5,487 matches
-
să irosesc multă vreme până ce am nimerit aici.Aveți Încredere, sunt om serios...!” „Să admitem replică ea pe același ton respingător, ce dorești? Timpul trece...!” „Păi, ce să doresc... Doresc să schimb câțiva dollars. Mă interesează ce preț oferă banca...”conchise el Întinzându-i o bancknotă de zece dollars. „Te rog să prezinți pașaportul...” - ceru funcționara În timp ce studia banknota pe ambele fețe. „Dar dacă nu-l am la mine, ce se poate Întâmpla...?” - Îngână el În momentul când se căuta prin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Închiși la Paulică care o luase din nou pe Atena părtașe la vorbele lui chinezești,oftând. „Crezi că-l putem mișca de pe scaun...??” „În cazul acesta, dacă doriți să mai rămâneți, nu am nimic Împotrivă...Dar noi trebue să plecăm...” - conchise el făcând semn fetei să se ridice. În acel moment Gică Popescu dădu la iveală o banknotă de o sută lei pe care i-o oferi ospătarului făcând precizarea. „Adăn-e repede o sticlă cu vin dar pas alergător, după cum a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nuanță de haut en bas în vorbele lor, Marjorie și Dave erau foarte flatați. — Nu-i așa că e drăguță?, șoptea Marjorie, ori de câte ori Sheba era cu spatele. Nu-i așa că vorbește frumos? Chiar și Dave, un om de o legendară muțenie, conchisese aspru că imaginea Shebei în ziare „nu-i face dreptate“. Ieri dimineață, Sheba și-a câștigat și mai multă admirație cerând în mod special să se alăture familiei la slujba de vinerea mare. Marjorie aproape s-a udat de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, în zona ideilor ce guvernau acele sfâșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea “înălțimi” cum constata mâhnit însuși vorbitorul, stăpân al casei. „Așa-s femeile!” conchidea în sine, înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat în substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai când domnul Pavel perora cu mare curaj - mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
egal, chiar și în raport cu cea din vremea lui Nicolae Titulescu aceea care a început triumfal, pe valul Societății Națiunilor (cu Mica Înțelegere ș.a.), dar s-a încheiat, din păcate, tragic prin împărțirea (sfâșierea teritorială) și îngenuncherea țării în 1940. Putem conchide, totuși, cu un quod erat demonstrandum! * * * Dacă bilanțul activității pe jumătatea de secol descrisă, generând satisfacție și mândrie, ne descrețește fruntea și ne înseninează, quid pentru viitor? Ce ne va aduce ziua de mâine? Putem avea încredere în ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Comunist și poporul au apreciat lupta dusă de-a lungul anilor și, după eliberare, dr. Petru Groza a fost numit vice-președinte și apoi președinte al Consiliului de Miniștri, iar azi deține demnitatea de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Încrederea conchidea demnitarul român această suită de idei pe care i-au acordat-o Partidul și poporul este cea mai prețioasă răsplată pentru munca dusă în trecut, iar succesele dobândite de poporul român în cei zece ani confirmă că drumul ales a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
include conceptul de "grup de state", când este cazul. Articolul 2 Folosirea forței armate prin violarea Cartei de către un stat care acționează primul constituie dovada suficientă, până la proba contrarie, a unui act de agresiune, deși Consiliul de Securitate poate să conchidă conform Cartei că o astfel de calificare, că un act de agresiune ce ar fi comis, nu ar fi justificată ținând seama de alte împrejurări pertinente, inclusiv faptul că actele în cauză sau consecințele lor nu sunt de o gravitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
22. 39 Textul elaborat în 1973, la Geneva, avea următorul conținut: "Primul recurs la forță în contradicție cu prevederile Cartei va constitui dovada, prima facie, a unui act de agresiune, deși Consiliul de Securitate poate, totuși, în conformitate cu prevederile Cartei, să conchidă că o determinare în acest sens nu ar fi justificată în lumina altor împrejurări relevante, incluzând ca probă scopurile statelor implicate" (vezi Doc. A/9019). 40 Și care reprezintă, în parte, o propunere prezentată inițial de delegația română. 41 Teoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de chinul prin care trecea ea. — Baap re! conchise ea, ar trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta era un mod îngrozitor și supărător de a se simți. Această stare de lucruri era de nesuportat. Uite cum ajunsese, nu mai era fata puternică de altădată și era lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Bad Money (noul titlu) devenise deja o lectură îngrozitor de plictisitoare. Dar monologurile vor ajunge direct la coșul de gunoi în momentul montajului, dacă chiar or să fie filmate, așa că asta-i foarte simplu. — Trebuie să avem încredere în el, a conchis Fielding. E o cacealma perfectă. Aproape pornografie. Fielding vorbea cu tristețea omului aflat la putere, care își vede electoratul subțiat permanent. Ce mai face Doris? l-am întrebat eu. — Bine. Scriitorii, făcu el vag, au prea multă putere. Bun, Slick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
semăna câteva flori și lăsa o suvenire duioasă în inimi scumpe !» Greu e a putea înlătura cineva calomniile și invidia lumii. Femeia însă știe că nu ajunge a fi virtuoasă, trebuie să nu fie nici bănuită. Iar mai departe, scrisoarea conchide: «Cât pentru mine, domnul meu, mi‐ar plăcea să trăiesc într‐o republică de femei, unde ele să poruncească și noi să ascultăm. Crede‐mă că n‐ ar merge trebile mai rău». * Mama ca ființă care ne‐a dat viață
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
venit azi la școală, mă informă șefa, cu un aer sfidător. — Ah, nu? Nu, confirmă locotenenta de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul ei, nu gardian civil. — Hai, să plecăm, ăsta-i o paparudă, conchise șefa. Amîndouă trecură pe lîngă mine aruncîndu-mi o privire piezișă și o jumătate de zîmbet scîrbit. A treia, codașă, se opri o clipă Înainte să iasă și, asigurîndu-se că celelalte n-o vedeau, Îmi șopti la ureche: — Beatriz n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
factură retro, paseist și recuperator. Aspirația ei nu țintește atingerea unor orizonturi himerice, în care să-și afle, eventual, rostul și împlinirea - dimpotrivă: reprezintă expresia nevoii imperioase a întoarcerii în paradisul pierdut prin mariaj” - Gelu Negrea, op. cit., p. 215. footnote>. Conchidem, deci, că Zoe este o reprezentantă a mediului ei și este văzută la fel de necruțător ca și mediul, deși nu iese din ordinea comicului. În peisajul epocii, Zoe ocupă un loc de frunte. E mai emancipată, mai voluntară decât Zița și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
gândi Noimann, transpirând din ce În ce mai abundent. De jos, scrâșnetul de dinți și horcăitul se amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură peste un material dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe partea stângă, cu mâna la falcă, simțind că nervii săi, Întinși ca niște arcuri, Încep să se rupă unul câte unul. Îi venea să țipe, să urle de durere și neputință, era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pe un acoperiș pe altul, masterandul ajunse la poalele mănăstirii Bârnova, unde slujea starețul Pahomie, Împărtășindu-i câte ceva din Învățătura sa. Starețul Îl ascultă cu blândețe, tot clătinând din barbă. Era și el de părere că munca e o nebunie. Conchise Însă că singura cale de salvare e pocăința și acceptarea Învățăturii sfinților apostoli... Poate că apostolul Pavel greșise, pentru asta Oliver trebuia să se roage pentru el. „Crede și nu creceta”, Îl povățui Pahomie, făcând semnul crucii peste creștetul plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări, „seamănă cu o piatră kilometrică sau cu un adidas Nike pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tonul acesta al interlocutorului Îl nedumeri pe Noimann. Până acum, ciungul folosise În conversație un ton impersonal, de metronom, sensibil doar la logică, nu și la sentimentele umane. Schimbarea aceasta era aproape de neînțeles. „Acum tot răul ei e-n dumneavoastră”, conchise inchizitorul. „Să vedem cum vom reuși să-l facem să iasă de acolo....” „Ați putea apela la ajutorul forcepsului...” Noimann Își dădu seama că se exprimă destul de prețios... „Păi, ce credeți că am făcut până acum?” se ofuscă ciungul. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spus de atâtea ori, dar dumneavoastră nu vreți să rețineți, piramida e În altă parte. Aici a fost doar o mumie.... Vorbesc de uter și placentă, cred că ați Înțeles?” Noimann făcu din cap că da. „Atunci e-n regulă”, conchise ginecologul. „Avem aici de fapt o incantație... priviți, vă rog!” Și, scoțând feșele din rană, ciungul Îi desfășură În fața ochilor un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcu din cap că da. „Atunci e-n regulă”, conchise ginecologul. „Avem aici de fapt o incantație... priviți, vă rog!” Și, scoțând feșele din rană, ciungul Îi desfășură În fața ochilor un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce o să facem acum”, spuse interlocutorul. „Dumneavoastră o să vă opintiți, iar eu am să invoc descântecul faraonic...” Noimann se opinti, icnind. Ceva din lăuntrul lui luneca afară. „Așa”, spuse interlocutorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și pe bună dreptate.” „Doriți cumva”, Întrebă Noimann, „un pic de coniac?” Piciorul Își Îndreptă ochelarii pe nas și zâmbi zeflemitor din colțul gurii. „Pare să fi trecut prin multe”, Își spuse Noimann. „Pe ăsta nu-l duci cu zăhărelul”, conchise el. Medicului Îi trecu prin cap că apariția piciorului ar putea să fie legată tot de Bikinski. „Poate din neatenție l-a călcat vreo mașină sau vreun tren de marfă...” Bătând orașul În lung și-n lat, pictorul era predispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gură ce semăna c-un abțibild. Replicile pe care le rostea acesta se Înălțau sub forma unor balonașe colorate de săpun, având Înscrise Înăuntrul lor cuvinte alcătuite din litere desprinse parcă dintr-o integramă. „Trebuie să fie una dintre abstracțiuni”, conchise medicul, fiind conștient că starea În care se afla era destul de alunecoasă. Desigur, tot ce gândea și tot ce spunea nu ieșea de sub semnul logicii și-al rațiunii. Numai că această rațiune era acum Împinsă la extreme. Noimann Își sonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fost vorba numai de atât, totul ar fi fost Încă destul de rezonabil. Dar, pe măsură ce concluziile la care ajungea se ramificau, dând naștere la alte și alte interpretări, În fața ochilor Îi apăreau figuri și semne stranii, care Îl nelinișteau. „Prin urmare”, conchise el, „suntem pe cale de a o lua din nou pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mișca din loc. Iată că valurile Îi aruncau peste bord moluște În mână... Era poate și acesta un semn ca Noimann să se oprească din marșul lui „postnupțial” spre stele, cum zicea el. „Odată și odată tot mă voi opri”, conchise medicul. Noimann privi spre pieptul arătării ce se clătina În fața lui: nasturii, insignele și banderola tricoloră ce-și schimba nuanțele În funcție de fiecare pahar băut, privi și sabia strălucitoare și tricornul Împins pe o sprânceană, contemplă și fața buhăită, cu pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fereastră și de cele două uși, care, ce-i drept, se deplasaseră de mult de la locul lor și pluteau acum, clătinându-se În aer. Masa se Înălțase și ea de la locul ei, așijderea și scaunele. „Suntem ca după un naufragiu”, conchise el. Ceea ce-l nedumerea Însă erau nasturii. Pe unii scria Bergenbier, proaspătă și rece, pe alții văzu scris Golden Braun, WINER of the GOLD MEDAL BUXELLES 2003-2006... Awarded Quality... Proaspătă și rece? Dacă ar fi fost rece, atunci de ce nasturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dedesubtul lui, Într-un arc de cerc, Noimann citi: ROSSO 1876-1882-1873 - Premiati con 40 medaglie. LICENZA No. 1. Și iar: MARTINI, PRODUTTO SECUNDO LA TRADIZINALE RICETTA DELLA GASA. MARTINI & ROSSI. FONDA A TORINO. 16% VOL. e. 100 cl. „Prin urmare”, conchise el, „ieri am dat-o și pe Martini.” Nu-și amintea Însă unde, nici cu cine, nici exact la ce oră se cinstise... Dimineața, seara? La prânz? Oricum, În gât Îi mai stăruia și acum un damf specific, dulce-amărui. „Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]