5,945 matches
-
zâmbit el. Vrem să facem economii pentru Cloisters pentru că banii pe care-i dăm noi nu sunt prea mulți. în regulă, m-am gândit eu. Atâta timp cât nu sunt obligați să facă treaba asta. Deși, din nu știu ce motiv, nu eram tocmai convinsă. Se poate ca lipsa mea de convingere să fi avut vreo legătură cu hohotul de râs care a izbucnit după explicația lui Mike. 12tc "12" Cina a fost minunată într-un fel absolut dezgustător. Am primit cartofi prăjiți, crochete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în onoarea a indiferent ce avea să se întâmple la ora ceaiului, am trecut pe lângă bucătărie. Unde, spre marea mea surpriză, Misty O’Malley spăla o cratiță uriașă. Pentru asta, fusese nevoită să se cațăre pe un scaun. Deși eram convinsă că nu era de fapt nici o nevoie și că o făcuse doar ca să pară dulce și neajutorată. Am regretat imediat că nu insistasem să-i ajut și eu la curățenie. întotdeauna am avut sentimentul că făceam totul taman pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le place bărbaților. Asta e în topul preferințelor lor. M-am hotărât să urmez sfatul lui Claire. Și am descoperit că ceea ce-mi spusese era adevărat. De fapt, Claire ar fi făcut bine să-și urmeze propriul sfat. Eram convinsă că mariajul ei s-a dus pe apa sâmbetei pentru simplul fapt că atunci când purta tocuri soră-mea era la fel de înaltă ca James. Mândria lui de bărbat pur și simplu n-a putut suporta așa ceva. 14tc "14" La culcare. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot răsărea în minte. După care îmi luam mintea deoparte și-o dojeneam bine, spunându-i să-și amintească de toate vedetele pop, de curele de dezintoxicare și de cât de minunat era, în general, la Cloisters. Profund ușurată, eram convinsă că toate informațiile alea aveau să mă facă să-mi dau seama cât de norocoasă eram. Dar după puțin timp, mă trezeam holbându-mă uluită la toți bărbații ăia între două vârste, la pereții ăia galbeni, la fumul de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O’Malley tocmai ieșea, împingându-mă cu grosolănie. N-a fost o atingere ușoară, ci mai degrabă un brânci sănătos. Și nici nu și-a cerut scuze. M-am uitat după ea și, cu toate că nu-i puteam vedea fața, sunt convinsă că rânjea fericită. Se distra pe seama mea. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Ce-i făcusem? Sala de mese era ticsită de pacienți și vizitatorii lor. Se pare că atunci când era vreme bună, aveau voie să se plimbe prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minunat. Albastrul pal al cămășii îi scotea în evidență culoarea ochilor. —OK, am răspuns eu prudentă. —Pot să-ți fac o sugestie? m-a întrebat el. —OK, am spus eu și mai precaută. De data asta, eram de-a dreptul convinsă că n-avea să fie vorba de nici un scenariu de genul eu și el, fără nici o haină și un prezevativ. Nu cred că ar trebui să fii aici, dar de ce nu încerci să tragi toate foloasele din șederea la Cloisters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cereale crocante, bucățele de blat și desigur..., ne-a aruncat un zâmbet triumfător,... ciocolată. Toată lumea aproape că s-a ridicat în picioare și a aplaudat. —E grozav, nu-i așa? a murmurat Don. Chiar se pricepe! —OK, a zis Eddie convins. Vreau șapte! —Și eu la fel, a strigat Mike. —Scrie-mă și pe mine cu cinci, a urlat și Stalin. —Și eu la fel! —Șase. —Opt. — Trei, m-am trezit și eu spunând, cu toate că nu avusesem nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi răspunzi la întrebarea asta? John Joe își privea ghetele. Nici măcar nu încerca să tragă cu ochiul pe sub sprâncenele stufoase. Era clar că Josephine nu avea să aibă același succes ca acela repurtat în ziua precedentă cu Neil. Eram aproape convinsă că nu era nimic de descoperit în legătură cu John Joe. Greșeam. —Povestește-mi despre copilăria ta, a sugerat Josephine foarte veselă. Dumnezeule, m-am gândit, ce clișeu! Pe fața lui John Joe nu se citea nimic. —Cum era tatăl tău? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Brigit cu voce scăzută. După care s-a dus la ea în dormitor și a trântit ușa așa de tare, încât fațada apartamentului era pe cale să se dărâme. Am privit amărâtă în urma ei. Care e problema ei, m-am întrebat convinsă că dreptatea era de partea mea. Nu ea era cea care tocmai fusese concediată! Mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi presărat sare pe răni. M-am aruncat pe canapea, savurând binemeritatul moment în care aveam dreptul să-mi plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
multă energie cu dependența lui de droguri, a continuat Luke dezgustat, ca să-i mai rămână ceva și pentru viața sexuală, oricare ar fi aia. Aha, am zis eu, deși nu eram foarte sigură ce-ar trebui să spun, dar fiind convinsă că trebuia să dau un răspuns. Toată seara, un flux tăcut de dorință erotică a scăpărat peste pragul certitudinii care ne anima pe amândoi. în timp ce Luke achita nota de plată îVedeți? Vedeți? Nu v-am spus eu? Te scot.), o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ai fi crezut că până-acum a învățat lecția, chicoteau unul către celălalt. Ticăloșii! în cele din urmă, fără să găsesc vreo explicație, mi-am dat seama că nu-mi rămânea altceva de făcut decât să mă duc la culcare. Convinsă că eram mult prea agitată ca să reușesc să închid ochii, am aruncat pe jos rochia de femeie matură și am târât-o în picioare prin cameră. îO pusesem deja pe umeraș, dar m-am întors la șifonier, am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuvântul potrivit. —... un nenorocit de abator din Temple Bar, care se numește Club Mexxx. Cu trei de x, a adăugat. Asta ar trebui să-ți spună multe despre locul ăla. —Păi, ăăă, felicitări! am zis eu. Cu toate că nu eram deloc convinsă că era formula cea mai potrivită. Era ca și când ți-ai fi felicitat prietena care tocmai aflase că era gravidă, dar care nu avea la momentul ăla un prieten stabil. Uite ce-i! Nu e vina mea c-am fost prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pretenții. Ar merge dacă fata ar cânta numai în bucătării aflate în proces de redecorare, i-a explicat mamei care era profund jignită. Dar n-aș putea să vă garantez nici chestia asta. Mama nu m-a iertat niciodată. Părea convinsă c-o păcălisem în mod deliberat. De ce nu mi-ai spus că nu poți să cânți? a șuierat ea către mine. Gândește-te câți bani am prăpădit. —Ba ți-am spus, am protestat eu. —Ba nu. —Ba da. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
baie la o petrecere. Și stând toată seara fără să-mi dau seama că body-ul îmi atârna pe deasupra blugilor. Toată lumea crezând că port un costum cu coadă în stilul anilor optzeci. încă vreo câteva vieți pierdute la faza asta. Fiind convinsă c-o să mor de-atâta vomat după o noapte întreagă de destrăbălare. BANG! Curgându-mi sânge din nas la fiecare două zile. PUF! Trezindu-mă plină de vânătăi, fără să am nici cea mai vagă idee cum mă căptușisem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și Sadie-sadica, Efervescenta-recepționera și Finbar, grădinarul idiot au venit să-mi ureze numai bine. Plus doctorul Billings, toate asistentele, consilierii și, bineînțeles, pacienții. Am ținut și eu același discurs pe care l-a ținut toată lumea. Cum atunci când am venit eram convinsă că nu e nimic în neregulă cu mine, cum le-am plâns de milă celorlalți etc. Pacienții m-au aclamat, au bătut din palme și au râs și cineva a strigat - așa cum se găsea întotdeauna cineva să strige: — Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toată agonia aia găsisem și o fărâmă de consolare. Poate că toată experiența asta avea să mă facă mai puternică. Uneori credeam în chestia asta. Cam două secunde pe zi. în restul timpului, plângeam de-mi sărea cămașa de pe mine, convinsă fiind că n-o să scap niciodată de durerea aia. Spălam toaletele, așezam mesele și aspiram scările de la Il Pensione cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Nimănui nu-i păsa. Toți erau italieni. Adică obișnuiți cu emoțiile cele mai violente. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi Luke. Mie aproape că mi s-a oprit inima-n loc. —Bărbații n-au voie aici, urla Brad. Fără bărbați! — Nu vreau decât să vorbesc cu Rachel Walsh, protesta Luke. Nu vreau să fac nici un rău. Știam, eram perfect convinsă, că aia nu era o simplă vizită. La ultima noastră întâlnire se trăsese o linie de final mult prea pronunțată. Apoi Luke a ridicat privirea și m-a văzut. —Rachel, a strigat el continuând să mă privească, în ciuda unghiului ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era vorba despre un dublu-standard absolut deplorabil! Câteva ore mai târziu, când m-am îndreptat către ieșire, aruncând o privire spre departamentul editorial, mă simțeam foarte încrezătoare în legătură cu decizia mea. Un an în tranșee, un progres uriaș în carieră. Eram convinsă că făceam ceea ce era bine să fac. Bine, poate că nu eram chiar convinsă. Dar, cel puțin, speram. și eram în stare să îndur orice timp de un an de zile. Avea să merite. Eram convinsă că puteam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îndreptat către ieșire, aruncând o privire spre departamentul editorial, mă simțeam foarte încrezătoare în legătură cu decizia mea. Un an în tranșee, un progres uriaș în carieră. Eram convinsă că făceam ceea ce era bine să fac. Bine, poate că nu eram chiar convinsă. Dar, cel puțin, speram. și eram în stare să îndur orice timp de un an de zile. Avea să merite. Eram convinsă că puteam s-o scot la capăt. Bine, bine. Speram. Am mai aruncat o ultimă privire, încărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
uriaș în carieră. Eram convinsă că făceam ceea ce era bine să fac. Bine, poate că nu eram chiar convinsă. Dar, cel puțin, speram. și eram în stare să îndur orice timp de un an de zile. Avea să merite. Eram convinsă că puteam s-o scot la capăt. Bine, bine. Speram. Am mai aruncat o ultimă privire, încărcată de nostalgie, către fotocopiatorul unde petrecusem ore întregi - al căror număr nici nu-l mai țineam minte - am tras adânc aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ea nu e cel mai amabil șef. Iar că rata de supraviețuire e foarte scăzută. — Am auzit câte ceva, am recunoscut eu. Dar sunt convinsă că s-a exagerat foarte mult. Phil a râs amărât. — Ei, să nu fii așa de convinsă. Nu încerc să te sperii, Claire, dar ar trebui să știi că majoritatea poveștilor pe care le-ai auzit despre Vivian - așa îngrozitoare cum par - sunt, de fapt, variante îndulcite ale realității. Adevăratele povești nebunești despre Vivian - cele pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
știa cum merg lucrurile în sistem. Era destul de ciudat să am un asistent, după ce, o perioadă atât de îndelungată, eu însămi fusesem asistenta cuiva - dar David mă ajuta atât de mult, era atât de inteligent și de atent, încât eram convinsă că aveam să mă obișnuiesc rapid cu noua situație. — Tocmai au fost livrați niște trandafiri pentru tine, m-a anunțat David, zâmbind și deschizând ușa larg, ca să scoată în față un buchet enorm, format din trei duzini de trandafiri roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
face excese cu semințe de in. Întrebarea este: o să se vândă cartea. Majoritatea întrebărilor lui Vivian căpătau aspectul unor afirmații sau ordine. Era ca și cum ea nu voia să recunoască faptul că aștepta de la altcineva răspunsul la orice întrebare. Da, sunt convinsă că... — Care e titlul. Deocamdată n-are titlu. Numele autorului e Luke - de fapt, e nepotul lui Jackson Mayville. Tocmai și-a terminat MFA-ul la Columbia și... — Nepotul lui Jackson? Vivian și-a aruncat capul pe spate și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ei, în cazul ăsta, chiar că abia aștept să petrec mai mult timp cu el! a exclamat mama. E minunat, Claire, că ai sentimentul ăsta. Înseamnă că trebuie să fie o persoană foarte specială. — Uau, a zis Bea nu prea convinsă. știi, uneori, mie încă îmi vine greu să cred că Randall, pasiunea noastră din facultate, e acum Randall, prietenul tău din realitate. E așa de... nu știu, așa de perfect! — și eu cred la fel, am zâmbit eu. Mama s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tras adânc aer în piept și apoi m-am lansat din nou. — Nu putem să ne căsătorim, Randall. Îmi pare rău - mai ales pentru faptul că mi-am dat seama de asta abia cu câteva minute înainte de nuntă. Dar sunt convinsă că asta e decizia corectă. și chiar eram convinsă. Finalmente - după un an de confuzie, de dubii, de bănuieli din ce în ce mai pronunțate - știam din nou cine eram și știam ce trebuia să fac. Randall a clătinat încet din cap. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]