3,260 matches
-
oră și trebuie să-mi iau bagajele, iar tu trebuie să-ți faci interviul. Bea-ți ginul și hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi erau Întunecați, hotărâți și roșii din cauza plânsului. — Știi de ce beau, protestă ea. — Prostii, dragă! spuse Janet Pardoe, asigurându-se În oglinda ei micuță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
E al dumitale. Nu, e al dumitale. El Începu să râdă cu plăcere de consternarea ei. Ce vrei să spui? Nu-l pot primi. Trebuie să fi costat ceva lire. — Zece, spuse el mândru. Zece lire. Își strânse nodul la cravată și spuse, fudulindu-se: — Asta pentru mine nu-i nimica. Dar Încrederea lui În sine și mândria din ochii lui o Înstrăinară. Ea spuse, cu serioasă suspiciune: — Unde vrei s-ajungi? Ce crezi că sunt eu? Biletul zăcea Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că, dacă nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va fi cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de ostilitate. Știe că-l am la mână, se gândi ea, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi Înfruntase astfel: Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic și trăncăneala despre patrie. Fără să-și dea seama, În timp ce parcurgea intervalul de la masă la masă, el Își atingea și Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul lui grandilocvent, trecu cu vederea șirurile lungi de fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile de gramatică sau pe sub bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și-apoi e genial. — O să cobori În hol cu mine, vom sări Într-un taxi și vom cina la Pera Palace. — Sărmanul om nu mă va ierta În veci. Ar fi o chestie! Asta este, Își spuse Myatt, trăgând de cravata lui neagră. Acum, că știu că mama ei a fost evreică, totul e mai ușor. I-a fost ușor să discute aprins tot timpul cât a ținut cina și să-și treacă un braț În jurul ei În timpul cât au mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit capul cu pălării felurit ornate cu aur, purtând chiar cravate și haine din aur masiv. A fost o curgere, o expunere totală din aur - parțial, vechi, de-oseamă cu bunicii și străbunicii lor; parțial, de mai din coace. Au existat dovezi cum că pe teritoriul României continuă să dăinuie obiecte din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lui mergea dincolo de faptul că se trezea la ora când avea chef, că își petrecea ziua tolănit într-un hamac și că mânca atunci când avea poftă. Libertatea lui nu însemna faptul că s-a despuiat de o haină și o cravată, ci, mai ales, că s-a despuiat de o mască. Libertatea de a nu vorbi; libertatea de a nu zâmbi; chiar libertatea de a nu gândi, dacă nu o dorea. Civilizația, cultura, progresul nu conduceau decât la pierderea libertății. Unirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumi. Pe o căldură de patruzeci și cinci de grade și cu niște ventilatoare care nu funcționau în cea mai mare parte a timpului, angajații de la Interne și militarii din garnizoană trebuiau să vină la birourile lor cu haină și cravată, polițiștii să fie încălțați cu cizme înalte, iar preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Bulevard din Santa Cruz unul din punctele lui tari. Se putea cumpăra de la un televizor de mărimea unui pachet de țigări, în stare să distrugă vederea oricui ar încerca să-l privească mai mult de zece minute, până la o simplă cravată cu preț astronomic, numai pentru că poartă semnătura lui Cardin, trecând la ceasurile de aur care dădeau ora în șase țări diferite... Se opri în fața unei haine de căprioară, importată din Italia. O admiră câteva clipe și îi studie prețul, calculând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în cîteva secunde au dispărut. Sora medicală își intră în rol și îndeasă dopuri de vată în nările grangurului, îl șterge cu alcool și directoarea leșină teatral. Secretarul lui Pantelimon s-a dus după alt costum, altă cămașă și altă cravată. Profesorul de sport anunță la microfon că domnul Pantelimon a avut un mic incident și mai întîrzie. Hăăă, izbucnesc copiii cu o forță nebănuită. Pantelimon se schimbă și se uită în oglindă. Are vînătăi la ochi și nasul este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cele două cruci de piatră cu inscripții slavone din an În an descresc le Înghit brazdele pline de verze de dovleci și sfeclă roșie luna mă urmărește degetele reci ale mamei cînd mă aplecam la patul ei să-mi lege cravata ce foșnește În urma mea tăcerea unor pași de gumă se apropie se Îndepărtează tenișii ăia primiți de Izi de la gioint Îi erau prea mici i-am purtat trei veri băiatul are talent dreiful lui imbatabil i-am luat un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și Înger exterminator cînd dania nu corespundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apucat din nou de mijlocul ei, la timp pentru aterizarea amortizată de suspensii. Nu foarte departe în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de electrice purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le cunoșteam - Clio la școală, cu dinți prea mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei de camuflaj și părul lung până la bărbie la un festival, cam pe când se aflase că suferă de cancer. Mama ei punându-mi întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tolerant, mai primitor și mai deschis decât universul tinerilor marginali, reprezentați În epocă de hippies. „Pot să mă deghizez Într-un funcționar respectabil, iar ei mă vor accepta, obișnuia să spună Bruno. E suficient să-mi cumpăr un costum, o cravată și o cămașă - totul, 800 de franci la C & A În perioada de solduri; practic, e suficient să Învăț să fac un nod la cravată. Mai e, ce-i drept, problema mașinii - În fond, e singura dificultate În viața funcționarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă vor accepta, obișnuia să spună Bruno. E suficient să-mi cumpăr un costum, o cravată și o cămașă - totul, 800 de franci la C & A În perioada de solduri; practic, e suficient să Învăț să fac un nod la cravată. Mai e, ce-i drept, problema mașinii - În fond, e singura dificultate În viața funcționarului mediu; dar asta se poate rezolva, faci un Împrumut, muncești câțiva ani și rezolvi. În schimb, nu mi-ar sluji la nimic să mă deghizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Îmbrățișară. „Admirabilă ceremonie, superbă...”, spuse finanțistul cu emoție. — N-ai rămas la petrecere..., Își aminti Bruno. Era cam jenant, nu cunoșteam pe nimeni și era totuși nunta mea. Tata a venit foarte târziu, dar totuși a venit: era nebărbierit, cravata Îi era legată strâmb, părea un libertin ramolit. Sunt sigur că părinții Annei ar fi preferat altă partidă, dar mă rog, ca burghezi protestanți de stânga, aveau totuși un anume respect pentru Învățământ. Apoi, eu aveam agregația, ea numai definitivatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aparatului de climatizare și gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe un pat lângă o brunetă Înaltă, cu sânii grei, pe care o lingea un ins de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul și Începu să-l masturbeze, privind În jur. Un bărbat se apropie, Îi vârî o mână sub fustă. Ea Își desfăcu fermoarul, fusta lunecă pe mochetă; nu purta nimic pe dedesubt. Bărbatul se așeză În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Turnurile de sticlă și metal dinspre centru Îmbătrâneau demne și opace, asemenea afaceriștilor care scrutaseră Îndelung orașul din spatele ferestrelor-oglindă. Ici-colo, vedeai un lift telescopic oprit pe mijlocul versantului, ca un măr al lui Adam sugrumat de nodul prea strâns al cravatei, podețele spălătorilor de geamuri fluturau inutile, asemenea ochelarilor legați cu șnur la gât, pe care Îi cauți peste tot, numai acolo nu. Vânturile și zăpezile s-au tot vânzolit peste acoperișuri, ronțăind nituri din plictiseală, astfel Încât antenele lungi de pe culmi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
voce peltică. Ne-am Întors În direcția de unde venise vocea. Stepa Chiorul a răsărit din spatele ușii, pe care a trântit-o cu piciorul, și a Înaintat către noi. Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea o balenă deghizată În pinguin, iar dacă ațele ar fi cedat, nasturii sugrumați de butoniere puteau produce mai mult rău decât pistolul pe care-l ținea În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată, nu mă nenoroci! Pasiv pînă atunci, bătrînul, deodată întărîtat, izbucni cu o mînie năpraznică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
masa de prânz, în timpul căreia Rainer îi proorocește tatei, cu multe vorbe, că urmează să‑i distrugă - lui, tăticului - viața. Acum părinții, puși la țol festiv, tata, ca de obicei, ca scos din cutie (își cumpără în fiecare săptămână o cravată nouă, iar cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta, își mai ascunde și rochia urâtă de dinainte de război, pe care a împodobit‑o cu o fundă de catifea și cu un trandafir de mătase de aceeași culoare, unul mai nepotrivit ca altul. Tăticul e o prezență elegantă, iar cravata lui țipă‑n gura mare: iată‑mă! E imposibil s‑o treci cu vederea. Pe un invalid îl mai poți trece cu vederea, intenționat, dar o cravată ca asta în nici un caz. Anna îl zgârie ușor pe Hans pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aceeași culoare, unul mai nepotrivit ca altul. Tăticul e o prezență elegantă, iar cravata lui țipă‑n gura mare: iată‑mă! E imposibil s‑o treci cu vederea. Pe un invalid îl mai poți trece cu vederea, intenționat, dar o cravată ca asta în nici un caz. Anna îl zgârie ușor pe Hans pe spatele puloverului, sperând ca el să‑i acorde atenție și, dacă se poate, să i‑o și dovedească. Hans o bate cu palma ca pe un cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]