8,426 matches
-
atât în țară (Nicolae Sternberg, în atelier propriu, Carniol-Fiul și alții), cât și în străinătate (multe din ele editate de frații Saraga, posibil după proiecte ale profesorului Celești Fabio). Medalistica ieșeana din perioada interbelică poate fi ilustrata cu medaliile dedicate contelui Saint Aulaire, doctorilor Cantacuzino, Slătineanu, Ernest Juvara, Francisc Rainer, lui V. Alecsandri, Ț. Maiorescu, Grigore Trancu-Iasi, printre gravori fiind André Lavrillier, W. Em. Becker, G. Stănescu, Savargin, Oscar Han. Dintre medaliile realizate după cel de al doilea război mondial, al
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Italiei. Reproducem textul în traducere: „În numele și din ordinul german(italian) am onoarea a comunica Excelenței Voastre că Germania și Italia asumă cu începere din ziua de azi garanția de inviolabilitate și integritatea a Statului român. (s.s.) von Ribbentrop (s.s.) Conte Ciano” La București a fost convocat cel de-al doilea Consiliu de Coroană, care s-a desfășurat în noaptea de 30-31 august 1940, în prezența lui Alexandru Romalo, venit special de la Viena, cu documentele semnate după ora prânzului acolo, ceea ce
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
pe maghiari , forma finală a documentului fiind influențată direct de Ciano. Într-un mesaj trimis la București de Legația româna din Roma, se spunea : ” Adevărul este că raportul a fost depus și că este defavorabil Ungariei, ceea ce nu a convenit contelui Ciano. ” El a dat ordin delegatului italian Roggeri să-l atenueze . De la început, guvernul Antonescu nu s-a arătat prea încrezător în deplina obiectivitate a Comisiei italo -germane. De aceea, Ion Antonescu a dat ordin ca în vederea vizitei sale la
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
în Transilvania, dar nu voiau sa recunoască greșită hotărârea pe care o impuseseră la Viena. Formarea comisiei de anchetă italo-germane pentru stoparea deteriorării relațiilor româno-maghiare a fost consecința misiunii oficiale a lui M. Manoilescu în octombrie 1940 pentru a relata contelui Ciano și lui Mussolini despre prigoana la care era supusă populația românescă din teritoriul Transilvaniei sub ocupația horthystă . Cu aceeași însărcinare a fost trimis și Vaier Pop ia Berlin. După întrevederea cu contele Ciano, M. Manoiiescu a trimis în aceeași
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Manoilescu în octombrie 1940 pentru a relata contelui Ciano și lui Mussolini despre prigoana la care era supusă populația românescă din teritoriul Transilvaniei sub ocupația horthystă . Cu aceeași însărcinare a fost trimis și Vaier Pop ia Berlin. După întrevederea cu contele Ciano, M. Manoiiescu a trimis în aceeași zi (13 octombrie, telegrama cifrată telefonată nr. 6434 atât ia Ministerul Afacerilor Străine cât și ia Legația româna din Berlin. A urmat întrevederea cu Mussoiini (18 octombrie ) căruia i-a prezentat o "hartă
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
colaboratori Legației Reichului la București:” Cu aceasta (cu decizia de la Viena), ați pierdut, probabil, războiul.” La 14-16 noiembrie 1940, acompaniindu-1 pe generalul I. Antonescu la Roma, în vizita la Benito Mussolini, Mihail Sturdza s-a întâlnit cu omologul său italian , contele Galeazzo Ciano, căruia, de asemenea i-a imputat „contribuția Italiei la nașterea Dictatului din 30 august 1940. În convorbirea pe care a avut-o cu Mussolini la 14 noiembrie, generalul Antonescu a criticat vehement Arbitrajul de la Viena și a lansat
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
prima dintre micile state care și-au pus semnătura pe acest document. Slovacia avea să o facă a doua zi după România (24 noiembrie 1940). La aceeași dată (20 noiembrie 1940), într-o convorbire la Viena cu primul ministru ungar, contele Teleki, și cu ministrul de externe ungar, contele Csaki, Hitler declarase că oricărei plângeri a generalului Antonescu privitoare la atitudinea ungară față de Transilvania „îi va răspunde că ungurii au fost timp de 20 de ani rău tratați de către români, iar
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
semnătura pe acest document. Slovacia avea să o facă a doua zi după România (24 noiembrie 1940). La aceeași dată (20 noiembrie 1940), într-o convorbire la Viena cu primul ministru ungar, contele Teleki, și cu ministrul de externe ungar, contele Csaki, Hitler declarase că oricărei plângeri a generalului Antonescu privitoare la atitudinea ungară față de Transilvania „îi va răspunde că ungurii au fost timp de 20 de ani rău tratați de către români, iar atitudinea lor de acum nu este decât reacția
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Historiae Animalium a lui Conrad Gesner 96, care îl cucerește atât de mult încât își procură și citește volumele masive ale istoriei naturale. Continuă studiile la Academia Carolină din Stuttgart și-și însușește germana la perfecție. Georges Cuvier Devenit tutorele Contelui d'Héricy, la castelul acestuia din Normandia, compară animalele și păsările din parcul înconjurător cu fosilele din muzeul castelului. În1795, la vârsta de 26 de ani, pleacă la Paris, pentru a ocupa postul de asistent al lui Jean-Claude Mertrud 97
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
București: Cartea Românească, 1987. Collingwood, George Robert. The Idea of History. Oxford: Oxford UP, 1994. [1946]. Coman, Marian. Putere și teritoriu. Țara Românească medievală (secolele XIV-XVI). Iași: Polirom, 2013. Comte, Auguste, Discurs asupra spiritului pozitiv. București: Ed. Științifică, 1999. [1843]. Conte, Francis. Gli Slavi. Le civiltà dell'Europa centrale e orientale. Torino: Einaudi, 1991. Cornea, Andrei. Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800). București: Meridiane, 1984. Crețu, Bogdan. Inorogul la porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Studiu comparativ. Iași
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
morală" sau explicație (26). 12 Walter, Philippe. "L'Imaginaire médiéval". Thomas 49-60; Wackernagel, Wolfgang. "Le regard transimaginaire de Maître Eckhart". Thomas 61-71; Dubois, Claude-Gilbert. "Les transformations de l'imaginaire (XVIe-XVIIe siècles)". Thomas 72-78. 13 Vezi Walter: Le mythe (ou le conte médiéval) est la somme de toutes ses variantes. Il n'y a pas de forme primitive du mythe dont toutes les autres seraient dérivées. Le mythe induit des variations thématiques sur une base fixe que l'on peut décrire en
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nesfârșit de aventuri galante și de fire epice încâlcite. Ziaristul Mihai Bratu trece prin nenumărate experiențe erotice, la fel cu prietenul, dar și opusul său moral și intelectual, de altfel deloc antipatic, șoferul David. Apar și aici tipuri umane variate: „contele”, reprezentant al vechii orânduiri sociale și etice, antagonică celei actuale, prilej de înfierări ale epocii comuniste, ori Alina, un personaj feminin complicat, rafinat. SCRIERI: Conul de umbră, Cluj-Napoca, 1975; ed. Cluj-Napoca, 1992; Etica spiritului revoluționar, București, 1975; Cădere liberă, Cluj-Napoca
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
în polemică, de la argumentele cele mai subtile la inflexiuni profetice și sarcasm vitriolant. Stere, antrenat mai cu seamă în lupta politică, scrie totuși câteva eseuri literare cu impact major (Cântarea pătimirii noastre, Henrik Ibsen, Petroniu veacului al XIX: Oscar Wilde, Contele L. N. Tolstoi, „Europa” pentru un călător român din 1825). Îndeosebi G. Ibrăileanu, învingându-și inhibițiile, căutând parcă să recupereze deceniul de absență din presă, alimentează revista, la care face multă vreme și muncă de secretariat (abia mai târziu e
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
au încercat să reconstruiască structura politică a continentului. În 1860, când Franța a obținut cedarea Savoiei și Nisei, în compensație pentru creșterile teritoriale ale Sardiniei în Italia, Anglia a intervenit, invocând unul dintre principiile din 1815. „Guvernul Majestății Sale”, scria contele Russell, ministrul de Externe britanic, ambasadorului din Franța, „trebuie să remarce că o solicitare a cedării teritoriului vecinilor, din partea unui stat atât de puternic cum e Franța, a cărei fostă politică, nu prea îndepărtată, de mărire teritorială a adus numeroase
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încheierea Tratatului de la Basel în 1795, prin care Prusia se retrăgea din războiul împotriva Franței, ministrul prusac Hardenberg a primit din partea guvernului francez bunuri în valoare de 30.000 de franci și s-a plâns de irelevanța darului. În 1801, contele de Baden a cheltuit 500.000 de franci sub formă de „cadouri diplomatice”, dintre care ministrul francez de Externe Talleyrand a primit 150.000. În general, intenția era să i se dea doar 100.000, dar suma a crescut după ce
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
simțea acasă mai mult la Curtea de la Versailles decât printre propriii compatrioți nearistocrați. Avea legături sociale și morale mai apropiate cu membrii aristocrației franceze și cu alți membri aristocratici ai corpului diplomatic decât cu austrieci de origine modestă. În 1757, contele de Stainville era reprezentantul Austriei la Paris, în timp ce fiul său, mai târziu prim-ministru al lui Ludovic al XV-lea (în calitate de duce de Choiseul), era ambasador francez la Curtea de la Viena. În același timp, un alt fiu era maior într-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
toate ramurile guvernului rus; mulți dintre ei au fost destituiți mai târziu, într-un fel de epurare, și retrimiși în țările lor. În 1756, cu puțin timp înainte de izbucnirea Războiului de șapte Ani, Frederic cel Mare l-a trimis pe contele scoțian Marischall ca ambasador în Spania, cu scopul de a obține informații despre intențiile spaniole. Ambasadorul avea un prieten în Spania, un irlandez pe nume Wall, care se întâmpla să fie ministrul de Externe spaniol și care i-a spus
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
față în față, dar să petreacă întreaga campanie evitându-se sau, cum se spune elegant, să se observe una pe cealaltă și apoi să se retragă iarna”3. La data de 12 ianuarie 1757, într-o scrisoare către fiul său, contele de Chesterfield descria războaiele timpurilor sale în următorii termeni: ...în această epocă degenerată, chiar și războiul este purtat fără curaj; clemența e la ordinea zilei; orașele sunt cucerite, iar oamenii cruțați: chiar și în toiul unui atac, o femeie nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
împotriva lui A ca și cum A i-ar amenința și pe ei, nu numai pe B, și viceversa 2. „Toți pentru unul și unul pentru toți” este deviza securității colective. Potrivit relatării ambasadorului britanic, lordul Loftus, către ministrul britanic de Externe, contele de Clarendon, Bismarck i-a comunicat, în data de 12 aprilie 1869: „Dacă ați fi dispuși să declarați război oricărei puteri care ar amenința intenționat pacea Europei și ați trata-o ca pe un inamic comun - iar noi am susține
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
titlul în acela de rege, cererea mamei lui Napoleon de eliberare a fiului ei, nemulțumirile oamenilor din Monaco legate de prințul lor, cererile Bavariei și ale casei de Hochberg privind succesiunea în Baden, o dispută între ducele de Oldenburg și contele Bentinck în privința conducerii regiunii Knupenhaussen, situația evreilor din Prusia și Austria, rangul reprezentanților diplomatici, suprimarea comerțului cu sclavi și a piraților din Barbaria, precum și problema coloniilor spaniole. Concertul european În comparație cu aceste activități guvernamentale ale Sfintei Alianțe, secolul care a urmat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al reformei. Chamberlain, Neville - 1869-1940. Om politic britanic; fiul lui Joseph Chamberlain. Ca prim-ministru (1937-1940), a dus o politică de „conciliere” față de Axă; forțat să demisioneze după catastrofa britanică din Norvegia (aprilie 1940). Chesterfield, Philip Dormer Stanhope, al patrulea conte de - 1694-1773. Om de stat și scriitor englez. Churchill, Winston L.S. - 1874-1965. Om politic și scriitor britanic. Primul conducător al Ministerului Marinei (1911-1915, 1939-1940); a deținut variate posturi în guvern înainte și după primul război mondial; prim-ministru (1940-1945, 1951-1955
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la Regensburg - Un congres permanent al reprezentanților principilor din Sfântul Imperiu Roman (1663-1806). Discursul de rămas-bun - 1796. Sfaturile adresate de președintele George Washington compatrioților săi cu ocazia retragerii sale de la putere la sfârșitul celei de-a doua administrații. Disraeli, Benjamin (conte de Beaconsfield) - 1804-1881. Om politic și scriitor britanic; prim-ministru (1867-1868, 1874-1880). A revitalizat partidul Tory printr-o politică expansionistă și a promovat reforme democratice. Doctrina Truman - Prezentată de președintele Truman într-un discurs rostit în Congres (martie 1947) în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a Franței; numită după André Maginot, ministru de Război francez (1922-1924, 1929-1931), care a propus construirea sa. Considerată de necucerit, întreaga linie a devenit inutilă atunci când germanii au străpuns-o de la Sedan, inițiind invadarea Franței în 1940. Lloyd George, David (conte de Dwyfor) - 1863-1945. Om politic britanic și prim-ministru în timpul primului război mondial. Locke, John - 1632-1704. Filosof englez. Long, Huey - 1893-1935. Guvernator al Louisianei (1928-1931); senator american (1931-1935). Love, Alfred Henry - 1830-1913. Pacifist american. Ludovic al XIV-lea - Rege al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost impregnat cu codurile și valorile acestui model Încă de la naștere, În mod inconștient. Ca urmare, Mead a postulat relativitatea formelor culturale, ceea ce, din punct de vedere etic, va pune sub semnul Întrebării prejudecățile cu privire la „inegalitatea raselor umane” dezvoltate de contele Joseph Arthur Gobineau (1853-1955) și comportamentele etnocentriste care ridică obstacole În calea contactelor dintre diferite culturi, contacte care „sunt la fel de vechi precum practica schimburilor” (Cuche, 1996). Din punct de vedere metodologic, această școală și-a propus să stabilească niște tipologii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
timp o „știință a genezei ideilor” susceptibilă de a ne lumina În privința fundamentelor ordinii sociale. Mai târziu, conotația devine puternic peiorativă: pentru Napoleon, mai ales, „ideologii” ă adversari Înverșunați ai politicii sale ă sunt aceia care, precum doctorul Cabanis sau contele de Volney, Întorc spatele realității pentru a se refugia În abstracțiuni și În metafizică și pentru a vehicula astfel o propagandă insidioasă, alcătuită din „speculații inutile” și „deșarte subtilități”. Cum se poate explica atunci atașamentul față de niște concepții, dacă nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]