3,588 matches
-
experimentul mental servește la ilustrarea ciudățeniei mecanicii cuantice și a matematicii necesare pentru descrierea stărilor cuantice. Intenționând să aducă o critică interpretării Copenhaga — larg acceptată în 1935 — experimentul mental al lui Schrödinger rămâne o piatră de încercare pentru interpretările mecanii cuantice; modul în care fiecare interpretare tratează problema pisicii lui Schrödinger este adesea folosit ca un mod de a ilustra și a compara fiecare caracteristică, tărie sau slăbiciune ale diverselor interpretări ale mecanicii cuantice. Schrödinger a scris: Textul de mai sus
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
o piatră de încercare pentru interpretările mecanii cuantice; modul în care fiecare interpretare tratează problema pisicii lui Schrödinger este adesea folosit ca un mod de a ilustra și a compara fiecare caracteristică, tărie sau slăbiciune ale diverselor interpretări ale mecanicii cuantice. Schrödinger a scris: Textul de mai sus este o traducere a două paragrafe dintr-un articol original mult mai mare, care a apărut in revista germană "Naturwissenschaften" ("Științele naturii") în 1935. Faimosul experiment mental al lui Schrödinger ridică întrebarea: "când
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
scris: Textul de mai sus este o traducere a două paragrafe dintr-un articol original mult mai mare, care a apărut in revista germană "Naturwissenschaften" ("Științele naturii") în 1935. Faimosul experiment mental al lui Schrödinger ridică întrebarea: "când" un sistem cuantic încetează să existe ca un amestec de stări și devine unul dintre ele? (Mai tehnic, când încetează starea cuantică actuală să mai fie o combinație liniară de stări, fiecare dintre ele semănând cu stări clasice diferite, începând în schimb să
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
a apărut in revista germană "Naturwissenschaften" ("Științele naturii") în 1935. Faimosul experiment mental al lui Schrödinger ridică întrebarea: "când" un sistem cuantic încetează să existe ca un amestec de stări și devine unul dintre ele? (Mai tehnic, când încetează starea cuantică actuală să mai fie o combinație liniară de stări, fiecare dintre ele semănând cu stări clasice diferite, începând în schimb să aibă o descriere clasică unică?) Dacă pisica supraviețuiește, ea își amintește că a fost mereu vie. Însă consecințele experimentului
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
liniară de stări, fiecare dintre ele semănând cu stări clasice diferite, începând în schimb să aibă o descriere clasică unică?) Dacă pisica supraviețuiește, ea își amintește că a fost mereu vie. Însă consecințele experimentului EPR care sunt consistente cu mecanica cuantică microscopică standard arată că obiectele macroscopice, precum pisicile, nu au tot timpul o descriere clasică unică. Scopul experimentului mental este de a ilustra acest aparent paradox: intuiția noastră spune că nici un observator nu poate fi într-un amestec de stări
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
Schrödinger, care folosește un detector Geiger pe post de amplificator și cianură în loc de praf de pușcă; praful de pușcă a fost menționat în sugestia inițială făcută de Einstein către Schrödinger cu 15 ani mai devreme. În interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice, un sistem încetează să mai fie o superpoziție de stări și devine una dintre ele atunci când are loc o observare a sistemului. Experimentul lui Schrödinger face evident faptul că natura măsurătorii, sau a observației, nu este bine definită în această
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
un observator deschide cutia, se creează o legătură cu pisica, astfel încât ambele stări ale observatorului corespunzătoare situației în care pisica e vie sau respectiv moartă sunt create și nici una dintre stări nu poate interacționa cu cealaltă. Același mecanism al separării cuantice este de asemenea important pentru interpretarea în termenii așa numitelor Istorii Consistente. Doar "pisica-vie" sau "pisica-moartă" pot fi o parte a istoriei consistente în această interpretare. Roger Penrose critică această interpretare astfel: cu toate că sensul larg acceptat (fără a accepta în
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
Penrose critică această interpretare astfel: cu toate că sensul larg acceptat (fără a accepta în mod obligatoriu teoria multiplelor-lumi) este că această separare reprezintă un mecanism care face imposibilă asemenea percepții simultane. O variantă a experimentului Pisicii lui Schrödinger cunoscută ca sinuciderea cuantică a fost propusă de cosmologul Max Tegmark. Acesta examinează experimentul Pisicii lui Schrödinger din punctul de vedere al pisicii și argumentează că în acest mod se poate distinge între interpretarea Copenhaga și interpretarea multiple-lumi. Interpretarea Ansamblu stabilește că superpozițiile nu
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
pisica se va afla într-o anumită stare cu mult înainte de deschiderea cutiei. Asta se poate exprima mai vag ca "pisica observă ea însăși", sau "mediul înconjurător este cel care observă pisica". Teoria colapsului obiectivului necesită o modificare a mecanicii cuantice standard, astfel încât să permită ca superpozițiile să fie distruse de către procesul de 'trecere a timpului'. În teorie, de vreme ce fiecare stare este determinată de o stare anterioară ei și aceasta de o altă stare anterioară, la infinit, predeterminarea fiecărei stări se
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
observator; ele au fost deja predeterminate în momentele inițiale ale universului. Acest experiment este unul pur teoretic și nu se cunoaște nici un caz în care să fi fost pus în practică. Efecte asemănătoare, oricum, au unele aplicații practice în calculul cuantic și criptografia cuantică. E posibil să se trimită o rază de lumină aflată în superpoziție cuantică printr-un cablu optic. Plasând un dispozitiv în mijlocul cablului care interceptează și retransmite semnalul, funcția sa de undă va colapsa (sau în interpretarea Copenhaga
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
fost deja predeterminate în momentele inițiale ale universului. Acest experiment este unul pur teoretic și nu se cunoaște nici un caz în care să fi fost pus în practică. Efecte asemănătoare, oricum, au unele aplicații practice în calculul cuantic și criptografia cuantică. E posibil să se trimită o rază de lumină aflată în superpoziție cuantică printr-un cablu optic. Plasând un dispozitiv în mijlocul cablului care interceptează și retransmite semnalul, funcția sa de undă va colapsa (sau în interpretarea Copenhaga, "va suferi o
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
teoretic și nu se cunoaște nici un caz în care să fi fost pus în practică. Efecte asemănătoare, oricum, au unele aplicații practice în calculul cuantic și criptografia cuantică. E posibil să se trimită o rază de lumină aflată în superpoziție cuantică printr-un cablu optic. Plasând un dispozitiv în mijlocul cablului care interceptează și retransmite semnalul, funcția sa de undă va colapsa (sau în interpretarea Copenhaga, "va suferi o observație") iar asta va face ca lumina să 'decadă' într-o anumită stare
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
fi un argument care să ilustreze faptul că "observarea" în interpretarea Copenhaga nu are nimic de-a face cu conștiența, în sensul că a o observare absolut involuntară va face ca statistica de la capătul firului să fie diferită. În calculul cuantic, fraza "starea pisicii" adesea se referă la o legătură specială a qubitilor unde quibitii sunt într-o superpoziție în care toate stările de 0 sunt egale cu toate stările de 1, formula 1 + formula 2. Cu toate că în acest experiment mental se vorbește
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
în 1940, profesor universitar la Zürich, Praga, Berlin și Princeton. A fost cunoscut, mai ales pentru formulrea teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. De asemenea, a avut contribuții notabile la dezvoltarea fizicii statistice, mecanicii cuantice și indirect a teoriei cuantice a câmpului.Operele sale științifice originale au fost publicate în principal în limbile germană, engleză și franceză în diverse periodice științifice și în volume individuale sau colective.Majoritatea lucrărilor, semnate de Albert Einstein au apărut
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
Zürich, Praga, Berlin și Princeton. A fost cunoscut, mai ales pentru formulrea teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. De asemenea, a avut contribuții notabile la dezvoltarea fizicii statistice, mecanicii cuantice și indirect a teoriei cuantice a câmpului.Operele sale științifice originale au fost publicate în principal în limbile germană, engleză și franceză în diverse periodice științifice și în volume individuale sau colective.Majoritatea lucrărilor, semnate de Albert Einstein au apărut în perioada 1901-1948, care cuprinde
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
negru cu radiațiile electromagnetice, culminând în descrierea completă a distribuției energetice în spectrul radiației corpului negru de către Max Planck(1900), au condus la ideea cuantificării schimbului de energie între radiație și materie, ceea ce a constituit fundamentul dezvoltării ulterioare a mecanicii cuantice. Din punct de vedre energetic, orice radiație emisă de un corp este însoțită de un consum de energie. În emisia radiațiilor electromagnetice, de exemplu a luminii în procesele de chemiluminescență, energia radiaței se dobândește din reacțiile chimice; în procesele de
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
Mecanica cuantică (sau "Teoria cuantică") este o știință a fizicii care se ocupă cu comportamentul materiei și a energiei la scară atomică și a particulelor subatomice / undelor. Mecanica cuantică este esențială în înțelegerea forțelor fundamentale din natură cu excepția gravitației. Mecanica cuantică stă
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Mecanica cuantică (sau "Teoria cuantică") este o știință a fizicii care se ocupă cu comportamentul materiei și a energiei la scară atomică și a particulelor subatomice / undelor. Mecanica cuantică este esențială în înțelegerea forțelor fundamentale din natură cu excepția gravitației. Mecanica cuantică stă la baza mai
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Mecanica cuantică (sau "Teoria cuantică") este o știință a fizicii care se ocupă cu comportamentul materiei și a energiei la scară atomică și a particulelor subatomice / undelor. Mecanica cuantică este esențială în înțelegerea forțelor fundamentale din natură cu excepția gravitației. Mecanica cuantică stă la baza mai multor discipline înrudite, incluzând fizica materiei condensate, electromagnetism, fizica particulelor sau parțial al cosmologiei și este instrumentul principal de investigare în biologia structurală. Tot
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Mecanica cuantică (sau "Teoria cuantică") este o știință a fizicii care se ocupă cu comportamentul materiei și a energiei la scară atomică și a particulelor subatomice / undelor. Mecanica cuantică este esențială în înțelegerea forțelor fundamentale din natură cu excepția gravitației. Mecanica cuantică stă la baza mai multor discipline înrudite, incluzând fizica materiei condensate, electromagnetism, fizica particulelor sau parțial al cosmologiei și este instrumentul principal de investigare în biologia structurală. Tot ea stă la baza explicării proprietăților chimice ale atomilor. În cadrul ștințelor inginerești
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
la baza mai multor discipline înrudite, incluzând fizica materiei condensate, electromagnetism, fizica particulelor sau parțial al cosmologiei și este instrumentul principal de investigare în biologia structurală. Tot ea stă la baza explicării proprietăților chimice ale atomilor. În cadrul ștințelor inginerești, mecanica cuantică joacă un rol foarte important în dezvoltarea nanotehnologiei si electronicii. Bazele mecanicii cuantice au fost puse la începutul secolului 20 de ideile inovatoare ale lui Max Planck și Niels Bohr. Termenul "mecanică cuantică" a fost inventat de către Max Born în
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
sau parțial al cosmologiei și este instrumentul principal de investigare în biologia structurală. Tot ea stă la baza explicării proprietăților chimice ale atomilor. În cadrul ștințelor inginerești, mecanica cuantică joacă un rol foarte important în dezvoltarea nanotehnologiei si electronicii. Bazele mecanicii cuantice au fost puse la începutul secolului 20 de ideile inovatoare ale lui Max Planck și Niels Bohr. Termenul "mecanică cuantică" a fost inventat de către Max Born în 1924. Acceptarea mecanicii cuantice de către marea colectivitate a fizicienilor s-a realizat datorită
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
chimice ale atomilor. În cadrul ștințelor inginerești, mecanica cuantică joacă un rol foarte important în dezvoltarea nanotehnologiei si electronicii. Bazele mecanicii cuantice au fost puse la începutul secolului 20 de ideile inovatoare ale lui Max Planck și Niels Bohr. Termenul "mecanică cuantică" a fost inventat de către Max Born în 1924. Acceptarea mecanicii cuantice de către marea colectivitate a fizicienilor s-a realizat datorită acurateții predicțiilor sale asupra comportamentului sistemelor fizice, incluzând sisteme pentru care Mecanica Newtoniană eșuează. Chiar și relativitatea generală are limitări
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
foarte important în dezvoltarea nanotehnologiei si electronicii. Bazele mecanicii cuantice au fost puse la începutul secolului 20 de ideile inovatoare ale lui Max Planck și Niels Bohr. Termenul "mecanică cuantică" a fost inventat de către Max Born în 1924. Acceptarea mecanicii cuantice de către marea colectivitate a fizicienilor s-a realizat datorită acurateții predicțiilor sale asupra comportamentului sistemelor fizice, incluzând sisteme pentru care Mecanica Newtoniană eșuează. Chiar și relativitatea generală are limitări—în moduri în care mecanica cuantică nu le are—în sistemele
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Born în 1924. Acceptarea mecanicii cuantice de către marea colectivitate a fizicienilor s-a realizat datorită acurateții predicțiilor sale asupra comportamentului sistemelor fizice, incluzând sisteme pentru care Mecanica Newtoniană eșuează. Chiar și relativitatea generală are limitări—în moduri în care mecanica cuantică nu le are—în sistemele care descriu structura materiei la nivel atomic sau mai scăzut, cu nivele ale energiei foarte joase sau forte înalte, sau cele aflate la temperaturi extrem de mici. De-a lungul unui secol de experiențe și știință
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]