens. Iar sub un altul, că nimic nu are sens. Dacă vei lua în seamă ambele situații, ajungi să spui că stările de lucruri sunt deopotrivă cu sens și lipsite de sens, aproape ca într-un coșmar. Te întrebi atunci dacă nu cumva ar trebui abandonate complet astfel de discuții. Eventual, lăsate în seama celor care și-au exersat destul mintea cu limpezirea unor astfel de dificultăți. Știm totuși un lucru simplu, aproape banal, că „lipsa de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
demers omenesc. De ce ar trebui cineva să se exprime doar în propoziții aflate sub reguli stricte și verificabile empiric? Și cum ar fi posibil oare acest lucru? Nu cumva încercarea de al face posibil ar transforma un asemenea vis întrun coșmar? În această perspectivă, destule narațiuni - istorice și morale, filozofice sau religioase - ar contraria întruna simțul nostru logic. Probabil că nici un gen de discurs nu sar putea salva de acuza că „se opune logicii ca atare“. Cel mai frumos răspuns care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107 unul dintre paznici atunci când sunt inspectați deținuții nume rotați cu grijă, spune cu totul altceva decât în textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o propoziție deosebit de simplă, „Cezar este strateg“? Este oare evidentă în privința sensului? Nicidecum, câtă vreme este rostită neutru și atemporal, asemeni acelor propoziții infantile ce umplu manualele de limbi străine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
zi, s-au ivit destui copii pentru două perechi de jucării la fiecare. Și tot așa până și ele au rămas neînsuflețite și sufletul lor s-a dus la alte jucării care au fost făcute. 4 ani și 5 luni. Coșmar Tati și mami, am avut un coșmar. E primul coșmar din viața mea. Dar nu vi-l spun și vouă. De ce să nu ni-l spui? Spune, ce ai visat? Nu, că e urât. Nu vă spun ce am visat
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
două perechi de jucării la fiecare. Și tot așa până și ele au rămas neînsuflețite și sufletul lor s-a dus la alte jucării care au fost făcute. 4 ani și 5 luni. Coșmar Tati și mami, am avut un coșmar. E primul coșmar din viața mea. Dar nu vi-l spun și vouă. De ce să nu ni-l spui? Spune, ce ai visat? Nu, că e urât. Nu vă spun ce am visat. Ba da, spune-mi. Bine, iți spun
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
jucării la fiecare. Și tot așa până și ele au rămas neînsuflețite și sufletul lor s-a dus la alte jucării care au fost făcute. 4 ani și 5 luni. Coșmar Tati și mami, am avut un coșmar. E primul coșmar din viața mea. Dar nu vi-l spun și vouă. De ce să nu ni-l spui? Spune, ce ai visat? Nu, că e urât. Nu vă spun ce am visat. Ba da, spune-mi. Bine, iți spun ce am visat
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
spus: „Mmm... Sunt de acord.“ „Dar cum se face că tu și căsuța ta, v-ați păstrat culorile?...“ „Păi pentru că mereu sunt vesel! Niciodată n-am fost certat, niciodată n-am fost trist și chiar nu am niciodată un coșmar, am doar vise frumoase și colorate! Și niciodată nimeni nu a fost cu adevărat supărat pe mine.“ Iar tu, Vrăjitorule, probabil că ai fost supărat, ai fost trist că nu s-a gândit nimeni la tine, și de asta mă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
într-adevăr, izbutise s-o scoată la capăt în opt zile! Dar când urma să se încheie aventura asta? O alunecare într-un punct accidentat al drumului pietros îl avertiză că Balamber se apropia din spate. Omul acela era un coșmar pentru el, mai ales după ce îl văzuse dezlănțuindu-se asupra bagauzilor; era cu totul posedat de misiunea lui și nimic nu părea să-l îngrijoreze, nimic nu l-ar fi oprit. Popasul neprevăzut la Malaberga fusese riscant, i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i se face apă. Aproape sufocat de groaza care îl strângea de gât, blestemă pentru a nu știu câta oară soarta nenorocită pe care o avea; dar de ce - se întreba el, cu capul în mâini și cu coatele pe genunchi - coșmarul ăsta trebuia să i se întâmple tocmai lui? Era cu putință să nu i se dea nici o cale de scăpare? Era cu adevărat sortit să fie sacrificat ca un miel nevinovat în jocul de neînțeles al celor puternici? în vreme ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]