6,583 matches
-
mari de roua ascunse-ntre petale.De-atâta cântec mut, tăcerile ... XVII. AI VREA..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Ai vrea... Răsare astrul nopții cu ochi rece, sticlos. Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
vrea, ca far' de teamă, să regasești cuvântul Care, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul. Tandrețea își ascute în taină penița, ca să ... Citește mai mult Ai vrea...Răsare astrul nopții cu ochi rece, sticlos.Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate,Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate.Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoareaCare te ispitește și-ți tulbură mirarea...Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă,Și faci din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de căldura blândă a soarelui... Privesc în calendar...e totuși mijlocul iernii dar atunci unde e zăpada...unde e gerul ce altădată mă gonea repede în casă? Pășesc încântată pe alee și mângăi cu privirea firavele mlădițe de ghiocei ce curioase și-au scos capul din țărână și așteaptă nehotărâte să vadă dacă totuși e timpul potrivit să se înalțe, să-și deschidă minunea albă a petalelor spre soare...Și parcă, luându-se la trântă cu zăpada ce tocmai s-a
DOR DE PRIMĂVARĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376072_a_377401]
-
Altul era planul Lui Dumnezeu cu ea, dar asta este o altă poveste. O strâng de braț și o apropii de mine și mai mult: - Doamna doctor, haideți cu mine pe secție, că vreau să vă arăt ceva. Mă privea curioasă. Nu a ripostat. M-a urmat cuminte, dar sceptică. Am trecut mai întâi pe la cea mai iubită dintre pământeni, să ne asigurăm că este bine. Am ajuns în salonul de femei. - Vreau să vă arăt cam cum procedăm noi, asistentele
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
relațiilor internaționale, printre care Hans Morgenthau, în Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace, și Henry Kissinger în Diplomația. Din păcate, neliniștea identității fragile a SUA este exportată peste tot și creează o civilizație iritată, o combinație curioasă de rutină și rebeliune, în stilul New Age. De asemenea, e îngrijorător că o mare putere formată din elemente disparate înțelege puțin sau deloc motivele naționalismului și identității altor popoare. Sacralizarea formulei americane, a modului de viață american și stabilirea
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
de protocol, pe cele două femei. Nu știa pentru câte zile și nici ce au de gând să facă în afară de plajă. Poate Dalia dorea și tratament, așa că va afla mai multe la cina la care le-a invitat. Amândouă erau curioase să-l revadă pe Ștefan dar nu se confesau una celeilalte asupra acestui subiect. Dalia pentru a-și satisface curiozitatea asupra personalității celui care i-a salvat viața, Gloria să-și împlinească plăcerea de a conversa cu un om de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
lucru cu cel al tinerei. Instalându-și invitatele emoționate de atâta atenție, ce fusese remarcată și de turiștii ce serveau masa în local, Ștefan s-a așezat în fața doamnei Trifan. A reținut cu plăcere cum au fost urmărite de privirile curioase cele două femei când treceau pe culoarul dintre mese. În definitiv erau două doamne frumoase, elegante, atent fardate și care lăsau în urma lor un miros plăcut de parfum fin. Meniul serii a fost atent ales, începându-se la aperitive cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
sale unduitoare privirea bărbaților de pe ringul de dans. Dalia, nu numai că avea nume de floare cu o corolă bogată în petale, dar avea și o senzualitate aparte dată de mișcările sale languroase. Deținea o fascinație specială, care canaliza privirile curioase asupra fizicului său. Așa cum apărea în lumina difuză de pe ring, părea o femeie frumoasă și chiar era. Fesele tari și bombate se reliefau prin subțirimea materialului rochiței. Sânii pietroși, rotunzi ca două portocale, tresăltau la fiecare mișcare gata să sară
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
în toane bune. Altfel i-ar fi ținut un discurs nu prea lung, însă presărat cu tras de urechi și chiar se minună, că acesta nu îl fitirisi nici măcar, cu o gutuie după ceafă, pentru întârziere. Faurul își scruta fiul curios și gânditor și îi aruncă o întrebare, la întâmplare. - Dar ce tot tândăleai prin beciul acela, băiete? Mereu ești în căutare de cai verzi? N-o să găsiți comori acolo, tu cu sora ta, te asigur. Nu vei da de altceva
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
te juca cu el, de a-l pipăi și a-l acoperi cu sărutări pătimașe, într-o joacă erotică plină de pasiune. Ștefan se rușină că se gândea la asemenea prostii privindu-și insistent partenera. O sfredelea cu privirile lui curioase. Tot timpul a fost un crai al litoralului. A luat de la viață tot ce era mai frumos. Nu a scăpat nicio oportunitate. Dacă îi plăcea vreo femeie, făcea totul ca aceasta să-l răsfețe cu darurile sale naturale. Acum era
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
vorbești, să îmi zâmbești, Să mă-nfiori, doar mie, în cafeneaua-mi tristă, Cea cu motive-abstracte, așa cum e și viața mea. E timpul să pleci, ai pregătit ca să plătești, Însă, atent, te văd scriind pe un bilet ceva... Doamne, cât de curios pot ca să fiu Și mai ales acum, când, sigur nu te voi mai vedea. Te-ai ridicat, of ce frumoasă ești, Nu pot, de-atâtea emoții, să te mai privesc, Știind că vei pleca și voi rămâne singur, În cafeneaua
CAFENEAUA VIEȚII MELE de COSTI POP în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376776_a_378105]
-
Jacheta violetă ,în ton cu primăvara de afară,o ține descheiată complet să-și etaleze bluza la fel de roșie ca părul tuns exagerat de scurt, dar care oarecum, o întinerește. Observă că o studiază și întrerupe monologul: - Cum mă găsești ?întreabă curioasă să afle care e verdictul. - Foarte bine ! Doar nu era să-i spună că-i nu-i place,spune-i unei femei că e urâtă și te-ai ales instantaneu,cu un dușman pe toată viața. - Mă bucur,chiar vroiam
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
din care omul este doar o părticică . Napoleon spunea că ,,Religia este o formă prin care îi poți împiedica pe cei săraci, să îi ucidă pe cei bogați,, Chiar, de ce există om bogat, om sărac? Teribilă întrebare. Tehnica uciderii. Războiul Curios pare a fi modul de existență și susținere a vieții în spațiul nostru universal. Să fie însăși modul de a fi al spațiului și timpului ? O forță mai puternică decide în raport cu o forță mai slabă. Această lege să guvernează însăși
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
fulger care m-a orbit pentru câteva momente, amețindu-mă de tot... Iar atunci când, plin de curiozitate, am revenit asupra acelui Punct luminos, am auzit o voce de tunet în interiorul meu care încă trepida înspăimântat : „- Ascultă, ființă nesupusă și prea curioasă, dacă insiști să Mă ispitești chiar și numai în gând, filmul tău incendiar îl voi prezenta imediat tuturor, cu toate tainele tale, și-ți pregătesc pe loc un prematur stop-cadru, să Mă pomenești ! Așa că... stai cuminte la locul tău și
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
ele? Au crescut copiii. Fără tată. N-au avut niciodată, de fapt. Știam să alerg. Cu sufletul la gură, înainte, fără să mă opresc. Cine ar fi alergat dacă mă opream? Nu mai avea cine. Mă așteptau acasă, cu ochii curioși, fără să-mi înțeleagă zbaterea. Nici nu era nevoie. M-aș fi simțit descoperită, vulnerabilă. Era bine așa. Zburam cu o singură aripă. Nu observa nimeni. Dacă mă opream, ar fi văzut. Trebuie totdeauna să zbori ca și cum ai zbura, să
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
aruncătură de băț, ne trebuiau ore în șir pentru a ne duce și întoarce la destinație. Calea asta complicată avea însă și un avantaj: ne obliga să traversăm jumătate din sat. Așa aveam o scuză pentru a ne arăta tuturor curioșilor pe care-i întâlneam, mândri de ”recolta” noastră de ghiocei. Drumeția aceea inițiatică era și probă de îndemânare și curaj în care noi copiii îngropam toporul războiului dintre străzile rivale, colaborând în mod excepțional la cercetarea sistematică și amănunțită a
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
ajunge să ocupe un post în ierarhie? Se întunecă la față. - Mă' Zărzărică, dacă te mai aud scârțâind la vioara aia nenorocită, să știi că ți-o sparg în cap. Replica lui atrage atenția întregii săli. Gălăgioșii își opresc disputa curioși să vadă ce va urma iar eu mă uit stingherit în podea. Cântărețul își pune cuminte alături și vioara și arcușul și i se uită în ochi ca un copil obișnuit să mănânce bătaie și când trebuie, și când nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
Acasa > Orizont > Opinii > CIVILIZAȚIILE EXTRATERESTRE - PRIETENI, DUȘMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOȘI DE EVOLUȚIA „MAIMUȚELOR” DE PE PĂMÂNT ? Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Fiecare aspect al naturii dezvăluie un mister adânc și ne atinge simțul de uimire și admirație. Cei care se tem
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
acum zece-douăzeci de ani spre exemplu ? Eu da. Suntem „ajutați”, crede subsemnatul, să ne grăbim către ceva (sau „cineva”) anume. Și nu e bine. Înseamnă cu suntem ... „controlați”. ( va urma ) Referință Bibliografică: CIVILIZAȚIILE EXTRATERESTRE - PRIETENI, DUȘMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOȘI DE EVOLUȚIA „MAIMUȚELOR” DE PE PĂMÂNT ? / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1744, Anul V, 10 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
de porumb. Dintr-o ulcică răsturna hucea, apoi apă din găleată cât să acopere tărâța. Cu un linguroi din lemn mesteca și tot mesteca în oala mare, de parca ar fi mestecat în mămăligă. - Bunică, ce este aceia huce? - o întrebam curioasă. - De mult, cineva a descoperit borșul de casă. De atunci toți acei care umplu borș păstrează din tărâța acrită până la următoarea umplere. Ferească Dumnezeu să nu aibă nici o gospodină din sat cuibar de borș! Dacă ai rămas fără, mergi la
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
discret în ușă. Era Elena, mama micuțelor. - Bunico! Crăciun Fericit! Am venit să le iau acasă pe fetițe, pentru că în curând vine bunicul. Poftim, acesta este darul meu, a spus ea, întinyându- i o cutie frumos ambalată. Uimită și totuși curioasă, bătrâna a desfăciut cutia. În intrior a găsit un set de globuri de douăsprezece bucăți. Nu erau globuri obișnuite, ci sub formă de păsări. - Să le așezi în brad și să te gândești la noi, a rupt tăcerea așternută, Elena
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
sanie! Te las acasă în drumul meu. În fața unei căsuțe ca din povești, o sanie aștepta. Renii erau nerăbdători să plece. Au urcat cu grijă pe lângă sacul cu jucării. - Moșule, este și vreun cadou pentru mine, aici? a întrebat Robert curios. - Nu știu, a răspuns acesta foarte serios. Ai să vezi când ajungi acasă. Imediat sania s- a pus în mișcare. Treceu cu viteză pe deasupra orașelor și dintr- o dată s-a trezit în fața ferestrei sale. - Hai, te las jos la intrare
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
câțiva ani ridicăm un turn puneam cărămidă pe cărămidă mortar cărămidă apoi așezăm testamentul venea fără grabă la prima vedere misterios încercăm să locuiesc doar în palmă. locul micuț respira din greu pentru noi ne ascundeam la început de pietre curioși cu moacele lor hidoase apoi am invatat să ne ținem de mână pe strada tecuci întind mâna aproape ca o ating veneam aici și acum vreo treizeci de ani... făceam oameni de zăpadă îmi plăcea să mă plimb pe langă
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
câțiva ani ridicăm un turn puneam cărămidă pe cărămidă mortar cărămidă apoi așezăm testamentul venea fără grabă la prima vedere misterios încercăm să locuiesc doar în palmă. locul micuț respira din greu pentru noi ne ascundeam la început de pietre curioși cu moacele lor hidoase apoi am invatat să ne ținem de mână pe strada tecuci întind mâna aproape ca o ating veneam aici și acum vreo treizeci de ani... făceam oameni de zăpadă îmi plăcea să mă plimb pe langă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
scriu acum vreo câțiva ani ridicăm un turn puneamcaramida pe cărămidă mortar cărămidă apoi așezăm testamentul venea fără grabă la prima vedere misterios încercăm să locuiescdoar în palmă. locul micuț respira din greu pentru noi ne ascundeamla început de pietre curioși cu moacele lor hidoase apoi am invatatsa ne ținem de mână pe strada tecuci întind mâna aproape că oatingveneam aici și acum vreo treizeci de ani...făceam oameni de zapadaimi plăcea să mă plimb pe langă casele vechi priveam hornurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]