4,120 matches
-
istorice, . Așezat la 3 km de drumul principal ce trece prin Sângeorzu Nou spre Sărmașu, micul sat aparținător din punct de vedere teritorial de comuna Lechința este atestat documentar la anul 1331 într-un act al comitatelor de juzi din comitatul Dăbâca, referitor la uciderea lui Ștefan de Bungard. Din punct de vedere bisericesc, credincioșii din satul Bungard au fost organizați ca parohie de sine stătătoare până în anul 1970, când au fost transformați în filie la parohia Sângeorzu Nou. Biserica poartă
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
Pe insula Devon, ca și pe alte insule din această zonă, se întâlnesc însă colonii microbiologice specifice, numite hipoliți. . Insula a fost descoperită în 1616 de către William Baffin. William Edward Parry a numit-o întâi insula Devon de Nord, după comitatul Devon din Anglia. . În august 1924 pe insula a fost înființată o așezare, Dundas Harbour, pentru a ajuta la împiedicarea activităților străine de vânătoare de balene. În 1933, acest avanpost a fost închiriat către Compania Golfului Hudson, iar în 1934
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
al II-lea, doi ani după moartea tatălui său Caro, Boson aspiră la tronul regatului Franc, dar este învins de către Ludovic al III-lea. Drept recunoștință pentru sprijinul acordat, fratele lui Boson, Richard Justițiarul, este recompensat cu o serie de comitate din Burgundia. Acesta cucerește alte comitate, și ajunge să controleze un domeniu important din jurul Comitatului Autun. În 898 primește dreptul de a le fuziona, devenind astfel marchiz, iar în 918 primește tilul de "duce de Burgundia". Fiul lui Richard, Raoul
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
moartea tatălui său Caro, Boson aspiră la tronul regatului Franc, dar este învins de către Ludovic al III-lea. Drept recunoștință pentru sprijinul acordat, fratele lui Boson, Richard Justițiarul, este recompensat cu o serie de comitate din Burgundia. Acesta cucerește alte comitate, și ajunge să controleze un domeniu important din jurul Comitatului Autun. În 898 primește dreptul de a le fuziona, devenind astfel marchiz, iar în 918 primește tilul de "duce de Burgundia". Fiul lui Richard, Raoul, îi urmează acestuia la tron, dar
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
Franc, dar este învins de către Ludovic al III-lea. Drept recunoștință pentru sprijinul acordat, fratele lui Boson, Richard Justițiarul, este recompensat cu o serie de comitate din Burgundia. Acesta cucerește alte comitate, și ajunge să controleze un domeniu important din jurul Comitatului Autun. În 898 primește dreptul de a le fuziona, devenind astfel marchiz, iar în 918 primește tilul de "duce de Burgundia". Fiul lui Richard, Raoul, îi urmează acestuia la tron, dar în 923 urcă pe tronul Franței. Acesta utilizează resursele
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
Regele Ioan al II-lea al Franței oferă ducatul fiului său cel mai mic, Filip. Prin căsătoria acestuia cu fiica unică a Contelui de Flandra, Filip devide unul dintre principalii seniori ai regatului, deținând pe lângă ducatul Burgundia și Flandra și Comitatele Artois și Franche-Comté. Acesta din urmă fiind vasal al Sfântului Imperiu Roman, îi permite lui Filip să joace un rol important în conflictul dintre Franța și Anglia. Fiul acestuia, Ioan fără frică îi urmează în 1404. În perioada nebuniei regelui
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
este o fostă cetate a comitatului Crasna. În evul mediu a jucat un rol important în istoria regiunii. Cetatea se află în actuala localitate Sub Cetate din județul Sălaj. În urma unor invazii tătare devastatoare și a creșterii amenințării dinspre Imperiul Otoman, regalitatea maghiară a ridicat un
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
construire pe vârful dealului Plai, care este mărginit în partea de est de albia râului Barcău. Apele Barcăului au înlocuit sântul de apărare, obligatoriu pentru apărarea unei cetăți. În secolul al XV-lea cetatea Valcău stăpânea întreaga regiune sudică a comitatului Crasna și apăra zona de potențiali dușmani. Făcea parte din comitatul Crasna, deși în anul 1340 un document pomenește de un comitat al Valcăului. Cetatea Valcău a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
est de albia râului Barcău. Apele Barcăului au înlocuit sântul de apărare, obligatoriu pentru apărarea unei cetăți. În secolul al XV-lea cetatea Valcău stăpânea întreaga regiune sudică a comitatului Crasna și apăra zona de potențiali dușmani. Făcea parte din comitatul Crasna, deși în anul 1340 un document pomenește de un comitat al Valcăului. Cetatea Valcău a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după marea invazie tătara din 1241, jucând un rol important și în
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
apărare, obligatoriu pentru apărarea unei cetăți. În secolul al XV-lea cetatea Valcău stăpânea întreaga regiune sudică a comitatului Crasna și apăra zona de potențiali dușmani. Făcea parte din comitatul Crasna, deși în anul 1340 un document pomenește de un comitat al Valcăului. Cetatea Valcău a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după marea invazie tătara din 1241, jucând un rol important și în luptele interne dintre nobilii feudali, în urma cărora a intrat în posesia
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
() a fost un comitat medieval situat pe teritoriul actual al Olandei. Comitatul era una dintre cele șaptesprezece provincii ale Țărilor de Jos. Actualmente, împreună cu Flandra Zeelandică formează povincia olandeză Zeelanda. Teritoriul a fost mult timp disputat de vecinii săi mai puternici, conții de Flandra
Comitatul Zeelanda () [Corola-website/Science/315056_a_316385]
-
() a fost un comitat medieval situat pe teritoriul actual al Olandei. Comitatul era una dintre cele șaptesprezece provincii ale Țărilor de Jos. Actualmente, împreună cu Flandra Zeelandică formează povincia olandeză Zeelanda. Teritoriul a fost mult timp disputat de vecinii săi mai puternici, conții de Flandra, Olanda și Hainaut. Disputa ia sfârșit în 1323
Comitatul Zeelanda () [Corola-website/Science/315056_a_316385]
-
Flandra, Olanda și Hainaut. Disputa ia sfârșit în 1323 când, cu ocazia Tratatului de la Paris, contele de Flandra renunță la revendicările asupra Zeelandei în favoarea contelui de Olanda-Hainaut. Din acest moment Zeelanda devine un stat independent dar în uniune personală cu Comitatul Olanda. Împreună cu acesta intră succesiv în posesia ducilor de Burgundia iar apoi în 1477 în posesia casei de Habsburg. În urma războiului de optzeci de ani, Zeelanda devine una dintre cele 7 provincii ale Republicii Olandeze. Pe toată această perioadă, atât
Comitatul Zeelanda () [Corola-website/Science/315056_a_316385]
-
posesia casei de Habsburg. În urma războiului de optzeci de ani, Zeelanda devine una dintre cele 7 provincii ale Republicii Olandeze. Pe toată această perioadă, atât înainte cât și după independența olandeză, Zeelanda a avut o serie de instituții separate, împreună cu Comitatul Olanda și Frizia de Vest. Astfel acestea nu se aflau direct sub jurisdicția Consiliului de la Mechelen ci aveau propriul lor consiliu, "Hoge Raad van Holland, Zeeland en West-Friesland". , a existat ca stat federal independent (din punct de vedere teoretic) până la
Comitatul Zeelanda () [Corola-website/Science/315056_a_316385]
-
său Carloman al II-lea se aliează cu vărul lor Carol al III-lea și îl fac pe Boson să se retragă în Provence. Pentru fidelitatea arătată în luptă, Richard Justițiarul, fratele lui Boson, este recompensat cu o serie de comitate din Burgundia ce duc la formarea Ducatului Burgundia în cadrul Franței. În urma morții succesive a lui Ludovic și Carloman, destinul lui Boson se îmbunătățește, acesta încheind pacea cu Carol, putându-și păstra regatul în schimbul omagiului adus regelui francilor. Boson moare în
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
ducă fiind în perioada unei invazii simultane a sarazinilor și maghiarilor. Reușește să îi facă sa lupte unii cu ceilalți după care îi învinge. Spre sfârșitul domniei sale, suferă ostilitatea conților Guillaume I de Provence și Otte-Guillaume de Burgundia, ale căror comitate se vor detașa progresiv de suveranitatea regală. La moartea lui Conrad în 993, tonul îi revine lui Rudolf al III-lea. Acesta este considerat de istorici ca un rege slab, puterea regalității germane făcându-se din ce în ce mai simțită. După anul 1000
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
încorona efectiv în regat. Teritoriul regatului se dezagreghează treptat, teritoriul din sud fiind încorporat în Regatul Franței, teritoriul din nord a intrat în domeniile caselor de Zähringen și Habsburg, iar teritoriul din centru a intrat în componența Elveției și a Comitatului Savoia, predecesorul Regatului Sardiniei, nucleul Italiei moderne. Atașarea Provenței la coroana Franței, în 1483, a pus capăt oricărei idei de restabilire a regalității, despre care nu a mai fost vorba, în această provincie.
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
() a fost un comitat medieval în regiunea Țărilor de Jos. Comitatul era una dintre cele șaptesprezece provincii din regiune, iar actualmente formează partea centrală a Olandei, în cadrul căreia reprezintă două regiuni administrative Olanda de Nord și Olanda de Sud. Până în secolul IX locuitorii regiunii
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
() a fost un comitat medieval în regiunea Țărilor de Jos. Comitatul era una dintre cele șaptesprezece provincii din regiune, iar actualmente formează partea centrală a Olandei, în cadrul căreia reprezintă două regiuni administrative Olanda de Nord și Olanda de Sud. Până în secolul IX locuitorii regiunii erau frizonii iar teritoriul făcea parte din
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
la începutul secolului X. Acesta purta titlul de Conte al Friziei la vest de Vlie, și s-ar putea să fie fiul unui conte anterior ce a participat la asasinarea ultimului senior viking, Godfrid, Duce de Frizia. Până în secolul XII comitatul s-a aflat în numeroase conflicte din cadrul Sfântului Imperiu Roman, mai exact cu alți seniori din cadrul Ducatului Lotharingia Inferioară. Conflictul cu Episcopatul Utrecht a fost rezolvat în 1101 când Floris al II-lea devine primul conte de Olanda (). Linia casei
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
rezolvat în 1101 când Floris al II-lea devine primul conte de Olanda (). Linia casei de Olanda a continuat până la Ioan I ce a domit între 1296-1299. Acesta a reușit să cucerească regiunea Frizia de Vest, aceasta fiind unită cu comitatul Olanda, dar a păstrat un anumit nivel de autonomie. Ioan moare fără a lăsa urmași, iar comitatul îi revine lui Ioan al II-lea, Conte de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
a continuat până la Ioan I ce a domit între 1296-1299. Acesta a reușit să cucerească regiunea Frizia de Vest, aceasta fiind unită cu comitatul Olanda, dar a păstrat un anumit nivel de autonomie. Ioan moare fără a lăsa urmași, iar comitatul îi revine lui Ioan al II-lea, Conte de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor contelui de Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul Flandra. În
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
autonomie. Ioan moare fără a lăsa urmași, iar comitatul îi revine lui Ioan al II-lea, Conte de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor contelui de Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul Flandra. În 1345 comitatul revine familiei de Wittelsbach prin căsătoria Margaretei de Hainaut cu Ludovic al IV-lea de Bavaria. În 1354 în urma unei lupte de succesiuneîi revine fiului acestora, Wilhelm al V-lea
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
urmași, iar comitatul îi revine lui Ioan al II-lea, Conte de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor contelui de Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul Flandra. În 1345 comitatul revine familiei de Wittelsbach prin căsătoria Margaretei de Hainaut cu Ludovic al IV-lea de Bavaria. În 1354 în urma unei lupte de succesiuneîi revine fiului acestora, Wilhelm al V-lea. Ultimul membru al familiei de Wittelsbach
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
revine lui Ioan al II-lea, Conte de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor contelui de Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul Flandra. În 1345 comitatul revine familiei de Wittelsbach prin căsătoria Margaretei de Hainaut cu Ludovic al IV-lea de Bavaria. În 1354 în urma unei lupte de succesiuneîi revine fiului acestora, Wilhelm al V-lea. Ultimul membru al familiei de Wittelsbach a fost Jacqueline de
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]