3,585 matches
-
le poată vinde mai departe. Al treilea din dinastie, numit tot Urs, extinse și mai mult negoțul. Legăturile lui se Întindeau de la Bizanț și Veneția până În Aachen și În Flandra, de unde negustorul aducea pânza vestită pentru finețe, din care Își croiau cămășile nobilele doamne și nobilii cavaleri de pe toată valea Rinului de sus. După ce călători câțiva ani aproape fără Încetare, ucenicind la negustorii din Florența și poposind la Praga și pe valea Loarei, În preajma Curții regelui francilor, unde Învă țase limbi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele colțișoare, astfel că vreme de zeci de ani se strânseseră frunzișuri moarte printre care de abia se putea Înainta. Câțiva aluni Își Încâlceau ramurile atât de strâns, Încât trebuiră să-și croiască drum cu săbiile prin hățișul sălbatic. Fratele Ulrich ceru un cuțit și Începu să reteze cu hărnicie crengile care se-mpleteau Într-un perete de netrecut. După ce se osteni astfel o vreme, urmat de strădaniile celorlați, care se luptau și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în trei limbi, în care se traduceau texte din Heidegger și din marea poezie universală. Cenzura funcționa desigur și atunci, dar oricum lanțul câinelui era mai lung, iar cușca ideologică mai încăpătoare. În plus, eram ogari tineri, puteam visa și croi planuri. Funcționa între noi o prietenie literară ce excludea compromisurile și lipsa de exigență. Îmi face plăcere să constat că toți colegii mei de la "Echinox" au ajuns personalități respectate ale literaturii contemporane. Se pare că Mircea Zaciu, respectatul nostru profesor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
noi de altfel. Fermierii, țăranii, comercianții se Înglodau În datorii. Dacă nu venea conversiunea datoriilor toți s-ar fi prăbușit. Dar lipsa de prevedere, lipsa unei educații economice, susținea Warren, o găsim și În lumea politică, parlamentară. Adevărurile economice Își croiesc cu greu drum În viața economică. O descoperire, o invenție tehnică, se afirmă extrem de repede. Sunt națiuni nu numai corporații, care merg și muncesc greșit, pentru ca mai târziu să revie. Recomandarea lui Warren, la curs, Îmi amintea o minunată nuvelă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
armă bună, pentru răi, ca Dta!” „Având temperamentul sensibil al lui Eminescu, Vlahuță șia început poezia sub influența marelui contemporan. Cu vremea, înțelegând misiunea poetului ca pe cea de interpret al durerilor generale omenești, s-a rupt din ceata „tânguitorilor”, croindu-și o cale proprie. După ce l-a pătruns adânc pe Eminescu, a ieșit din cercul de vrajă tras de marele înaintaș și s-a dus pe caleai proprie, nu împotriva, ci alături de el.” Al. Vlahuță (1858-1919) Încă un argument că
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
revistă dă impresia sufletului primăvăratec, a cărei însușire primordială este frăgezimea”... (C. Stelian în „Evenimentul zilei”, 12 aprilie,1942) ...”Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” aduce prin publicația trimestrială Elena Doamna o plăcută surpriză. La al doilea număr și-a croit un drum durabil în manifestările literare din Bucovina. Ținuta tehnică ireproșabilă, conținutul variat și bine selecționat, ne îndreptățește să-i aducem binemeritate elogii...” (C. Bivolaru, ziarul Bucovina, 20 aprilie, 1942). * Anuarul Societății „Armonia”, al 51-lea an: 19311932, Cernăuți, 1933
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu). * Foaia Societății pentru literatură și cultură populară română din Bucovina (18651869) - cea dintâi revistă literară scoasă de această înaltă instituție publică. Foaia ... apare trei ani după înființarea instituției al cărei organ era. Limba ei e cea croită după principiile lui „Arune” Pumnul. Cuvintele și frazele, epurate de străinisme și clocită în laboratoarele lingvistice - structura limbii germane era luată de model, au fost dezaprobate chiar din capul locului. Totuși, având sprijin și-un naționalism rău înțeles, au străbătut
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
apare la fiecare premieră cu subtitlul Revistă program administrată și redactată de Teatrul Național din Cernăuți, iar în Program citim: „Liberi de orice angajament, navem de satisfăcut ambițiuni sau de apărat vreun anumit curent de idei... Ne vom strădui să croim o cale mai netedă culturii românești.” Au mai colaborat: Cristofor Vitencu, Otilia Cazimir, Eugen Liteanu, N. Roșca, Mircea Streinul, Radu Boureanu, G.M. Zamfirescu. * Spectatorul, Cernăuți, 1927, o fericită invenție a Teatrului Național din Cernăuți de a lărgi cadrul obișnuitelor programe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dovedeau infinit mai rudimentare decît ale strămoșilor cu bîtă și unelte de piatră. Justiția lor a fost oarbă pentru că și-au acoperit ochii nu cu eșarfa adevărului, ci cu steagul partidului. Din pînza roșie cu seceră și ciocan și-au croit mantie și glugă de călău. Analfabeți și stîngaci la începuturi, s-au rafinat pe parcurs. Au absolvit școli de partid, și-au făcut liceul la seral și facultatea la fără frecvență. Chiar anchetatorul meu, locotenentul-major Constantin Voicu, se vedea pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a „omului fericit”, care, din ciudate pricini, decade sau se pierde atunci când, cum se spune, „ajunge la liman”, să fie oare constrângerile sociale, uneori chiar și tirania, mai propice celui care vrea să dea „un sens vieții sale”, să-și croiască adică un destin În afara și uneori potrivnic celui colectiv, comun?!... Oare cum Își privește acum acest om, Iliescu, de care ne ocupăm aici din interese pur psihologice -dar și pentru că, fiind o persoană publică, o putem face! -, propriul său traiect
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În funcție de naștere, În primul rând! - și care crede În ceea ce la sfîrșitul evului mediu religios și filosofic se numea „liberul arbitru”. Extinzând această expresie, pot să afirm că eu nu concep europeismul În afara acestei posibilități a individului de a-și croi singur destinul, și l-aș putea numi european În primul rând pe acel individ uman care simte imperios nevoia unui destin numai al său, nu În contradicție cu interesele comunității sale sau, În orice caz, nu În contradicție flagrantă, exclusivă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o ieșire din „ceea ce ne este dat”, bine și, mai ales - rău, cum spuneam, o ciudată, Înecăcioasă și „vinovată” formă a libertății. O revoltă contra destinului - cel imediat, dar și cel „mare”, cel invincibil și absurd, cel care ți-a croit o „haină” care nu este pe măsura ta, o „haină” care seamănă adeseori cu acele măști de fier ale Închisorilor evului mediu sau cu acele paveze, scuturi metalice, care În loc să te apere de sulițele inamice, prin cuiele, piroanele lor interioare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
căreia s-a creat România modernă). <endnote id="2"/> Prima regiune, privind dinspre vest spre est, este Oltenia, cuprinsă Între Carpați, Dunăre și râul Olt (afluent al Dunării). În colțul său sud-vestic, Carpații se Întâlnesc cu Balcanii, iar Dunărea Își croiește drum prin această Îmbinare de munți, tăind defileul de la Porțile de Fier. Relieful Olteniei descrește dinspre nord spre sud: munți, dealuri și câmpie. Este În cea mai mare parte un ținut deluros. Este și ținutul cel mai românesc dintre toate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
hoteluri, restaurante (printre care faimosul „Capșa“) și magazine... Este În egală măsură o axă politică, intelectuală, comercială și mondenă, Încărcată de mitologie, adevărat traseu inițiatic. Se circula În rânduri dese, pe trotuare, dar și, prin mijlocul străzii, trăsurile, apoi automobilele croindu-și cu greu drum... Perpendicular pe Calea Victoriei, de o parte și de alta a ei, se trasează În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea prima axă de mari bulevarde, pe direcția est-vest, purtând numele cuplului regal: Carol și Elisabeta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
într-o parodie de copil necăjit. - Bine, puiule, o rezolvăm. M-am ridicat pe vârfuri și i-am făcut semn Martei, apoi am arătat în jos și i-am zis doar din buze: E aici. Ușurată, Marta începu să-și croiască drum spre noi prin masa de oameni. Și brusc, Sarah a fost înconjurată. Copiii adorabili, începeam să-mi dau seama, au acest efect asupra oamenilor. Pune-i într-o încăpere plină cu adulți și vor deveni mereu centrul atracției. Fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mantii Quidditch, cu mături și baghete magice, verzile cicatrice în zigzag de pe frunțile lor licărind în întuneric în timp ce discutau cu niște căpcăuni ca acela din Shrek. Nu vedeam picior de balerină sau vrăjitoare sau vagabonzi sau stafii - nici unul dintre costumele croite de mamele copilăriei mele - iar când am văzut-o pe Nadine luând o gură de apă Fiji din sticla pe care o avea cu ea mi s-a făcut poftă rău de tot de un alt pahar de băutură. Sarah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și o viață cu mai puține primejdii. Am simțit că mi se urcă un nod în gât - de neputință și de remușcare pentru ce am putut să cred despre femeia aceasta - și am ieșit afară... VITALIE CIOBANU: Încerc să-mi croiesc ceva timp pentru câteva scurte vizite la casele-muzeu ale unor scriitori celebri care au locuit aici. Casa nr. 34 de pe splaiul râului Fontanka, unde a stat Anna Ahmatova. Nimic neobișnuit, o senzație de sărăcie asumată cu mult orgoliu. La intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
enorme de materie risipite și scintilând în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al creației, „locul viu” unde materia, uriașă și oarbă, se „autodepășește” într-o particulă materială, trecătoare e drept, dar în care Gândul se înfiripă și își croiește galeriile sale de înaintare și contemplare. „Materia ce ia nu numai cunoștință de sine” mi se pare o fericită expresie a lui Leibnitz sau Hegel, dar materia - divina și atotstăpânitoare Materie, care se neagă pe sine (pentru a gândi hegeliană
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au practicat colonizarea prin populare și nici asuprirea de proximitate, ei se simt în largul lor și cu arabii musulmani, păcat de crisparea nord-africană și de surdul complex al revanșei care ne mai apasă pe noi, francezii. Ne putem așadar croi un drum spre viitor. Universitatea Mac Gill din Canada acordă asistență celei din Al-Qods. Oare n-ar fi multe de așteptat și din partea spontaneității americane, mai ales când aceasta e dublată, ca în cazul lui Burrel, de impresionante cunoștințe istorice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a făcut să întâlnesc latinos internaționaliști. În Occident, aceștia au fost, cred, ultimii cruciați. La fel de diferiți de nomenclaturiștii cu pălării moi pe cât de diferiți erau pelerinii nevoiași din mjlocul pădurii de marii seniori care, zece ani mai târziu, își vor croi feude în Țara Sfântă. Erau oameni de vocație, nu de ambiție. Societatea fără clase le servea drept Ierusalim ceresc. În fond, Revoluția va fi fost un piculeț, în secolul XX, cruciada fiilor mai mici, fără drept de moștenire, din familii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Străzile, piețele și podurile poartă peste tot un nume propriu. Israelul dă o nouă strălucire nu orașelor sale, după moda antică sau sovietică, ci marilor sale artere de circulație, botezându-le cu numele vreunui erou sau martir. Legendarul său se croiește cu buldozerul. Pe oriunde mă deplasez cu automobilul văd formidabile agregate de terasare care-mi dau senzația unei națiuni mereu în șantier, nefinisate încă și împingându-și tot mai departe frontierele cu ajutorul compactoarelor, a împingătoarelor, a nivelatoarelor, a mașinilor de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
informații. Aceeași disperare o încerci și când îi vezi pe bieții oameni stând la coadă la câte un punct de trecere pentru a fi angajați cu ziua la ridicarea zidului care le va împrejmui localitatea. Sau când vezi tinere palestinience croind și cosând uniforme militare israeliene. Sau când afli că zidul de protecție care separă Israelul de teritoriile palestiniene se construiește cu ciment din Egipt și cu materiale oferite de Uniunea Europeană și revândute Israelului la prețuri de nimic de către unii mari
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ac-Iflac Turci la Niș. Bogdania Pacea din 1444 (începutul anului) Regele Vladislav la Veneția pacea. Cade în bătălia dela Varna. Huniade regent Pierde o bătălie în 1448 Belgrad 1456. În acelaș an, moare. George Castrioto, poreclit Scanderbeg prinț în 1450 Croia capitala Albaniei Castrioto are o mare biruință asupra Otomanilor care venise asupra țării și Iza-Pașa și cu un pretendent Hamza (1457). 1461 Pace cu Turcii moare 1467 lăsând pe fiul său protecției Veneției Ațâțat și sprijinit într-una de Papa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că evenimentul are o încărcătură negativă. Repetiția de trei ori în text a straiului cu funcție de ocultare subliniază natura infernală a soțului dedublat, adică exact acea energie capabilă să revigoreze întreg planul uman. Puternic marcată de imaginea feminității materne, inițierea croiește drum neofitului afară din lume prin distrugerea imaginii securizante a mamei, care, brusc, nu mai provoacă doar binele copilului. Rolul ei social s-a încheiat, e timpul să iasă și din scena rituală. Într-o variantă a basmului din Voia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eșit din antereu că era de-a mamei larg. Și eu țipam cât puteam. Și a venit bunica și a deschis oleacă poarta de la ocol și zicea: "Aicea Ghiorghi", dar nu aveam când, că el mă ajungea și iar mă croia. Și a dat Dumnezeu și s-a împedicat și a picat și eu am eșit în ogradă și bunica a tras poarta care era înaltă. Și a început a-l batjocori pe tata: "Ho mustăciosule, nebunule" asta printre poartă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]