3,284 matches
-
și taurul era pornit asupra lui, coarnele ratându-l Întruna din cauza agitației, lovindu-l mereu cu capul, Înfigându-și coarnele-n nisip. Lovind Întruna, ca un tip care ține mingea pe picior, Manuel Îl Împiedică pe taur să-și Înfigă coarnele-n el. Simți pe spate adierea capelor fluturate către taur și apoi acesta dispăru, plecă În goană de pe el. Întunecat, Îi trecu cu burta pe deasupra. Fără să-l calce măcar. Manuel se ridică și-și luă muleta. Fuentes Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alergă spre taur, care se oprise lângă unul din caii morți. Jacheta Îi flutura acolo unde Îi fusese sfâșiată, sub braț. — Fă-l să plece de-acolo, strigă către țigan. Taurul mirosise sângele calului ucis și acum sfâșia pânza cu coarnele. A atacat capa lui Fuentes, trăgând după el pânza agățată de cornul ciobit, În hohotele mulțimii. Ajuns În mijlocul arenei, Începu să zvârle din cap ca să scape de pânză. Venit În fugă din spate, Hernandez apucă un colț al pânzei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai departe și mult mai rapid decât Îi este dat să vadă unui om obișnuit, și ăsta era darul cel mai de preț al tatălui său. La modul cel mai propriu, taică-su vedea la fel de bine ca un berbec cu coarne mari sau ca un vultur. Stăteau amândoi pe un mal al lacului, și pe atunci și ochii lui erau buni, și taică-su zicea: — Au ridicat steagul. Nick nu vedea nici steagul, nici stâlpul pe care se ridica. — Uite-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridicată În mod rgulamentar de jur Împrejurul arenei. . Ploaia asta. (În it. În orig.) . Ați pierdut ceva, doamnă? (În it. În orig.) . Echipa de asistenți ai unui matador, formată din toreadori (peoni) și picadori. . Lovitură de grație, aplicată cu spada În spatel coarnelor taurului. . Coniac italienesc. . Henry Maximilian Beerbohm (1872-1956) - pamfletar și caricaturist englez. . dragă (În it. În orig.) . Ascultă, dragule! (În it. În orig.) . PÎine, salam, brînză (În it. În orig.) . Împunsătură (În sp. În orig.) . Denumire populară pentru Alegria de San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și dumneavoastră sunteți... Ba bine că nu. Și eu m-am ales cu o boabă, în umăr. Acum merg acasă în concediu medical. Pe urmă, ia-o de la capăt, vere! Anapoda treabă. Mereu trebuie să-l scarpini pe necuratul între coarne... De unde să știi când are de gând să dea cu cornul? Doar nu face ca taurul să arunce țărâna pe spinare. Michiduță dă cu cornul când ți-i lumea mai dragă. Și cum noi avem mereu ordin să zgândărim în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
primăvară să treacă cu plugul pe de-a dreptul. Și oamenii ce spun? Ei! Aici i-aici. Toți calicii se înghesuie și se ling pe buze că au să aibă și ei ce mânca, iar „chiaburii să pună mâna pe coarnele plugului, că prea au huzurit!” Atunci să vezi cum toți prăpădiții ajung oameni mari și dau cu biciul în tine! Mă tem că ai dreptate, Toadere... În ziua aceea, Toaibă tocmai se întorsese - ostenit peste măsură - de la semănatul păpușoiului și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul ai cărui mușchi puternici se desenau sub pielea albă. Valerius se lăsă să alunece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de torțe. Se uita doar la ea, fără să-și dea seama că în jurul lui se așezaseră, unul după altul, preoții și războinicii, tineri și bătrâni, înarmați cu toții. Dintr-un vas aflat în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile se stinseră. — Bea, spuse Julius. — Omorâți-mă - Valerius refuză cupa. Omoară-mă. Acum, pe loc. — La noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de acolo, era plin de sânge. Înconjurat de mica lui curte, Vitellius ieși în urma soldaților care îl scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a celui care, de pe un cal falnic străpungea du pă 1 945 cu privirea triumfalistă priveliștile Milcovului din mijlocul unei comune focșănene, căreia i se dăduse numele de Suvorov, revine în cartea lui Iachim la adevărata dimensiune : „uscat ca o coarnă, un babalâc gârbovit, mic de statură, șchiop, cu f ața mică și plină de riduri, cu sprâncenele ridicate, nas strâmb, cu păr rar și cărunt, adunat deasupra frunții într un fel de mo țocʺ; „bătrânul ghebosʺ, „un bufon de marcăʺ
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
boului, î n verigă cătușită. Uricile și dresurile cele mai vechi, ale lui Bogdan al doilea 1373, Iuga 1400, Alecsandru 1402 și a lui Ștefan al cincilea 1458, poartă în sigiliul lor capul bărbos al bour ului, cu stea între coarne, la care capul, mai în urmă din neghibăcia artiștilor, ce nu cunoșteau ființa unui bour, ci numai pre boul dumestic, barba o prefăcură în un fel de ornament arab esc, ce și astăzi se înseamnă pe la marcele mezo moderne, deși
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
monitoare, pe...Pe ăsta l am mai văzut undeva! Seamănă al naibii de bine cu cine seamănă. M. E Rudolph cel cu nasul roș. P.2. Sigur că e Rudolf, dar nu-nțeleg ce fel de cal poate fi dacă are ditamai coarnele de ren, cerb sau ce vrei să câștigi un milion o mai fi. P.1. Coarnele i le-o fi pus nevastă-sa. Hă, hă, hă...Că se văd de la un kilometru! RUDOLF Pe-ale tale, Podoabă, le văd numai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
E Rudolph cel cu nasul roș. P.2. Sigur că e Rudolf, dar nu-nțeleg ce fel de cal poate fi dacă are ditamai coarnele de ren, cerb sau ce vrei să câștigi un milion o mai fi. P.1. Coarnele i le-o fi pus nevastă-sa. Hă, hă, hă...Că se văd de la un kilometru! RUDOLF Pe-ale tale, Podoabă, le văd numai prietenii. Ai ditai coarne! Hi,hi. P.1. Ce-ai zis moșule ?!? M. N-am zis
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sau ce vrei să câștigi un milion o mai fi. P.1. Coarnele i le-o fi pus nevastă-sa. Hă, hă, hă...Că se văd de la un kilometru! RUDOLF Pe-ale tale, Podoabă, le văd numai prietenii. Ai ditai coarne! Hi,hi. P.1. Ce-ai zis moșule ?!? M. N-am zis... P.1. Nuuu?! P.2. Atunci...o fi zis calul. RUDOLF Rudolf nu e cal. E ren. Costel știeee! P.2. Stop! Stop! Am înțeles. Dânsa, aici de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
N-a Îndurat. Dimpotriva, a agiuns tot mai demn, adeca s-a Îndemnit pe cote tot mai Înalte, ceea ce Neacșu nu uită să dea un Îndemn otcârmuitorului de azi Iliescu: „Mergeți prin uzine și fabrici, În mine, luați taurul de coarne!” E-nnebunit dupe faună, Neacșu, ca alții de teapa lui, cică „ursul (adeca statul, n. noastră.) trebuie să meargă bine, să nu genereze nemulțumiri”. Că ursul din pădure generează, nu mai Încape Îndoială, fenomenul e mai greu de imaginat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Emil Constantinescu este „o șopîrlă de smarald fumigenă (...) castrată mai tîrziu (...) și țap”. Problema cinegetică este că nu poți castra În nici un chip o șopîrlă fumigenă, deoarece-ți intră fumu-n ochi și n-o mai vezi. Țapul de smarald scoțîndu-și coarnele bourești În semn de protest, de președinte. În Azi, nr. 112, două știri. Prima: „Fepper S.A. livrează Moara Uruială”. A doua: s-a lansat o carte extraordinară, Echipa de sacrificiu, ale cărei personaje sînt membrii guvernelor postrevoluționare conduse de Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
genunchi. O strângea bine cu amândouă mâinile, și deși învățase acum pe dinafară locul fiecăreia din aceste fabuloase coleoptere din Africa Centrală - Fangosoma Centaurus, cu cornul lui excentric, se afla chiar în mijlocul cutiei, având în stânga lui un Macrorbinia, verde, cu coarne asemenea cerbului, iar la dreapta, acel Steramtonnis virescens, alb cu dungi verzi, în fața căruia se oprea întotdeauna să-l privească la muzeul de la Șosea ("Dar exemplarul meu e mai bine conservat!" îi spusese Antim), urmând, în rândul al doilea, o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost odată un taur pe care nu-l chema Ferdinand și căruia nu-i plăceau deloc florile. Îi plăcea să se lupte și se lupta cu toți ceilalți tauri de vîrsta lui sau de orice vîrstă și era un campion. Coarnele lui erau tari ca lemnul și la fel de ascuțite precum țepii porcului spinos. CÎnd se lupta Îl durea rădĂcina coarnelor, dar lui nici că-i păsa. Mușchii de pe gît formau o cocoașă mare căreia În spaniolă i se spune morillo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să se lupte și se lupta cu toți ceilalți tauri de vîrsta lui sau de orice vîrstă și era un campion. Coarnele lui erau tari ca lemnul și la fel de ascuțite precum țepii porcului spinos. CÎnd se lupta Îl durea rădĂcina coarnelor, dar lui nici că-i păsa. Mușchii de pe gît formau o cocoașă mare căreia În spaniolă i se spune morillo și, cînd se pregătea să atace, această morillo era Înaltă cît un deal. Era mereu gata de luptă, iar pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse fata. Nu vreau să sufere nimeni În seara asta. Nici sentimental, nici altfel. Hei! strigă. Așteaptă-ne puțin! Venim și noi. Se opri și privi Înapoi și, cum Își Întoarse capul, casca aia mare și grea arăta ridicol, precum coarnele uriașe ale unui animal inofensiv. Ne așteptă pînĂ Îl ajunserăm din urmă. — Pot să vă ajut la cărat? — Nu. Ne așteaptă mașina chiar În față. — O să mergem toți la Club, spuse fata zîmbindu-i. Vrei să vii și tu cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
clopoței. În anul Ăla, de dinaintea șarpelui cu clopoței, Îl văzuseră pe indian, cum punea stîlpii bordeiului, și văzuseră țapul de la intrare, cu gîtul și pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către indian. Atunci, și Încă cinci ani după aia, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tânărului Harap-Alb pe calea arhaică a inițierii. Flămânzilă este, însă și profetic și are o mentalitate individuală, bine conturată, în măsura populară a ideii(„și-a pus el, împăratul Roș, boii în cârd cu dracul, dar are să-i scoată fără coarne”). Înțelepciunea sa este pasivă, nu se manifestă creator ci împăciuitor, reacția sa cu privire conflictul din casa de aramă (spațiul simbolic al coacerii, al formării din punct de vedere psihologic,mental) fiind una detașata, cu încercări de remediere a situației
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
venirea zmeilor. Nu vă uitați în primul rând la pantofii ei. Ana e o copilă cu ochi scânteietori, cu părul împletit în două cozi care pleacă, amândouă, din vârful capului, dar nu seamănă cu antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui melc. Sunt însă destul de lungi și grele, motiv pentru care s-au îndoit în jos, ca două paranteze. Poartă de obicei o rochie albă și pantofii ei albaștri, fermecați, care nu se tocesc niciodată, o ajută să pășească nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
puternică de vânt. Bocănitul lor se auzea până departe și, dacă cineva străin de sat poposea acolo, se trezea noaptea speriat de zgomotul ritmic, ca de mitralieră. Peste gârlă, pe coasta văii, iată păduricea de corni din care culegea toamna coarne, pe care le usca la soare! Fructele păstrate așa, dădeau iarna un gust amărui, plăcut, ,,chiseliței” făcute din perje, cireșe și mere uscate. De câte ori nu se pierduse printre copaci, culcându-se apoi pe iarbă cu brațul sub cap, visător! Era
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o luase la fugă, urmărit parcă de o prezență străină, dușmănoasă. Se împiedică și căzu cu fața- n jos. Neprevăzut și periculos, ceva sau cineva răsufla aproape de ceafa lui! Se-ntorse să-și apere capul cu mâinile, deslușind în întuneric niște coarne fioroase care se apropiau din ce în ce mai mult. Cu inima bătându-i repede și tare, își aminti într-o fracțiune de secundă, tot felul de povești cu personaje stranii, diavolești, cu care băieții mari băgau groaza în cei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]