3,409 matches
-
Freiherr von Zois” (1747-1819). Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formulă chimică CaAl(SiO)OH. Se prezintă sub formă de agregate masive, granulate, sau radiare, uneori prismatice. Mineralul are culori variate, agregatele masive au frecvent un luciu maț, pe când formele cristaline au un luciu sticlos. Varietățile de zoisit cunoscute până în prezent sunt: ul se formează prin procese metamorfice, din rocile bogate în calciu, ca piroxeni-gneis sau amfiboli, sau prin metamorfoza de contact din marmură. Locuri unde s-a găsit zoisit: Salzburg
Zoisit () [Corola-website/Science/308593_a_309922]
-
această zonă sa fie cât mai mică pentru a nu afecta proprietățile mecanice ale celor două materiale ce trebuie îmbinate prin sudare. Îmbinarea este asigurată de cordonul de sudură, care este un volum de material solidificat care realizează continuitatea structurii cristaline a celor două materiale. a este o asamblare nedemontabilă între 2 sau mai multe piese: prin încălzirea prin presiune sau prin șoc. Avantajele sudării: Dezavantajele sudării: Materiale supuse procesului de sudare sunt materialul de bază (MB) și material de adaos
Sudare () [Corola-website/Science/308632_a_309961]
-
C și la o presiune de 40 atm se condensează sub forma unui lichid incolor. Punctul de fierbere este de -83,7 °C, iar cel de topire este de -112 °C. În stare solidă se prezintă ca o masă albă cristalină. Cristalizează într-o rețea cubică moleculară. Temperatura și presiunea critică au valorile 51,46 °C și, respectiv, 81,6 atm. În stare lichidă nu conduce curentul electric. Formează un amestec azeotrop cu apa ce conține 20,24% HCl și distilă
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
dar cu aflux adecvat de apă pentru a putea transporta componontele dizolvate din granite și riolite, care vor fi transformate și separate caolinitul de cuarț care este mai rezistent la intemperii, plagioclazii se descompune în feldspat potasic și muscovit. Structura cristalină a caolinitului este compusă dintr-un strat tetraedric, care este cuplat cu un strat cu o structră octaedrică. Strutura tetraedrică sunt polimerizați bazal cu atomi de oxigen și siliciu, iar stratul octaedric sunt constituiți legați prin laturile octaedrilor care sunt
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
de Photon. Cu toate că durata de viață a panourilor solare este de 20-40 ani, în prezent se acumulează deja deșeuri de ordinul a sutelor de tone anual(2004). Pe plan mondial singura instalație pilot de reciclare a celulelor solar de siliciu cristalin se află în Freiberg-Germania. Aici la o temperatură de 600 °C se ard materialele sintetice incluse în panouri, rezultând sticlă, metal, material de umplere și celulele solare. Aceste celule pot fi reutilizate după prelucrare cu pierderi minime de material.
Panou solar () [Corola-website/Science/307516_a_308845]
-
în etajul subalpin, pe versantul sudic al culmii Cindrel-Frumoasa, cursul Sebeșului, lung de 88 km, se înscrie în cea mai mare parte printre Munții Cindrelului, la est, și Munții Șureanului, la vest, unde străbate, într-un extins areal cu șisturi cristaline, o succesiune de sectoare înguste cu altele largi favorabile amenajării barajelor și lacurilor naturale. Studiile complexe, intensificate începând din anul 1965, au relevat faptul că pe Sebeș pot fi realizate 6 uzine hidroelectrice, cu o putere instalată de 390 MW
Râul Sebeș, Mureș (Alba) () [Corola-website/Science/306520_a_307849]
-
Marmura este o rocă metamorfică, compusă în cea mai mare parte din calcit (forma cristalină a carbonatului de calciu, CaCO) și obținută prin metamorfoza calcarului. Numele său provine din limba greacă veche: "μαρμαίρειν", a străluci, a luci. Culorile diverse ale marmurei se datorează impurităților conținute: roșu de la sărurile de fier, maro de la cele de mangan
Marmură () [Corola-website/Science/306557_a_307886]
-
structurii simetrice de "C" cu o compoziție chimică de Carbon pur cristalizând hexagonal, rar romboedric sau fiind sub formă amorfă. ul are în structură cristale opace de culoare neagră, hexagonale, formă tabulară, solzoasă, sau bare. Luciul fiind metalic la formele cristaline și mat la agregatele amorfe. Duritatea pe scara Mohs este între 1 - 2, densitatea 2,1 - 2,3 având o urmă neagră cenușie. Denumirea de plombagină este folosită și pentru a se face referire la un tip de hârtie acoperit
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
de aer la 3000 °C) a materialelor bogate în carbon, cum sunt cărbunele brun, antracitul, petrolul sau unele materiale sintetice, se produce o transformare a materialului amorf bogat în carbon în grafit policristalin. hexagonală a cristalelor de grafit]] În grafitul cristalin există o structură de straturi paralele (straturi bazale); aceste straturi au legături covalente hexagonale între atomi (o legătură stabilă), în schimb două straturi alăturate sunt legate între ele prin legături ionice (legături labile). Această modificare de legături prin schimbarea de
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
Austenita este un amestec (o soluție solidă) de carbon și fier notată cu litera grecească γ ("gamma"), cu structură cristalină cubică cu fețe centrate, paramagnetică. Este denumită după metalurgistul britanic William Chandler Roberts-Austen. În oțelurile și fontele nealiate austenita se întâlnește doar la temperaturi de peste 727 °C. La răcirea foarte lentă sub această temperatură austenita se descompune, prin transformare eutectoidă
Austenită () [Corola-website/Science/306603_a_307932]
-
de Vasile Alecsandri, "O scrisoare pierdută" și "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, "Romeo și Julieta", "Othello" și "Macbeth" de W. Shakespeare, "Tartuffe" de Molière. Jocul ei s-a caracterizat printr-o plastică desăvârștă a mișcării, armonizată cu o voce cristalină și o dicție impecabilă. Mimica ei sugestivă exterioriza puternic emoțiile pe care sensibilitatea ei le trăia. A fost profesoara unor mari actrițe: Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru. A apărut în primul film românesc, "Independența României", realizat între
Aristizza Romanescu () [Corola-website/Science/306798_a_308127]
-
masivul granitic de Sichevița și banatite și învelișul sedimentar al Bazinului Reșița, cu depozite de vârstă Paleozoic mediu și superior precum și Mezozoic (calcare, marnocalcare, marne). Pânza Supragetică prezintă fundament metamorfic, este o pânză de forfecare de soclu, alcătuită din formațiuni cristaline prealpine și depozite sedimentare paleozoice superioare și mezozoice, subțiri și lacunare cu petice de eroziune. Intruziunile magmatice sunt reprezentate de masivul de granitoide de la Sichevița, de vârstă hercinică. Parcul Natural Porțile de Fier reprezintă o zonă de convergență a lumii
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
în decurs de câțiva ani cu eliberare de acid sulfuric și miros de sulf. Din „grupa marcasitelor” fac parte: Anduoit, Ferroselit, Frohbergit, Hastit, Iridarsenit, Kullerudit, Mattagamit și Omeiit. Marcasita are aceeași formulă chimică cu Pirita dar se deosebește prin structura cristalină, "pirita" cristalizându-se în cuburi. Din punct de vedere etimologic, termenul "marcasită" provine din limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = „amnar, cremene” denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și faptului că prin lovire
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
a fost utilizată asemenea piritei la aprinderea focului. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea s-a observat că pirita și marcasita sunt minerale diferite. Mineralul este polimorf (apare sub forme diferite), fiind asemăntor ca aspect piritei, având însă o structură cristalină diferită, la o temperatură de peste 400 °C marcasita se transformă în pirită. În procesul hidrotermal de formare, marcasita ia naștere la o temperatură mai scăzută ca și pirita, de aceea se poate întâlni în scoarța pământului mai aproape de suprafață, fiind
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
ar înlesni o autonomie de 8000km. Dezavantajul este că încărcarea durează între 4 și 24 ore și este posibil de maximum 4-5 ori. Se presupune că această densitate de înmagazinare se datorează faptului că suprafețele rețelelor de carbon prezintă proprietăți cristaline, moleculele de hidrogen putându-se însera foarte strâns în acestea. Teoria privind modul de înmagazinare nu este pe deplin elucidată. O altă clasă de materiale poroase sintetice care ar putea înmagazina în mod efficient hidrogen o constituie rețelele metalo-organice. În
Stocarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307832_a_309161]
-
grosimi mai mari a stratului de lavă, se pot forma și texturi porfirice, după caz, cristale în masa rocii cu structură sticloasă. Roca poate, în anumite condiții, să se transforme, în perioadele geologice, din forma amorfă într-o formă porfirică cristalină. Mineralul are un conținut ridicat de silicați, care ating o concentrație de până la 70%. Peste acest procent, roca va aparține familiei riolitului, care sunt echivalente granitului. Mai rar, obsidianul are procent mai scăzut de silicați, în care se prezintă sub
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
în anul 1748 de mineralogul suedez „Johan Gottschalk Wallerius” (1709-1785), denumirea provine din limba arabă „bauraq - alb”. Mineralul este utilizat pentru glazuri încă din antichitate în China, iar în Egiptul antic la îmbălsămarea mumiilor. Boraxul apare în natură sub formă cristalină sau masivă, asemănător anhidritului, gipsului sau sării geme. Boraxul ia naștere prin secarea prin uscare a lacurilor sărate, care sunt numite și lacuri de borax. Mineralul mai poate lua naștere prin sedimentare, sau mai poate fi întâlnit în coșurile vulcanilor
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
din alte elemente (hafnium, thorium sau oxid de uraniu) sau minerale. Compoziția teoretică a mineralului este de 67,1 % și 32,9 % ; variația acestui raport explică densitatea diferită 4,3-4,8 g/cm. În unele minerale de zircon este rețeaua cristalină distrusă total sau parțial de radiațiile cu particule elementare ce au o enegie mare. Astfel de cristale au o culoare mai închisă (brună), o duritate și o densitate mai redusă. După dezvoltarea metodei de stabilire a vărstei rocilor prin radiometrie
Zircon () [Corola-website/Science/308424_a_309753]
-
revarsă anual, în lipsa acestui fenomen, Egiptul nu ar fi decât un deșert străbătut de un râu. Revărsările aduc cu ele aluviuni care fac terenul fertil. În urma retragerii apelor rămân bălți care în timp se evaporă lăsând în urma lor o substanță cristalină numită natron (carbonat de sodiu cristalizat) care trage și absoarbe umezeala. În timpul Vechiului Regat, organele interne ale reginei Hetepheres au fost extrase și depuse într-o soluție de natron(cca 3%). Odată cutia deschisă tot ceea ce rămăsese din corpul reginei
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
nord-estul acestora. Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului se deosebește geologic și geomorfologic de masivele și grupele muntoase înconjurătoare, Munții Leaota, Munții Bucegi, Munții Făgăraș și Munții Iezer-Păpușa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, „Crai”-ul, cum este adesea alintat, este o „lamă” tăioasă și abruptă de roci sedimentare, în special roci calcaroase de vârstă jurasică, lungă de aproximativ 24 - 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est, și lată de aproximativ 6 - 8 km
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]
-
inundații fertilizatoare, în lipsa acestui fenomen, Egiptul nu ar fi decât un deșert străbătut de un râu. Revărsările aduc cu ele aluviuni care fac terenul fertil. În urma retragerii apelor rămân bălți care în timp se evaporă lăsând în urma lor o substanță cristalină numită "natron" (carbonat de sodiu cristalizat) care trage și absoarbe umezeala. În timpul Vechiului Regat, organele interne ale reginei Hetepheres au fost extrase și depuse într-o soluție de natron cu concentrația aprox. 3%. Când cutia a fost deschisă s-a
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
cu elementul, aproape stabil, bismut (Bi). Actiniul este un element radioactiv metalic, de culoare argintie. Datorită radioactivității sale intense, acesta emite radiații percepute ca o lumină albastră. Actiniul metalic este obținut prin reducerea AcF cu vapori de litiu. Structura sa cristalină are celulă elementară cubică cu fețe centrate și este asemănător cu lantanul ca rază ionică, culoare, etc. Densitatea actiniului este de 10,07 g·cm, fiind al 71-lea element ca densitate. Punctul de topire al actiniului este de 1050
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
Palatul Almudaina, construit în stiluri diferite. Alte clădiri de referință ar mai fi: primăria, Biserica Sânto Domingo, Placa de Vila. Numărul plajelor din Ibiza este de circa 50; au o frumusețe aparte, cu nisip fin și ape de un albastru cristalin. Există plaje pentru familii, plaje solitare, plaje animate. Ibiza este renumită și pentru peisajele sale naturale spectaculoase și impresionante. Unul dintre locurile unde poate fi admirat un asemenea peisaj este Cala d’Hort în fața căreia se află misterioasă stâncă Es
Ibiza () [Corola-website/Science/303183_a_304512]