KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

doar asupra a ceea ce mi se pare mai relevant în conținutul ei. După uzuala secțiune dedicată teritoriului, resurselor și populației, capitolul secund se oprește asupra unei binevenite prezentări a regimului și sistemului politic chinez, invocat uneori drept "model" în unele colțuri ale lumii în perioada de tranziție după evenimentele survenite în anii 1989-1991, mai ales în conexiune cu prosperitatea și dezvoltarea economică pe care a putut să o genereze în ultimele decenii. Capitolul dedicat economiei este unul cuprinzător și explicit pentru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sud-est, marea o desparte de R. Coreea, Japonia, Filipine, Brunei, Malaezia și Indonezia. Drapelul, stema, imnul și capitala Drapelul Drapelul R.P. Chineze are formă dreptunghiulară și este de culoare roșie, proporția dintre lungime și înălțime fiind de 3/2. În colțul din stânga sus are cinci stele. Steaua cea mare reprezintă Partidul Comunist Chinez. Cele patru stele mici, care au câte un colț îndreptat spre steaua cea mare, reprezintă muncitorii, țăranii, mica burghezie și burghezia națională și simbolizează marea unitate a poporului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Chineze are formă dreptunghiulară și este de culoare roșie, proporția dintre lungime și înălțime fiind de 3/2. În colțul din stânga sus are cinci stele. Steaua cea mare reprezintă Partidul Comunist Chinez. Cele patru stele mici, care au câte un colț îndreptat spre steaua cea mare, reprezintă muncitorii, țăranii, mica burghezie și burghezia națională și simbolizează marea unitate a poporului condus de P.C.Chinez. Culoarea roșie a drapelului simbolizează revoluția. Culoarea galbenă a celor cinci stele simbolizează rasa galbenă din care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
linie a luptei împotriva invaziei japoneze într-un moment crucial al existenței națiunii chineze, după invadarea și ocuparea de către trupele japoneze a celor trei provincii din nord-estul Chinei, în urma "Incidentului din 18 septembrie 1931". Cântecul s-a răspândit în toate colțurile țării odată cu difuzarea filmului și cu desfășurarea mișcării de salvare națională, fiind considerat un semnal pentru eliberarea națiunii chineze. La prima plenară a Conferinței Consultative Politice Populare din China, care a avut loc la 27 septembrie 1949, s-a hotărât

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și deschidere spre exterior, înfățișarea Beijingului a cunoscut multe schimbări. Au răsărit parcă din pământ construcții moderne și spectaculoase, iar la această oră, Beijingul poate fi situat în rândul marilor metropole mondiale. Orașul a atras și atrage turiști din toate colțurile lumii prin ineditul și totodată firescul prezenței istorice, dar și a modernului și a aerului cosmopolit. Capitala Chinei primește în fiecare an milioane de turiști străini și zeci milioane de vizitatori autohtoni. Istoria multimilenară a Chinei a lăsat moștenire capitalei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de soluții anti-incendiu. Una dintre acestea a fost proiectarea a patru rânduri de case cu pereții din piatră, cu rol de zid în calea răspândirii focului. O altă măsură o constituie amplasarea a 308 vase mari din bronz, în diferite colțuri ale palatului, pline în permanență cu apă. În timpul iernii, apa din vase era încălzită făcându-se foc sub acestea, pentru ca apa să nu înghețe. Construcțiile Palatului Imperial de Iarnă sunt exponentul geniului și ingeniozității proiectanților, evidente în modul de realizare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
marea lor majoritate în Shuzheng, Zechawa și Rize. Peisajele de aici, bogate în lacuri de munte și cascade, piscuri semețe acoperite de zăpadă și nu în ultimul rând, așezările tibetane pline de farmec și autentic atrag turiștii veniți din toate colțurile lumii. Valea Jiuzhaigou a fost înscrisă în 1992 pe Lista Patrimoniului Natural Mondial. Wulingyuan Wulingyuan se află în nord-vestul provinciei Hunan din centrul Chinei, regiune care pe 500 km2 găzduiește Parcul Național Forestier Zhangjiajie din orașul Zhangjiajie, Rezervația Naturală Suoxiyu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
încât să aibă la orizont vârful unui munte. Unele au fost ridicate și în regiunile de șes. Un complex funerar este înconjurat de un zid cu patru uși, câte una în fiecare din cele patru direcții cardinale. În cele patru colțuri este construit câte un pavilion în stil arhitectonic tradițional. În fața mormântului este amenajată o galerie funerară, păzită de o parte și de alta de statui cu figurile unor generali și de animale, iar suprafața acestuia este acoperită de pini, brazi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
au confirmat că acesta este al primului rege al dinastiei. De fapt, aici s-au desfășurat și principalele săpături. Pagoda Ling din incinta mausoleului Xia de Vest este apreciată ca "Piramida Orientului". Pagoda din lut are formă conică cu opt colțuri, cu diametrul bazei de aproximativ 34 de metri și a avut cinci sau șapte nivele. Această pagodă este un edificiu original, fără corespondent în altă parte a Chinei. În 30 aprilie 2000, arheologii au găsit în partea nord-estică a mormântului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
au implicat forțe importante de muncă pentru extindere, în final, complexul ajungând să aibă 24 de curți ce adăposteau peste cinci mii de călugări. Potrivit analelor budiste, regele indian Ayu a inițiat construirea a 84.000 de pagode în diferite colțuri ale lumii, dintre care 19 în China, în scopul popularizării budismului și împrăștierii moaștelor fondatorului acestei religii. Această relicvă a făcut ca templul să fie frecventat de o mulțime de pelerini și să devină un așezământ renumit în epocă. Potrivit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și din bronz, fier, aur și argint, cea mai valoroasă descoperire fiind haina din jad, toate așezate în mormânt într-o ordine clară. Haina este confecționată din plăci de jad de forme diferite, dreptunghiulare, pătrate, trapezoidale, triunghiulare și stelate. Toate colțurile plăcilor de jad au găuri pentru a introduce fire din aur cu ajutorul cărora au fost legate între ele. Haina are cinci părți: pentru cap, partea superioară a corpului, pantaloni, pentru mâini și picioare. Fiecare parte are, la rândul ei, câteva

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cursul fiecărui fluviu curgea mercur, pe care pluteau rațe poleite cu aur. Sala era luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl "apăra" zi și noapte pe defunctul împărat. Fiecare colț al mormântului, era de fapt o reprezentare a manifestării puterilor și statutului împăratului. Împăratul Qin Shi Huang a murit în anul 210 î.e.n, pe când se afla în localitatea Shaqiu, cum se numea pe atunci actualul sat Dapingtai din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
gândul să caute ceva de mâncare. Dar cum îl zăriră, toate animalele se făcură pe dată nevăzute, așa că mult drum a făcut tigrul, fără nici un spor. În cele din urmă, observă într-o vale, o vulpe bătrână și, arătându-și colții fioroși, vru s-o înhațe, ca să-și potolească foamea ce-l chinuia cumplit. Vulpea, vicleană din fire cum era, a găsit repede o cale să scape din ghearele fiarei. Deși peste măsură de înfricoșată, își stăpâni tremurul din glas și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic de ostași. Cei 2.000 de oșteni ai lui Han Xin s-au năpustit în ea, au înfipt în toate colțurile drapelele armatei lor și au bătut tobele victoriei. În lupta crâncenă, ostașii statului Zhao observând că în tabăra lor erau numai drapelele militare și ostașii armatei inamice, au intrat în derută. Han Xin a contraatacat imediat. Armata din Zhao a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
importantă, astfel că s-a bucurat de un puternic sprijin din partea guvernului. La Teatrul Chang'an de pildă, sunt prezentate pe tot parcursul anului, creații de Operă Beijing. Mai mult, concursurile de interpretare organizate pentru amatori atrag pasionați din toate colțurile lumii. De altfel, Opera în stil Beijing este inclusă frecvent în schimburile culturale cu străinătatea. 2. Opere locale Opera Huangmei Opera Huangmei, al cărei nume a fost preluat de la piesa muzicală Huangmei sau opera "Caicha" ("Culesul ceaiului"), era la începuturile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

înspăimântător proces degenerativ. Medicina consemnează o boală numită progerie. Copilul atacat de ea, în loc să crească și să se dezvolte normal, devenind un adolescent, apoi un tânăr, apoi om matur, îmbătrânește fulgerător. Dinții de lapte, în loc să-i cadă, se transformă în colți de șarpe. La 14 ani e hidos, arată ca de 80. Cam asta cred că s-a întâmplat cu democrația în România. Ar fi putut votul uninominal, aplicat cu ani în urmă, împreună cu alte măsuri de reformă politică, să vindece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
care s-ar fi nimerit prin zonă. Poate România să lupte cu terorismul tip Al-Qaida? Asta necesită două lucruri: un înalt nivel de organizare internă și un spirit comunitar dezvoltat. În Anglia, de pildă, în fiecare autobuz și la fiecare colț de stradă e o cameră de luat vederi. Coșurile de gunoi din Londra sunt desființate din anii ’70, în urma atentatelor IRA, toată lumea aruncă resturile pe jos pentru a fi strânse integral noaptea. Orice obiect abandonat, de la o poșetă până la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
kitschului. De regulă, timpul e considerat un judecător nemilos și drept în artă. Se spune că impostura ține cât contemporaneitatea „artistului” în chestie, apoi o înlătură valoarea. Jalnică diversiune. Impostura poate străbate veacurile, în vreme ce valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri deasupra plitei, pe care scria cu ață: „Bărbățelului să-i faci/ sărmăluțe, cozonaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

privirea aia puțin șașie a lui fixată pe vârful adidasului, încremenit parcă în acea lungă zi în care împlinisem cinci ani și jumătate. L-am auzit apoi - ca și cum troleul în care mă aflam acum n-ar fi fost decât un colț din aleea Parva, iar lui i-ar fi fost perfect egal dacă își târșâia piciorul prin praf sau mergea cu troleul nouășpe ani mai târziu - cum, fără să-și ridice privirea de pe vârful adidasului drept, îmi repetă profeția aia înfricoșătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
mult - nici n-aveau cum să le audă. Apoi am coborât și, evident, am uitat. Acum încerc să-mi amintesc tot, să-l iau pe Coșuță cu binișorul, numai că el, ca un făcut, a început să zboare dintr-un colț într-altul, să-mi facă cu mâna, să țipe și să scuipe. Iar asta, la drept vorbind, nu-i face cinste, cum, la fel de bine, în anii în care l-am cunoscut, nu-i stătea în obicei. Nu știu cine e prieten astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
tăcut și mă priviți. Uite: tu, Paule, despre care am scris în liceu o poezie cu liță („hă, hă, lița e o râmă“, spunea Paul și moaca i se lungea până la pământ), ție ți-a rămas gura întredeschisă, iar pe la colțul buzelor ți-au apărut mici bule de scuipat, care se sparg ca să apară altele, tu, Ana-Maria, ai închis ochii, vrei să dormi sau poate așa te-a obișnuit mama ta să-ți spună povești, doar când închizi ochii, Mariane, îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Coșuță se duce cu capul plecat - ca la începutul romanului - până la scăunel (te rog, Coșuță, rămâi așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar toți aici, Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură veșnic ca un robinet stricat, Cornel și Diana, cum vă țineți de mânuțe și d-aia nu mai pot eu, Rox... - băiețică, povestea! - asta a fost o tovarășă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
de Luminița și de mama ei grasă. Renunțaseră de mult, n-aveau răbdare. În schimb, cu o bâtă, patrula Cristos. Era fioros, cu un leucoplast pe nas, înjura și dădea directive. Se vede că nu s-ar fi mișcat de la colțul străzii nici 1000 de ani. Mai erau Cosmin din D 14, Nicu din C 38, unul pe care nu-l știam și Stafie dintr-a treia pe care-l vedeam doar în curtea școlii jucând bambilici. Toți aveau bâte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
care o să devii eu peste 20 de ani, timpul ăsta stupid: atunci sau cândva, cel mai bine e acum: dormi Matei, mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, BauBau te-a pândit ce te-a pândit de acolo, după colțul umbros al camerei lui tata (veșnic așa, întunecos, de acum până pururea și-n vecii vecilor amin) n-are nimic a face dacă tata va mai veni vreodată va aprinde lumina va cere senvișuri va citi va pleca iarăși, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]