3,019 matches
-
apare în 1872, care are ca președinte pe Iosif Novac. În 1877, la teatrul din localitate, corul avându-l dirijor pe profesorul Karol Karras a susținut concerte religioase, iar în data de 7 ianuarie 1889, a prezentat în premieră opera "Crai Nou" de Ciprian Porumbescu. În 1930, corul se reactivează prin contribuția dirijorilor săi: dr. Ion Fira și prof. Vasile Vărădeanu. Începând cu anul 1993, corul devine mixt fiind dirijat de profesoara Melania Buzea. Mai târziu, în 1999, corul este preluat
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
moulin", publicată în 1866, Alphonse Daudet amintește, în scrisoarea "Leș Étoiles", de mai multe obiecte cerești, între care și de „leș Trois Rois”, referindu-se la "Centura lui Orion". Peste tot, sintagma "Cei Trei Regi" se referă la Cei trei crai de la răsărit evocați în Evanghelia după Matei (Matei 2, 1-12). Referindu-se la acelasi asterism, Daudet îl numește și „le Râteau” (pronunțat: [lɘʁato]), în română „Grebla”.
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
de pe aleea Alexandru, la Șosea). Între timp a lucrat la „Revista Cutezătorii”, a fost îndrumător cultural la „Vatra Luminoasă” și la „Almanahul Literar”. A locuit cu totul întâmplător, în celebrul „Hanul Galben”, loc al acțiunii din romanul lui Mateiu Caragiale „Craii de Curtea Veche”. Aici a avut condiții bune de lucru, a pictat, a scris și a citit mult: Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, poeții antici, poezia franceză, Friedrich Hölderlin, Robert Frost, T.S. Eliot, Odysseas Elytis. La „Ateneul Tineretului” în afară de cenaclul de
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
său artistic provine din zona Vicovu de Jos (Remezău, Voitinel, Bilca). În afară de activitatea muzicală, Tudose a interpretat și roluri în piese de teatru și chiar în film. El a jucat rolul principal - „Haiducul Darie” - în piesa „Haiducii” și în opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, ambele fiind regizate de profesorul Ioan Iacob. Regizorul Gheorghe Vitanidis l-a remarcat la un spectacol organizat la Casa de Cultură din Suceava și l-a întrebat dacă știe să cânte la vioară. Tudose a răspuns
Aurel Tudose () [Corola-website/Science/328874_a_330203]
-
sfatul domnesc. El va apărea în documentele ulterioare cu titlul de vornic. Prima atestare documentară a acestui ținut apare într-un act din 1 septembrie 1435, prin care voievodul Iliaș (fiul lui Alexandru cel Bun) îi comunica lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei și Domnitor al multor țări”, că se împăcase cu fratele său Ștefan, căruia îi dăduse în stăpânire mai multe teritorii din partea de sud a țării, ce se aflau în Ținutul Vasluiului, Ținutul Tutova, Ținutul Covurluiului și
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
erau împroprietăriți aici cu scopul de a apăra hotarul sudic al Moldovei. Prima atestare documentara a acestui ținut apare într-un act din 1 septembrie 1435, prin care voievodul Ilias (fiul lui Alexandru cel Bun) îi comunica lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei și Domnitor al multor țări”, că se împăcase cu fratele său Ștefan, căruia îi dăduse în stăpânire mai multe teritorii din partea de sud a țării, ce se aflau în Ținutul Vasluiului, Ținutul Tutova, Ținutul Covurluiului și
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
S-a născut la Bran în 1894, fiind nepotul lui Karl Lehmann, pădurar, fost ghid al S.K.V. pentru ascensiunile în Bucegi cu plecarea din Bran. A mers pe munte încă de copil, de pe la 1900 și cunoaștea perfect munții Bucegi, Piatra Craiului și Munții Făgărașului. parcurgea distanțe incredibile pentru un om obișnuit, cu punct de plecare de la locuința sa din Brașov, de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 2. „Pentru el era o nimica toată să meargă pe jos din centrul Brașovului până la Omu
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
Frumusețile alpine i-au deschis lui Carl Lehmann gustul pentru arta fotografică, așa că a imprimat pe peliculă mii de imagini cu peisaje din munții cutreierați de el. Carl Lehmann cunoaște atît de bine munții Bucegi, Piatra Mare, Cristianul Mare, Piatra Craiului, Munții Făgărașului și Ciucașul, și la 90 de ani, cînd i se vorbea de un colț, de o vale, o potecă, un pîrîu oarecare, imediat te completa cu o mulțime de amănunte. În afară de bibliotecă, de fotografii și documentele pe care
Carol Lehmann () [Corola-website/Science/337462_a_338791]
-
și Nory, două femei din înalta societate care vizitează toate cele trei familii, transmițând noutățile celorlalte personaje; ambele femei îndeplinesc astfel rolul de personaje-reflector. După ce a plasat-o pe fiica sa, Sia, ca infirmieră a profesorului Rim, Lică Trubadurul (un „crai” de mahala înrudit cu familia Hallipa) o cunoaște pe Ada Razu, care este impresionată de curajul și de siguranța cu care acesta oprește calul speriat ce risca să răstoarne docarul prințului Maxențiu. Ada îl angajează pe Lică pe postul de
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
romanul "Concert din muzică de Bach" este o scriere deschizătoare de drum care stă la baza afirmării unei noi literaturi române pur urbane, înfățișând „o mare frescă a vieții orășenești, unde toate straturile sociale sunt reprezentate, de la acel Lică Trubadurul, crai de mahala, în care germinează virtualitățile ascensiunilor fulgerătoare, și până la prințul Maxențiu, floarea de seră a unei rase istovite, între care nimic nu-i lăsat la o parte, nici intelectualitatea, nici senzualitatea, nici arta (cu gravele emoții ale concertului), nici
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
ungurilor și s-au sfătuitu cu doamnă-sa ca să trimită carte cu mare jalbă și plângere la Suleimanu împăratul turcescu, ca să i să facă milă, să-l ierte, plecându-și capul suptu sabiia împăratului și să trimiță cărți la Ianoșu craiul ungurescu, ca să-l sloboază din țară, să margă la împărăție, să slujască porții împăratului. Și știindu carte sârbască Elena, doamnă-sa, au scris la împăratul cu mare jalobă și plângere, poftindu ca să să milostivască, să-i ierte”". În ianuarie 1540
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
prădători, pescuitul sportiv. În România au fost desemnate mai multe situri pentru conservare porcușorului de vad : Apuseni, Călimani-Gurghiu, Cheile Nerei-Beușnița, Crișul Alb între Gurahonț și Ineu, Crișul Negru, Crișul Repede amonte de Oradea, Cușma, Defileul Crișului Negru, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Lunca Buzăului, Lunca Râului Doamnei, Lunca Timișului, Munții Făgăraș, Munții Maramureșului, Munții Țarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Putna-Vrancea, Râul Moldova între Oniceni și Mitești, Râul Suceava, Sighișoara-Târnava Mare
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni, peșteri) încadrată în bioregiunea continentală central-nordică a Dealurilor de Vest (unitate geomorfologică deluroasă situată în partea vestică a Carpaților Occidentali), la poalele vestice ale Munților Pădurea Craiului, aparținând de lanțului carpatic al Occidentalilor. Acesta include rezervația naturală Calcarele tortoniene de la Tășad cu cele două grote ("Peștera Stracoș" și "Peștera Tășad") dezvoltate în abrupturile calcaroase tortoniene (atribuite perioadei geologice sarmațiene din ultimul etaj al miocenului), străbătute de apele
Tășad (sit SCI) () [Corola-website/Science/331641_a_332970]
-
de șase genuri noi. Participând în cadrul proiectului "Flora Criptogamică în România" la explorarea științifică a mai multor parcuri naționale sau naturale române (între altele: Munții Bucegi, Masivul Cozia, Cheile Nerei - Beușnița, Delta Dunării, Porțile de Fier, Domogled-Valea Cernei, Masivul Piatra Craiului sau Munții Rodnei), el și colaboratorii săi au înregistrat numeroși taxoni noi în România în acest domeniu pentru Europa, de exemplu, "Plasmopara (Bremiella) baudysii". Lucrarea sa inițială despre biologia celulară și subcelulară, citologie și parazitologie, publicată la Editura Ceres din
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
vremea când trăia în Cernăuți, publicând poeme în ziare și reviste cernăuțene („Gazeta de Herta”, „Libertatea Cuvîntului”, „Concordia”, „Zorile Bucovinei”, „Arcașul”, „Glasul Bucovinei”, „Mesager bucovinean”, „Університетський вісник”, „Перекур”,”New формати”), în unele ziare și reviste din România (Curierul „Ginta latină”, „Crai nou”, „Țară Fagilor”, „România literară”), dar și în unele reviste din Republică Moldova („Biblio Polis”, „Clipă”) și Convorbiri literare. Volumul de debut a fost „Epoca nedescifrată"(2009) - unde : De asemenea și volumul de cântece "La ceasul florilor de liliac" (coautori
Grigore Gherman () [Corola-website/Science/332576_a_333905]
-
Jagellonă, a reluat relațiile suzerano-vasalice cu aceasta, astfel că la 6 ianuarie 1395 el a recunoscut suzeranitatea poloneză "„în numele poporului Țării Moldovei”". Condițiile stipulate au prevăzut printre altele participarea domnului cu armele împotriva oricărui dușman al Poloniei, chiar și "„împotriva craiului Ungariei”". Acest act al voievodului moldovean a provocat nemulțumirea curții maghiare, în contextul în care Regatul Ungar avea nevoie de asigurarea spatelui față de Polonia rivală, date fiind luptele cu otomanii. Cu scopul de a scoate Moldova de sub suzeranitatea Poloniei și
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
md. 1883. La 1 noiembrie 1931 din inițiativa și cu contribuția istoricilor Gheorghe I. Brătianu și Constantin C. Giurescu pe mormântul lui Avram Iancu a fost așezată o lespede de marmură gri sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino. Lespedea poartă inscripția: „Craiului Munților. Națiunea Română întregită în hotarele ei firești și unită în spiritul libertății. MDCCCXLVIII-MCMXVIII”, concepută de Nicolae Iorga. După al Doilea Război Mondial gardul de împrejmuire al zonei de 8,4 × 5,4 m din jurul mormântului a fost refăcut din
Mormântul lui Avram Iancu () [Corola-website/Science/332687_a_334016]
-
139 de ilustrații). În anul 1948 a fost propus pentru canonizare ca sfânt național. Unele dintre creațiile lui Picu Pătruț se mai păstrează încă în Săliște, sub forma unor obiceiuri locale având ca sursă cele două poeme dramatice ale acestuia: "Craii sau Irozii" (prezentat de copii în perioada Crăciunului) și obiceiul "Mironosițelor" (prezentat în bisericile din Săliște și din Mărginimea Sibiului în săptămânile de după Paști). În fiecare an de Florii se cântă "Viersul Floriilor" (13 strofe pline de învățăminte pentru fiecare
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
Cheile Poșăgii, Cheile Turzii, Cheile Turenilor, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Cheile Văii Cetii, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpină a laturii sudice a Munților Apuseni, grupă montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor; și cea continentală a culoarului depresionar de pe cursul mijlociu al Mureșului) reprezintă o zonă muntoasă cu
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
Ilincăi, care căzuse la pat de dorul fraților Potcoavă imediat după plecarea lor. După plecarea lui Nicoară Potcoavă, turcii îi amenință pe polonezi că-i vor ataca cât timp hatmanul va găsi refugiu pe pământurile lor. Speriat de această amenințare, craiul polon îl cheamă pe Nicoară la curtea din Liov și îl ține o lungă perioadă în temniță, apoi poruncește executarea sa. Fostul domn al Moldovei își primește pedeapsa cu demnitate, grăind că Polonia este o țară de mișei îngenuncheați la
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
la Mănăstirea Dealu, în anul 1642. Informații sumare despre această tipăritură sunt date de Mitropolitul Varlaam al Modovei în broșura "Răspuns împotriva Catihismușului calvinesc". Otveatnic, cartea ace să chiamâ Catehizmusu, carea cu voia și cu porunca Domnului creștinescu Racolți Gheorghi, Craiul Ardealului, Domnul părților Țărăei Ungurești și Săcuilor Șpan, carea s-au întorsu din limbă diecească și slovenească pre limba rumăneascâ, cu svatul și cu îndemnătura și cu cheltuiala Domniei lui Ciulai Gheorghi, păstoriul sufletescu a curței Mării Sale. Cu scrisoarea
Catihismul calvinic () [Corola-website/Science/333116_a_334445]
-
variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Tecuci și târgurile Ivești și Nicorești. Prima atestare documentară a acestui ținut apare într-un act din 1 septembrie 1435, prin care voievodul Iliaș (fiul lui Alexandru cel Bun) îi comunica lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei și Domnitor al multor țări”, că se împăcase cu fratele său Ștefan, căruia îi dăduse în stăpânire mai multe teritorii din partea de sud a țării, ce se aflau în Ținutul Vasluiului, Ținutul Tutova, Ținutul Covurluiului și
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Poiana cu narcise de la Negrileasa, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Situl de importanță comunitară „Trascău” se află în administrarea "Grupului de Acțiune Locală Munții Metaliferi, Trascău, Muntele Mare" (GAL MMTMM). Unul din obiectivele acestei asociații este cel de reconstrucție ecologică și conservare a biodiversității ariilor naturale
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
săpunăriță) și carpato-balcanică (garofiță sălbatică) precum și a unor elemente xerofite, mezoxerofitice și termofile. Aria protejată adăpostește și conservă o gamă diversă de faună sălbatică rară. Situl acoperă în întregime Munții Trascăului și porțiunea sudică a Muntelui Mare ce cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
la întâmplare, cerând atâtea mii de lei câți păianjeni se află în acel glob. Exponent anacronic al unei lumi aproape dispărute, Barbu este un visător timid din stirpea prințului Maxențiu (personaj al romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu) sau a lui Pantazi (din "Craii de Curtea-Veche" al lui Mateiu I. Caragiale). El consimte tacit la fărâmițarea propriei averi, fiind preocupat doar să-și întrețină amanta de lux. Personajul trăiește o letargie vegetativă, fiind însuflețit doar de afecțiunea pentru domnița Natalia și pentru cățelușa Fantoche
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]