3,741 matches
-
coboare tot timpul. — Odihniți-vă! Mitsutada îi trecu lui Mitsuhide comanda trupelor. Mitsuhide descălecă și el, pentru a se odihni un scurt răstimp. Dacă ar fi fost zi, ar fi privit diversele străzi ale capitalei. Acum, însă, contururile orașului erau cufundate în întuneric și nu se deslușeau decât formele acoperișurilor de temple și pagode, precum și marele râu. — Yomoda Matabei nu ne-a depășit? — Nu l-am văzut de aseară. L-ați trimis cu vreo misiune, stăpâne? — Întocmai. — Unde s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a-i conduce până la coridorul cu punte. — Somn ușor, îi ură Nobutada, întorcându-se, încă o dată, pe culoar pentru a-și privi tatăl. Nagato și fiul său stăteau lângă Nobunaga, cu felinare în mâini. Sălile din incinta Templului Honno se cufundau într-un întuneric negru ca de cerneală. Era a doua jumătate a Orei Șobolanului. * * * Mitsuhide stătea la o răspântie: dacă ar fi luat-o la dreapta ar fi ajuns spre apus; dacă ar fi luat-o la stânga ar fi mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dădură seama că plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu spălatul gurii și al mâinilor. Mergând spre vasul enorm în care curgea apă dintr-o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâlnise cu Nobunaga chiar înainte de a veni la Muntele Ishii. Sosise acolo, în fond, la ordinele lui Nobunaga, iar acum privea iar și iar scrisoarea, nevenindu-i să creadă ceea ce conținea. Atât Kyutaro, cât și Hikoemon vărsau lacrimi, iar lampa, cufundată în întuneric, ar fi putut să fie stinsă numai de acele lacrimi. Hideyoshi tresări nervos, schimbându-și poziția. Își venise în fire și-și ținea buzele strânse cu putere. — Hei! Să vină cineva aici! strigă el spre camera pajilor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el spre camera pajilor. Era un strigăt destul de puternic pentru a străpunge tavanul și atât Hikoemon, cât și Asano - doi oameni de mare curaj - fură atât de surprinși, încât aproape săriră de pe perne. La urma urmei, Hideyoshi fusese atât de cufundat în lacrimi, încât părea să aibă spiritul complet zdrobit. Da, stăpâne! răspunse un paj. Pași viguroși însoțiră răspunsul. Auzind acei pași și glasul lui Hideyoshi, durerea lui Kyutaro și a lui Hikoemon se spulberă dintr-o dată. — Stăpâne? — Cine-i acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la întoarcere, îl informă că sosiseră doi mesageri, dintre care unul de la Nagahama, cu știri urgente. Mă ocup de el după ce fac o baie. Vreau cât mai multă apă caldă. Ploaia mi-a pătruns prin armură, până la haine. Hideyoshi se cufundă până la umeri în apa fierbinte. Soarele de dimineață era încadrat în fereastra înaltă a băii; îi scălda fața strecurându-se prin grilajul ferestrei, suspendat în aburi. Cum stătea așezat acolo, pielea obrajilor părea să-i fiarbă spre un roșu închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri se legănau pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
această stare, domeniul clanului Oda ar putea chiar să scadă. Nu, dacă alegem o atitudine defensivă, inamicii nostru din toate cele patru vânturi vor considera că li s-a ivit prilejul și ne vor invada. Și-atunci, țara se va cufunda, din nou, în haos. Nu, găsesc că ideea dumitale e periculoasă. Dumneavoastră, ceilalți, ce părere aveți? Îi privi din nou pe oamenii așezați în sală, căutând, din ochi, alți susținători. Nu numai că nu primi nici un răspuns clar de nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult timp cufundat în rugăciune, tăcut, cu palmele lipite solemn una de alta. Apoi, retrăgându-se cam șapte pași, își îndreptă spatele și se întoarse spre Samboshi. Întrucât Nobuo și Nobutaka se plecaseră deja cu respect în fața lui Samboshi, Katsuie nu prea putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se retragă. Al șaselea raport fu la fel. Katsuie nu mai avea energie să se înfurie și, dacă nu s-ar fi aflat pe câmpul de luptă, ar fi izbucnit în plâns. În schimb, nu făcut decât să se cufunde în amărăciune, învinuindu-se, cu regret, pentru iubirea orabă pe care i-o purtase lui Genba până atunci. — Eu sunt cel care a greșit, se tânguia el. Pe câmpul de luptă - unde orice om trebuie să acționeze în strictă conformitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să circule curentul. — O scăpare, o evadare, un gând care scapără ca un cablu sub tensiune... Dan, deci... Dan băuse dintotdeauna și se îmbătase dintotdeauna. Era una dintre chestiile care, la început, o făcuseră pe Carol să-l îndrăgească. Se cufunda cu totul în beție, într-un mod absolut fermecător, ca un derviș în extaz sau ca un swami în transă; își revenea în dimineața următoare, la micul-dejun, îmbrăcându-și identitatea ca pe un pulover tras peste cap. Chiar că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o femeie. De fiecare dată când se urcase la bord, o penetrase și apoi terminase într-o pată umedă, își dăduse seama, stând întins alături de ea și simțindu-i atingerea coapselor, de virilitatea lui precară. Pentru el, organele genitale erau cufundate într-o beznă senzuală profundă. Încercase să își stimuleze scula contractând și relaxând mușchii pelvieni și fesieri, dar aceasta nu răspundea la comenzi. Gândind situația în termeni de mecanică, Dan își închipuia mușchii ca pe niște cabluri care conectau întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făcea să creadă despre fanteziile sale că sunt absurde. Și totuși, la nici douăzeci de iarzi de serviciu, mintea lui contempla imaginea unei fofoloance tinere și calde. O fofoloancă prin care încă nu ieșise capul unui bebeluș. O fofoloancă parfumată, cufundată în albituri brodate cu modele delicate. Încadrată de un abdomen plat, de șolduri suple, de marginea unui portjartier și de ciorapi închiși la culoare. — Oooh, gemu fără să vrea Margoulies și pătrunse prin ușile batante ce dădeau spre holul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simțind efectul benzilor adezive pe ceea ce avea să se transforme în curând în păr pubian. Trecuse printre birourile dezordonate, fiecare cu maldărele lor de hârtii, mormăind saluturi pentru colegi. Aceștia fie își beau cafeaua, cu picioarele pe birou, fie erau cufundați în lumina verde a monitoarelor, tastând de zor. Bull se instală la locul său, porni calculatorul și, în timp ce acesta se punea în funcțiune, revenind la viață, Bull își compunea în minte cronica despre Razza Rob. După cum am spus, Bull era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încasată drept în moalele capului, de discrepanța accentuată dintre imaginile grotești care îi ocupaseră mintea pe tot parcursul zilei și aerul idilic al scenei domestice pe care o avea acum în față. Abia reuși să se abțină să nu-și cufunde fața în părul moale și castaniu al soției sale, șoptindu-i la ureche întreaga istorioară. În fine, reuși să nu facă așa ceva. Alan știa bine că bandajarea de urgență, a lui Bull servea ca o măsură temporară. Nu avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl pot dormi doar cei cu adevărat osteniți de sex. Dormise cufundat printre arcurile răsucite ale saltelei. În somn, corpul său greu lua posturi artistice, înconjurat de pat ca un basorelief. Un braț era ridicat deasupra capului, celălalt atârna pe marginea patului, întocmai ca podul suspendat Westway. În unele momente, pleoapele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
însele. Ceva se-ntâmplă însă, iată, în sfârșit! În exact clipa în care negura pare să-mi cotropească pe deplin și definitiv sufletul, ceva se întâmplă! Cum de se poate? Cum de mai este posibil?! mă întreb nedumerit, de vreme ce mă cufundasem atât de adânc în neființă? Se întâmplă ceva, o repet, cu această ultimă redută în calea pieirii civilizației, aflată în inimile noastre, iar eu simt, în sfârșit, poate pentru prima oară... simt că în această seară istorică a universului, destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe vindecătorul oaselor, îngerul pământului, pentru că de acolo au fost luate oasele voastre și la sfârșit acolo se vor întoarce". Și El a arătat locul cu pământ argilos din marginea râului pe care curgerea apei și căldura soarelui îl muiase. "Cufundați-vă picioarele în nămol, pentru ca îmbrățișarea îngerului pământului să poată scoate afară din oasele voastre toate necurățiile și toate bolile. Și veți vedea pe Satana și toate durerile voastre zburând prin îmbrățișarea îngerului pământului. Și nodurile oaselor voastre vor dispărea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și a treia oară inspirând adânc, iar atunci a clipit deodată din gene și fața i-a tresărit, și s-a uitat în jos, la sicriul deschis, m-am uitat și eu pentru prima oară, bunicul era pe de-a-ntregul cufundat în căptușeala purpurie cu falduri ample, așa cum era, în negru, părea cu mult mai mic și mai slab, i-am privit fața, nu se vedea pe ea nici o urmă de rană, pielea îi lucea, unsuroasă, întocmai ca atunci când încă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de tânăra domniță cu gând s-o trimită pe lumea cealaltă, dar,văzând-o atât de frumoasă, se opri o clipă s-o privească, gândind că n-avea nevoie să se grăbească, deoarece o credea prinsă în vraja sa și cufundată în somn. Numai că inelul pe care-l purta a aparat-o și un mic zgomot sau altceva a facut să se deștepte, chiar în clipa aceea. Domnița scoase un strigăt de spaimă și a dat fuga la fratele ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu ochii plini de lacrimi la locul unde-l găsise dormind. Acolo se intinse la randu-i dezmierdând pământul pe care el se odihnise, în cele din urmă doborâtă de oboseală și mâhnire, adormi. In vreme ce Angelica se afla cufundată în somn, întâmplarea i-a călăuzit pașii lui Roland către același loc. Poza în care ea dormea era atât de fermecătoare, încât nici nu putea fi măcar închipuită și cu atât mai puțin descrisă în cuvinte. Orlando rămase locului privind
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a întâmplat nimic. I-am dat zece dolari pentru mașină. Ea a plecat în căutare de alți bărbați și de alți bani. M-am întors la hotel și m-am trântit pe pat, așa îmbrăcat cum eram. Și m-am cufundat în somn pentru a doua noapte în acest oraș, unde încuietoarele și întrerupătoarele funcționează aiurea și unde sirenele fac „tu“ și „hapa“ și au, au, au. Capul meu este un oraș în care diferite dureri și-au găsit domiciliu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răsucesc singur, fir-ar să fie. Abia dacă mai beau ceva: doar un Barley Stout, două Particular Brew, un Whisky Tak și câteva Ginger Perry. Ori asta, ori o sticlă de Cyprus sherry ori de Porto bulgăresc pentru a mă cufunda în noapte. Asta-i tot ce-mi pot permite. Fac economie și la pornografie. S-a terminat cu revistele sexy și cu dușurile cu companie. Sunt prea scumpe. Totuși, din când în când, mi-o mai iau la labă. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]