3,263 matches
-
figuri. Dintre toate piesele, cel mai mult îmi plăceau regii, cel gălbui-deschis ca ceara și cel roșu întunecat. Cu timpul, lemnul îmbătrânise, devenind murdar, alb-cenușiu și brun închis ca pământul uscat de soare și udat de ploaie. Toate figurile erau crăpate și se clătinau, nici una nu semăna cu alta. Lemnul fiecărei figuri, verde când îl cioplise, se uscase după cum se nimerise. Cei mai strâmbi însă erau regii - burtoși în față și gheboși la spate, de-a dreptul infirmi. Picioarele li se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la adevăratul cuvânt, „rege“: și regele se-nclină nițeluș noaptea vine pe jos ca mereu doi pantofi de pe fabrică sus trimit luciri de neon înspre râu un pantof ne dă peste bot celălalt ne toacă mărunt și de tot se crapă de zi pantofii pălesc arțarul roșește mărul surâde dusu-s-au stelele popcorn ceresc regele se-nclină și-ucide Rima din limba satului în care m-am născut m-a condus de la bun început la rege: făceam din „allein - wenig
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu în miniatură. Mama, inspirând profund, așa cum procedează culegătorii de scoici sau de perle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cealaltă. Da, doamnă, mâncăm în fiecare zi boabe de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun, încât ni s-au acrit și mațele și inima și sufletul, rumegând ca oile la boabele astea insipide și pietroase de ne-au crăpat și ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și zdruncinătură. Făina de porumb ni s-a terminat; de asemenea fasolea, uleiul și untura. Tot. Într-un săculeț rătăcit am mai găsit vreo două căldări de boabe din care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Un jurnal căruia îi erau destinate multe din întrebările mele, neliniștile dar și experiențele mele de muncă și viață. Student fără bursă sau beneficiar al unor burse asigurând minima subzistență, a trebuit să aplic deviza Legiunii Străine Franceze, mergi sau crapă pentru a-mi finanța studiile și existența cotidiană. Pașii m-au purtat prin hoteluri și restaurante, chelner. Prin paradisuri vegetale burgheze, ca grădinar sau ca om bun la toate. Prin case de comercianți cu petrol sau avocați de afaceri, ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Plină de promisiuni, la fel ca în 1900". Impresia că nimic nu s-a schimbat de atunci, sentimentul acut că odată ajuns în America, trecutul nu mai există, ci doar o imensă speranță se întinde înaintea ta. Mergi înainte sau crăpi, deviza Legiunii Străine. Ceea ce mă surprinde de la început în Canada, dar chiar de la început, este lipsa de generozitate "firească" a oamenilor, osificarea teribilă a administrației (care din multe puncte de vedere pare și mai monstruoasă decât cea românească), consumul fără
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu buget redus. Plus figura obosită a chelneriței, plimbându-se tot timpul printre clienții cu caschete trase pe ochi. Niciodată nu am văzut până acum o față de ființă umană atât de blazată, de împăcată cu soarta ei. Știe că va crăpa în acel fund nenorocit de lume, cu cana de cafea în mână, în condiția mizeră de chelner de motel-bar de autostradă americană. Când am ieșit din bar, puțin mai revigorat, în aerul rece se vedeau coloane mari de aburi înălțându
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
poezia lui macabră. Poate că, dacă scriu despre el, îl uit mai ușor... Mă găseam într-un lift transparent, suspendat deasupra oceanului, plasat pe laterala unei clădiri cu multe etaje, asemănătoare cu cele din Dubai. Pielea palmelor începe să-mi crape rapid, la fel ca pământul uscat de secetă. Desprind cu groază pielea palmelor, iar înăuntru se găsea un fel de mucilagiu negru-cenușiu în care apărea mugurele alb al unor boabe ca de fasole care puseseră stâpânire pe interiorul palmei mele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la care animalele, tot coborând și coborând, „vor suferi tulburări ireversibile și necontrolate”. Atunci, se gândeau domniile lor, îi tragem la suprafață, îi „dezumflăm”, cum se zice, și îi studiem psihic și chimic. Țapii n-au înțeles experiența și au crăpat în adâncul oceanului. La 10 ianuarie, Crowhurst trimite o cablogramă glumeață și sibilinică: „Participat party furtunos cu Sirenele în patruzeci care mugesc”. (Patruzeci este numele vânturilor din Oceanul Indian în jargonul marinăresc.) Telegrama lasă să se creadă că Crowhurst, care a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dimineața în tramvaie și troleibuze și ne-am dus la muncă. Restul e melodramă. CAPITOLUL XI REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE: De aproape 25 de ani luna mai e pentru mine cea mai frumoasă lună a anului, fiindcă în această lună a crăpat Hitler, în această lună s-a sinucis Göbbels, în această lună Himmler a înghițit cianură de potasiu. − ADIOS!... îi spune Stafford lui Young; modulul lunar - cu Stafford și Cernan - se desparte de Apollo 10, în care rămâne Young. (În timpul convorbirii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
urmărea senzația unei prăbușiri în gol. După trecerea frontierei, fuseserăm luați în primire de prieteni la Viena, de autorități la Nürnberg, iar aici rudele soțului meu. Am plecat în miez de noapte de „acasă“, am urcat în tren pe când se crăpa de ziuă. Ceasuri incerte, interminabile, între „câine și lup“, într-o sală de așteptare pustie și rece. Lungit pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care pornea de la genunchi în jos. Horor! Cu toate astea, pantalonii erau încă foarte strâmți. Asta era situația. I-am luat așa. Ce mai puteam face? I-am purtat cu tricouri foarte lungi, ca să nu se vadă că, de fapt, crăpau pe mine. Feli era plecată la Sibiu, la părinții ei. De-acolo urma să vină, la rândul ei, cu niște blugi noi, procurați cu ajutorul unor prieteni. Când a intrat în cameră împovărată de bagajele în care sigur adusese o grămadă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
an am locuit în casa bunicii. Îmi amintesc de o bătaie încasată mai mult pe nedrept; fiind la piață cu mama, mi-a dat la un moment dat o plasă, iar eu punând-o jos la un moment dat, am crăpat borcanul cu smântână. Acasă, în cameră m-am trezit la un moment dat cu niște vergi date peste picioarele goale și doar bunica a reușit să mă salveze. Mama locuia cu soacra, avea și ea frustrările ei pe care și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din august 1944 până în februarie 1945, în România se schimbă trei guverne, până ce ne vizitează țara Andrei Ianuarevici Vâșinski, adjunct al ministrului de externe al U.R.S.S., care fără să stea prea mult la povești, după ce bate cu pumnul de crapă cristalul de pe biroul tânărului rege Mihai I, îl determină pe acesta să instaleze un guvern majoritar comunist sub președinția lui Petru Groza, care deși fost moșier, mare oportunist, era cunoscut ca politician cu vederi de stânga, apreciat ca om de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-n dreapta, trupul îl asculta întocmai și nu trebuia decît să zvîcnească pentru a se îndrepta în orice direcție dorea. Înotă mult, iar bucuria îi invadase întreg corpul și îl furnica într- un fel plăcut. Cînd ob servă că se crapă de ziuă, începu să facă tumbe - sărea cît putea deasupra apei, plonja, pentru a sări apoi și mai sus, mișcîndu-și de fiecare dată corpul în aer foarte grațios. După un timp, cu toate că ar mai fi vrut să rămînă, se gîndi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și de bine lucrat fiecare petic de pământ, cum ogoarele erau hrănite cu gunoiul de grajd, dospit în platforme clădite cu meșteșug, cum era apărat de secătuire printr-o schimbare anuală a culturilor. Privind din alergarea trenului câmpurile cu pământul crăpat de secetă și îmburuienite, Dumitru Dascălu se nedumerește cum a fost posibil ca ogoarele, încărcate altădată de holde mândre, să ajungă într-o asemenea jalnică stare? Să fi murit oare cultul țăranului pentru pământ, pentru cea mai de preț avere
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a fost ca o sărbătoare. Îmbrățișări și povestirea evenimentelor petrecute în perioada timpului cât am fost plecat. Am despachetat și am dat micile cadouri aduse. Am etalat pe masă scoicile aduse cu care mă mândream nevoie mare. Începuse să se crape de ziuă când am hotărât să mă culc. Am dormit toată ziua și noaptea următoare, mă ajunse oboseala. În ziua următoare m-am trezit mai devreme, eram odihnit doream să reîntâlnesc gașca din colonie. La fiecare prieten i-am dat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
arta în sine. Imediat, privind în jur toți am început să folosim o propoziție ce se năștea în acel moment „Naiva e în picioare!”, urmată de un ropot de râs. Unui singur tablou care prezenta o grafică i s-a crăpat sticla, în rest nimic nu au pățit micile capodopere, ce recunoscuseră în final că Arta naivă e mai presus, aplecându-se la pământ, rămânând în acea poziție fața de rivala lor. Alba Iulia 1999 Totul a rămas așa la cerința
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași în viață să se uite cu nesaț la știrile de la televizor și astfel să le facă rating. Până la marele moment care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în platou, în care problema era, chipurile, întoarsă pe toate părțile. Numai că nu se discuta de fapt despre ce se întâmplase în Japonia, ci despre orice altceva. Erau aduși tot felul de inși, după modelul unde dai și unde crapă, ca săși spună părerea. Și povesteau și ei cam ce mâncaseră aseară la cină sau ce gând îi vizitase ieri, pe când își făceau cumpărăturile. Chiar și când în platourile televiziunilor se aflau specialiști (constructori, geologi, seismologi etc.), situația semăna cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tare: („Mi-e sete!”), și I s-a dat să bea fiere și oțet; a spus că era părăsit; a spus: („S-a împlinit”); a spus : („Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu!”). 2. Soarele s-a întunecat, pietrele au crăpat, mormintele s-au deschis, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos. 3. Era hulit, spunându-I-se: („Hei, Tu, care dărâmi templul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”); veșmintele I-au fost împărțite; străpungându-I-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nimeni până-n prezent să mă vindece. Nu exită tratament. - Te doare tare? - Uneori, foarte tare. Îl simt umflat și-mi creează disconfort psihic, mai ales când trebuie să-l primenesc zi de zi, iar dacă nu-i am grija îmi crapă piciorul de durere. - Acum înțeleg mult mai multe, zise Carlina întorcând privirea vinovată cu care-i răscolise intimitatea. Se hotărâse din start să-l ajute să ajungă la cel mai bun medic dermatolog. Avea speranțe că medicina evoluase și era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trapezoidala, pentru a suporta mai bine apăsarea muntelui. Totul a fost săpat manual, cu târnăcopul și cu dalta în rocile mai moi, iar când dădeau de roci mai dure, le înfierbântau cu foc, după care aruncau apă cu oțet, până ce crăpau. Drumul galeriilor urca sau coboară, șerpuiesc în lateral, se ramifică formând labirinturi în căutarea filoanelor bogate în aur . Se pot vedea urmele prelungi, lăsate în piatră de dălțile ce au săpat pereții. În lumina chioara a unor becuri prea rar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
solstițiul de iarnă, presupune o misterioasă legătură între planul terestru și cel cosmic, timpul individual alunecând în cel universal: ,,(...) influență oculta a lungii nopți magnetice”. Oglindă, creatoare de ficțiune, protejează somnul, uitarea, eroul putând intra în mit: ,, ( ...) gheață Lacului întins crapă cu un bubuit înfundat și peștii tresăriră în malul veșnic.” Dezghețul lacului induce drame existențiale prin pierderea armoniei. Somnul care îl domină pe erou chiar de la inceput declanșează nu doar onirism (prin suprapunerea imaginilor dispersate, prin îndepărtarea coerentei), ci și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu să compună sonate pentru babe sclifosite. Dacă n-ar fi dom' Mihai aici, ți-aș zice eu una, mormăie Luchian, ștergîndu-și iar ochelarii. Culmea știi care a fost? mă întreabă Lupu. Echilibrul de care vorbeam, precizează Graur. Le-a crăpat ălora presa. Pentru că făcuseră cercetarea doar pe jumătate. Îți dai seama, surîde Lupu, dacă porneam eu instalația lor, cădea vina în capul meu, că eu n-am lucrat cum trebuia. Tac și mă uit aiurea, pe pereți, la niște tablouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]