3,132 matches
-
dat și numele localității de astăzi, formată în jurul dealului: Rupea. Castrul roman Rupes făcea parte din centura de fortificații romane pentru apărarea zonei comerciale și a rutelor ce legau Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râșnov și Hoghiz. Mai târziu, pe vestigiile dacice se formează localitatea prefeudală: prin construirea cetății de sus, în secolul X-XIII, și cea medievală, ulterior, prin construirea cetății de mijloc și de jos, începând din secolul al XIV-lea. Între anii 1432 - 1437, cetatea a fost atacată și jefuită
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau în județele Constantă, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se întâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se întâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă de la Buc cu același sufix că în Măneciu sau Moeciu. În apropierea culmii Doamnelor curge o apă ce se numeste Valea Sugarilor. În românește ungurescul "sugar" înseamnă "domn". Deci avem "Muntele Doamnele" și
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
Croația), unde a înlocuit Legiunea a XI-a Claudia. După atacul dacilor din 86, Domițian a mutat legiunea în Moesia Superior, la Singidunum (astăzi Belgrad, Serbia). În anul 88, a participat la invazia din Dacia. A participat și la războaiele dacice ale lui Traian. Legiunea a fost victorioasă în a doua bătălie de la Tapae. A participat de asemenea și la ultima luptă și decisivă împotriva dacilor, cucerind capitala lor, Sarmisegetusa. În războaiele marcomanice (166-180 AD), legiunea a trecut Dunărea împotriva triburilor
Legiunea a IV-a Flavia Felix () [Corola-website/Science/322465_a_323794]
-
Castrul roman este amplasat la o altitudine de 1500 m pe "Platoul Jigorul Mare", de lângă satul Bănița, județul Hunedoara. Fiind un castru de marș, el a fost construit de romani în perioada războaielor daco-romane în vederea cuceririi capitalei dacice Sarmisegetuza Regia. Fortificația are formă rectangulară cu dimensiuni de 310 m, pe laturile de nord și sud, și 240 m, pe laturile de vest și est . Monumentul a fost înscris pe Lista Monumentelor Istorice 2010 din județul Hunedoara la numărul
Castrul roman de la Jigorul Mare () [Corola-website/Science/316997_a_318326]
-
pe Iancu de Hunedoara, defilând cu armata spre Belgrad. Pictura a fost restaurată în anul 2009, la Szombathely (Ungaria). În timp ce pictura se restaura, rama era reînnoită de către experții Muzeului Brukenthal din Sibiu. În prezent, pictura este expusă la Muzeul Civilizației Dacice și Romane, cu sediul în palatul Magna Curia-Castelul Bethlen, care este cea mai veche clădire monument istoric din Deva care s-a păstrat. Peretele fațadei principale asigură ieșirea prin uși triple spre balconul aflat deasupra intrării. De aici se deschide
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă; printre care: cupa-vacii ("Linnaea borealis"), un relict glaciar cu o deosebită importanță științifică, vulturică ("Hieracium rotundatum"), unghia păsării ("Viola dacica"), urechea iepurelui ("Bupleurum longifolium"), cărbuni ("Phyteuma vagneri"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), morcoveancă ("Pleurospermum austriacum"), gălbenușă ("Potentilla tabernaemontani"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), ghințură punctată ("Gentiana punctata"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), crețușcă ("Filipendula ulmaria"), mierluță ("Minuartia
Piatra Cușmei () [Corola-website/Science/325337_a_326666]
-
toamna) și temperaturi maxime în perioada verii de până la 25șC și minime ce coboară la -25, -28șC. Temperatura medie anuală nu depășește 10șC. În suprafața rezervației naturale sunt prezente mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri acidofile cu molidișuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin și frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
circuri glaciare, abrupturi calcaroase, avene, goluri alpine, peșteri); păduri, poiene, pajiști și pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
Stâncile Rafailă (arie protejată de interes geologic și peisagistic, pe al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni stâncoase alcătuite din roci metamorfice de structură șistoasă, cu inserții de cloritoid). Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
proeminențe, iar cele mai multe vase aparțineau tipului cu fundul îngroșat, tipice acestei culturi. De asemenea, s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice din secolul IV - III î.en. în punctul ,La pod la Rediu”. Situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de o parte și de alta a
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul pădurii Rediu. Este printre puținele descoperiri funerare din Moldova aparținând acestei perioade și unica pentru nordul acestei zone care ilustrează unitatea culturii materiale și spirituale geto - dacice în zonele extracarpatice ale Daciei. Tot aici au fost descoperite urme ale prezenței umane datând din perioada neolitică (6500 - 3500 î. Hr) constând din: așchii, lame și nuclee de silex, urme de ceramică etc aparținând, cel mai probabil, culturii precucuteni
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
în secolul XIV. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Comuna Hălmagiu e cunoscută documentar încă de la începutul sec. XIII, iar cercetările arheologice au scos dovezi din perioada romană și dacică, iar pentru secolul XIII erau ruinele cetății din mijlocul satului din care în 1974 se mai păstra foarte mult din zidul de incintă care avea contraforți și ferestre de tragere. Tot Hălmagiu este plin de ruine sau ziduri înglobate în
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
nesfârșitelor heleșteie pomenite în hrisoavele lui Ștefan cel Mare, de la Gurguieta, Strâmbu, Urechea, Contăș ori Valea Mare, va trece peste Codrii de Arama, pește Dumbrava Roșie și Dealul lui Vodă și îți vei descoperi pletele cu adâncă pioșenie dinaintea cetății dacice de la Cătălina. Vei hălădui prin străvechile păduri de stejar...sus, pe Basaraba, vei struni caii din umbletul lor și îi vei lasă o vreme să răsufle, ...apoi, urmând un drum vechi de pământ, tăinuit de copaci bătrâni ce își înfrățesc
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Argamon (Argamum sub Imperiul Roman), iar puțin mai spre apus, pe unul dintre dealurile care străjuiesc lacul Babadag, se înalță tainica cetate Enisala ("Herakleia" în antichitate, "Eraclea" pe hărțile genoveze, "Yeni-Sala" adică "noua vestire" în turcește). Cele 400 de sepulturi dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Cetatea Herakleia, ruinată de Avari și de Slavi în secolul VI, a fost reconstruită
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni pe o direcție est-vest de la Boteni - Jugur - Berevoești - Mușătești - Curtea-de-Argeș. Dispuse de asemenea monoclinal, stratele pliocene se diferențiază de cele miocene prin componența petrografică deoarece în primele predomină depozite fine nisipoase și marnoase (dacice) iar în cel de-al doilea conglomeratele și pietrișurile. Meoțianul apare numai pe interfluviul Topolog - Argeș cu caracter ingresiv ce îmbracă un facies de margine mai grosier, și are depozite alcătuite din gresii calcaroase, marne, marne bituminoase și marne nisipoase
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
în nordul Balcanilor, în regiunea numită Dacia, care este astăzi în cea mare parte teritorii ale României. dobândește notorietate în timpul lui Burebista (82-44 î.e.n.) și apoi în timpul împăraților romani Domițian (85-89) și Traian (101-106). În ceea ce privește modul de luptă al armatei dacice trebuie menționat faptul că un rol important în acest aspect l-a constituit cadrul natural în care Dacia a fost cuprinsă. În timpul conducătorului Burebista (82-44 î.e.n.), Dacia era delimitată la nord de către Carpații Păduroși, la est de Marea Neagră, la sud
Armata dacică () [Corola-website/Science/323646_a_324975]
-
vest până în străvechea regiune Boemia (teritoriu pe care în prezent se află Republica Cehă). Încadrarea în ceea ce va fi redenumit ulterior în "Spațiul Carpato-Danubiano-Pontic" de către istorici le va oferi o serie de avantaje strategice și defensive care va permite armatei dacice să facă față unor popoare ale căror armate erau mult mai mari ca număr de soldați. Dacii au construit fortărețe în jurul Daciei, majoritatea pe Dunăre. O scenă de pe coloana lui Traian îi arată pe romani atacând o fortificație dacă cu
Armata dacică () [Corola-website/Science/323646_a_324975]
-
mm. în Munții Bihorului și vânturi dominante din partea vestică. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2 și 4°C în Vlădeasa și 8-10°C în zona depresionară a Beiușului. Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
Bihorului și vânturi dominante din partea vestică. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2 și 4°C în Vlădeasa și 8-10°C în zona depresionară a Beiușului. Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
zonă de pajiște și două izbucuri ("Izbucul Mare" și "Izbucul Mic") cu un impresionant debit de apă. Aria protejată se suprapune sitului Natură 2000 - "Tușa - Barcău" și dispune de tipuri de habitate cu păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" (păduri dacice de fag și carpen cu vegetație de colțișor). Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), stejar ("Quercus robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), cer (Quercus cerris), frasin (Fraxinus excelsior), alun ("Corylus avellana"), lemnul
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
Moesia. Ruinele sale se găsesc, astăzi, sub cartierul „Reka Devnea”, situat la 2,55 km spre nord-est de centrul orașului bulgăresc Devnea. Inițial localitatea se numea „Parthenopolis”. A primit denumirea de , în anul 106, după cel de-al Doilea Război Dacic, în onoarea Ulpiei Marciana, sora Împăratului Traian. Orașul a fost atacat de goți, în anul 267, iar în 368, împăratul Valens l-a utilizat ca reședință de iarnă. În timpul Imperiului roman târziu, orașul Marcianopolis a devenit capitală a provinciei Moesia
Marcianopolis () [Corola-website/Science/323076_a_324405]
-
Orlat, Tilișca, Gârbova etc. Istoricul de artă V.Vătășianu, consideră datarea ei la anul 1200 prea timpurie, R. Heitel împărtășind la rândul său ipoteza lui Th.Nägler. De asemenea J. M. Ackner o consideră a fi și o veche cetate dacică, afirmație care poate să cuprindă în ea un sâmbure de adevăr, cunoscut fiind faptul că pe teritoriul Transilvaniei se mai citează cetăți medievale, ridicate pe ruinele unor întărituri mai vechi. Potrivit afirmațiilor lui Ackner și Horedt, cetatea avea două valuri
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
probabil, a contribuit și albul bărbilor și pletelor lungi ale călugărilor bătrâni. Documentele expediției arheologice (un grup de arheologi ai Universității Naționale din Ujgorod în colaborare cu specialiști din București) ne arată că pe teritoriul satului a fost o așezare dacică. Din secolul al XV-lea sunt date care menționează existența unei mănăstiri de la care provine numele locului - Coasta Mănăstirii. Acestei mănăstiri i-a dăruit domnitorul Munteniei, Constantin Brâncoveanu (1668-1714), un potir cu inscripția „dăruit de Vodă Brâncoveanu”. Tot în această
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
economică. Încă în vremea cînd se află la București, fiind colaborator de seamă la Institutul geologic al României, prevede că la Suplacul de Barcau există surse de petrol. A dovedit, după Victor Russu, ca Măgura Șimleului face parte din "catenele dacice". În 1927 1-a vizitat, la Șimleu, fostul președinte al Academiei Române, Ion Simionescu, stînd trei zile la Simleu. În publicația "Plugarul", al cărei director era dr. Emil Lobontiu a publicat studiile sale despre începuturile vieții umane pe aceste locuri, făcînd
Emil Lobonțiu () [Corola-website/Science/324035_a_325364]