3,710 matches
-
siguranță răcoroasă în zori. Vreo patru-cinci bărbați și femei moțăiau pe bănci, cu bagajele lângă ei, așteptând să tragă trenul în gară. Cineva mătura probabil pe jos... Trenul de Tokyo a ajuns în gară. Gaston s-a strecurat spre ieșire, croindu-și drum printre japonezi. Pe față i se citea îngrijorarea. Trupul lui uriaș și aspectul ciudat atrăgeau privirile tuturor. Nici o mișcare încă în piațeta din fața gării. Ceața alburie a dimineții începuse deja să dea la o parte perdeaua nopții. Autobuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În clipa aceea, ochii de șobolan ai lui Kobayashi au fost atrași de cazmaua pe care Gaston o uitase pe mal. Endō, care tot mai ținea strâns pistolul în mână, s-a întors spre Gaston și-l privea cum își croia drum în apă, așa că-l scăpase din vedere pe dușman câteva secunde. În ciuda fizicului uriaș, Gaston nu știa să înoate. Pentru că se născuse într-o regiune de munte, singura apă cu care se obișnuise era râulețul de munte, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și cu cele două fire de păr, iar cei de după mine nu vor vedea decât acea pată roșcată, ca de cerneală. Doar eu cunoșteam Întreaga istorie a acelei cicatrici. — Eu plec, să știi! Akemi se ridică brusc În picioare, Își croi drum printre clienții barului, cu toții mai tineri decât ea cu vreo zece ani, și se Îndreptă spre ieșire. Se opri lângă ușă, Întorcându-se către mine cu o privire care parcă spunea: „Asta e ultima șansă. Vrei sau nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
multe metrouri. Nici măcar taxiul nu dădea bine. Am ajuns ștergându-mi fruntea de transpirație exact În momentul În care un Bentley gri parca În fața intrării, din el coborând un cuplu trecut de vreo patruzeci de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai buni designeri, și, cu o expresie melancolică pe chip, Îl salutară cu o ușoară ridicare a mâinii pe portarul care se Înclină ceremonios Înspre ei, apoi pășiră În interiorul clădirii de marmură. O sunasem mai Înainte pe Akemi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și simplul gând era strigător la cer, susținuse ea. În lunea aceea, Mma Makutsi n-avea nimic important de povestit. Petrecuse un weekend liniștit cu sora ei, care era infirmieră la Spitalul Princess Marina. Cumpăraseră niște stofă și începuseră să croiască o rochie pentru fiica surorii sale. Duminică fuseseră la biserică și o femeie leșinase în mijlocul unui imn. Sora ei o ajutase să-și revină și-i fierseseră niște ceai într-o încăpere de lângă biserică. Femeia era prea grasă, povesti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din față și dădu cu ochii de domnul J.L.B. Matekoni, se opri cu mâinile încleștate de marginile roții. Se uitară o clipă unul la altul, apoi ea zâmbi și începu să-și croiască drum pe ultimii metri ai cărării. Îl salută politicoasă ca un copil bine-crescut. Ce mai faceți, Rra? îl întrebă ea, întinzându-i mâna dreaptă cu stânga peste antebraț în semn de respect. Își strânseră mâinile. Sper că n-am mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu circari ambulanți și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
veritabil se ascunde sub pleoape ca după un capac de sicriu și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a strigat triumfal: "Gata, Dumnezeule, n-am crezut niciodată că este atât de ușor să fii cruce. Umil sau smerit, tot una-i, părinte, lecția aceasta o știu pe de rost." Ce să le spun? Posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile, tu ești bolând de-a binelea. Asta ne mai lipsea nouă aici în creierul munților. Nu ești în stare să ucizi o găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște personaje diverse, ești în mijlocul lor, ești marele lor absent, așa cum, de altfel, o înșiruire de nemotivări îți bifează identitatea. Orice poveste despre viață se sfârșește în fereastră. Moartea, precum un crin dimineața, desface petalele. În anticamera lui Dumnezeu, îngerii croiesc cămăși cu plata-n avans: Ajunge. Și una, și alta tot deznădejde se cheamă. Nu lașitate, nu eroism, nu obediență, nu frică. Curge prin vene un fel de păcură neagră și nici un înger nu-și aprinde candela. Dumnezeule, trece, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfântul Antirim, să mergem în poiană și să purcedem în a-l sluji pe Dumnezeu. Dumnezeul mă-ti, sănătocule! Să ardă tot, iar noi să ne rugăm? Legați-i pe amândoi de copac și aduceți-mi o nuia să-i croiesc până când o să sting focul cu sângele lor! Legați-i! Țineți cu ei, țineți cu bandiții care v-au lăsat pe drumuri?! Nimeni nu mă mai ascultă?! Spune, Teofile, ai fost de pază schimbul 2, cine a umblat noaptea dezlegat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că iubitorii de film încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își schimbase doar locația. Grija tulbură fericirea devotaților. Se părea că, aproape peste noapte, se confruntau cu o nouă problemă. Dacă și înainte erau o pacoste, erau mai mult cum sunt copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
chestiuni de război, era incapabilă să se apere împotriva atâtor femei, odată ce erau stârnite. Se strecură pe aleea din spate. Oare nu știau nimic despre planificarea familială? Erau mult prea multe femei în familia aia, își zise dezgustată, pe când își croia drum printre mormanele de gunoi și resturi ca să vadă dacă putea cumva să-l zărească pe Hungry Hop din spatele casei. Iar acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care vrea să urle, dar rămâne mut. Își visează cătușele zdrobite și evadarea... Sunt zile în care monstrul acesta chiar eu sunt.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
Prins în capcana din pustiul gerurilor cu viscole veșnice și nesfârșite, cu întuneric și lumină prin zări cuprinse de oceane, încercuit și singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am întâlnit cu tine și-am mers ținându-ne de mâini, pân-am simțit adierea rafalelor de ceață ireal de frumoase în succesiuni de imagini marcate cu
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]
-
pășește grațios, ridicându-și voalurile, privește la atâtea minunății născute din corpul pământului. Zâna vrea și ea un bal de sâmbătă, aici, în grădina “pietrelor semiprețioase”... De prima dată o ia la dans pe varza timpurie, cu fustele ei rococo, croite în multiple straturi verzi și galbene în degrade, de culoarea amazonitului. Primește pe urmă, cu multă grație, invitația falnicului morcov, care nu a îndrăznit de ani buni să crească atât de înalt și chipeș. Acum costumul portocaliu îi vine turnat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
adaptatorul) își învestește arta în felul cum păstrează balansul, un fin balans, între real și ficțiune. Dacă mai are și șart... Iar Paiu are, ce mai încoace-ncolo! Băsmuirile pe care le-a ales și le-a pus în tolbă, croindu-le este miza cărții pe care o scoate acum câte o "versiune scenică" (Cum de s-a supărat Pricină-Împărat, "întâmplare veselă" preluată din basmul Sarea în bucate de Petre Ispirescu; Făt-Frumos din tei, "poveste obișnuită" după scrieri de Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
altfel v-aș fi arătat eu vouă... CODÂRLIC: Eu zic să nu te mai încontrezi cu drăcărimea, măi omule; ia-ți frumușel bănișorii, taci molcum și cată-ți de nevoi. Asta-i. (pleacă) DĂNILĂ: Iaca-i buuun! Tot mănăstiri să croiești dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ți vie cu bănuții de-a gata la picioare și să te mai și roage, pe deasupra, să-i primești. Nici asta nu se ia din drum... Vezi ce-nseamnă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pune-i să dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
culoarea piersicii, făcând-o să arate precum câinii ăia stupizi care sunt crescuți astfel încât să aibă o blană de câteva ori mai mare decât corpul. Propriul ei câine stupid era una peste alta mai lipsit de formă decât Sharpei-ul prost croit cu care semăna ea. — Ce frumos din partea dumitale să vii să mă vezi atât de repede, îmi zise. Am rostit câteva bălmăjeli politicoase, dar ea avea acel soi de putere pe care nu o poți dobândi decât atunci când locuiești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
m-ați apărat de mine însumi. Eu nu m-am simțit niciodată „natural“, m-am străduit să fiu, încercări stridente, pentru că a te strădui să fi natural înseamnă deja o înfrângere. Așa că am acceptat modelul pe care mi l-ați croit din hârtia velină a nevoii voastre. Am rămas un musafir fix în casa mea. Nu m-am indignat nici măcar atunci când, în absența mea, în zilele ploioase, camerista mută uscătorul de haine lângă caloriferul din biroul meu. M-am obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]