KorAP: Find »[drukola/base=descifra & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...167 >

4,161 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

înghite! o fi pentru dumneata treabă de câteva ore să pricepi ce e o fișă tehnologică și să faci o piesă, dar ca să câștigi și dreptul de a fi egal cu noi e un secret pe care trebuie să-l descifrezi. Or, poate nu vrei să fii chiar strungar? Doar așa, să se cheme că ai trecut pe-aici și pe urmă să poți să ocupi funcții mai înalte...? Trebuie să te decizi: vrei să fii strungar? Te ajutăm! Nu? E

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dar când se afla că producția uzinelor în ansamblu lăsa de dorit, se măriră normele și încetul cu încetul acest fenomen inițiat odinioară de Stahanov se domoli și deveni mai realist și mai firesc. Trebuie să spun că la canal descifrasem enigma acestui miner din Donbas care exprima într-adevăr un straniu avânt al ambiției umane, un fel de beție a performanței, căreia însă i se dăduse alt nume: eroism în muncă, născut dintr-o înaltă conștiință revoluționară. Poale că Alexei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de sare, adică moartea sa lentă, decât să revină la lumină făcând pe călăul. Istoria e adevărată și o povestește Kogălniceanu! (Lipsă de călău în Valahia.) Căderea mea o povestesc eu aici în umbra acestei celule, în care încerc să descifrez întîi pentru mine, și dacă acest manuscris se va păstra și va apărea și pentru alții, un șir nesfârșit de determinări și să aflu, să răspund la întrebarea dacă au legătură cu ființa mea adâncă, intimă, cu esența ființei mele

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
eu, îmi făcu el meniul. "Ce-o mai fi făcând, zise apoi, domnul Micu, cu simpatica lui soție? V-ați reîntors la universitate?" "Nu", zisei. "O să vă reîntoarceți", zise el cu optimismul său filozofic. Renunțai deci să mai încerc să descifrez chipurile, ca să zic așa, ale cobraserienilor mei de pe la mese și rămăsei cu privirea pierdută spre geamurile localului. Erau uriașe și țineau, din două părți, loc de ziduri. Grele draperii, roșii, le acopereau pe jumătate. Trecătorii pe care îi zăream pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
prezidiu nu interesa în acele ore la cât s-ar ridica eventual acest preț! Sau dacă se gândea, ăsta era un gând excitant și nu inhibitoriu. De ce era așa, nu știu, e o enigmă pe care n-am putut-o descifra nici până azi. Poate de aceea îți povestesc, să-mi spui tu, care știi multe?!... După aplauze, aproape îndată un nou șoc. Cei plasați în fund, masa compactă, au început să scandeze: "Jos chiaburii, dușmanii poporului". Și abia atunci am

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
lui de la orășenesc. Dar era?" Cine dracului poate să știe?!" murmurai. "Vezi? zise cerând parcă protecție. Vezi?" repetă și întrebarea ei se formulă ca un timid și fermecător reproș, ca și când eu ași fi susținut contrariul, că aceste enigme puteau fi descifrate, vârâte într-o simplă formulă, cum ar fi lipsa de imaginație a unor creiere joase în stare să se lase târâte de primul isteric care i-ar biciui să devină sadici. Rămânea cazul lui Șuta! "Oare Mircea, zise ea, primul-secretar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îi vedeam acești genunchi tot acolo, rotunzi și frumoși, strâns alăturați, fideli și frățești, îndreptați spre mine, în timp ce expresia chipului ei părea alterată și absentă, parcă adormită de istoria de pe pânză, al cărei sens îi scăpa, deși vroia să-l descifreze, intimidată de tăcerea sălii arhipline și de vitalitatea încrezătoare, energică, tumultuoasă, a eroului... Părea buimăcită, avea gura ușor întredeschisă, și ochii ei mari, cu gene negre, clipeau rar, somnolenți, împotrivindu-se parcă unei hipnoze pe care o respingea instinctiv, fiindcă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
rar, când îl inundă (sau poate niciodată), și care ne definește și ne urmărește până la contopirea finală cu marele Tot, la ea era în mod uimitor inexistent. Mi-era imposibil să cred că era atât de ascuns încît nu-l descifram eu, sau că nu era încă format. Când se zice despre cineva că n-are caracter se subînțelege că e liber pentru toate relele. Nu cumva?!... Cine poate să știe? Caracterul fiind daimonul nostru, cum spuneau cei vechi, la unii

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
umană, nu avea, să zicem, ezitări în fața unui fapt care se petrece sau în care se pomenea implicată, era adică o fată matură și cu un ferm cod moral, cum se dovedise în timpul tragicului eveniment din facultate, adică putea să descifreze fără ezitări binele și răul, și fără să fie lașă, să simtă frica, să se sperie chiar și retrospectiv, încercînd să înțeleagă ceea ce e nefiresc. Înainte s-o cunosc devenisem meloman, ca mulți alții în acei ani. Melodia fără cuvinte

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cântăreți de altădată. Într-o zi mă șocă unul cu o frază muzicală fără cuvinte, o melodie care îndată ce o auzii mi se păru atât de curioasă în înlănțuirea ei sonoră, încît o pusei de zece ori, să-i pot descifra secretul melodiei. Era însă imposibil. Îndată ce se termina nu-mi mai rămânea în urechi decât o chemare, un extaz, un strigăt parcă din junglă al unui negru, în care se amestecau iubirea, împlinirea, temerea obscură, adorația și superstiția. Totul concentrat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în mână și mi-l întindea. "Ce să-ți aduc în el? o întrebam. Vrei apă sau vin?" Și vocea mea era puțin ridicată, ca și când iubita mea ar fi fost mută, și îi cercetam atent și amuzat chipul, ca să-i descifrez dorința, fiindcă părea și surdă. Făcea cu degetele răschirate un gest, insistent și nedefinit, în timp ce se răsucea în pat, se întorcea cu spatele la mine și își trăgea pledul pe cap. Îi aduceam apă și o băteam pe umăr. Se ridica în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
înțelesei, și din clipa aceea renunțai, se produse adică în obiceiul meu de a gândi, pornind de la cauză la efect, o deplasare silită... Sufletul acestei fete îmi apărea ca o "corolă de minuni a egoismului", pe care încercînd s-o descifrezi, ai fi scos bine la iveală acest egoism, dar ai fi sfărâmat în același timp cu însuși instrumentul cercetării, grosolan prin definiție, și farmecul cu care se învăluia inextricabil. Ce era de preferat? Să insiști în dorința (cum am spus

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ne legăm pe viață ca acum! Fiindcă sîntem legați pe viață, orice ni s-ar întîmpla." Se uită iar la sine și această retragere avea în ea aceeași vrajă care mă îndemna ca totdeauna să nu mai încerc s-o descifrez. "Iubirea, parcă îmi spunea ea, e lovită după fiecare tentativă de a pătrunde în trecutul ființei dragi." " Totuși, mă trezii spunând, ar fi fost mai bine dacă mi-ai fi spus din vreme despre această dragoste a ta, zolistă, pentru

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu acei șamani care pot vorbi fără să fie înțeleși, fără ca secretul ființei lor să poată fi surprins și de cei neinițiați. Eu îi scrisesem la început astfel de scrisori, dar îmi răspunsese la ele ca și când nu le-ar fi descifrat codul. Nici o aluzie măcar! Îmi spusesem pe atunci că nu le-o fi primit, dar acum le recitii și descoperii că îmi scria limpede: am primit scrisoarea ta. Atât. Și vorbea apoi despre altceva... Și apoi pentru întîia oară și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cuvinte că afecțiunea ei pentru mine se alterase cu ceva. Desigur, inspirată, Matilda o ferise, sau mai bine zis avusese grijă să nu i se strecoare în micul ei suflet îndoiala că tata n-ar fi nevinovat. Acum încerc să descifrez mai departe și fără grabă înțelesul revelațiilor mele despre Suzy, pe care n-am încetat să le am chiar și după ce crezusem că șirul lor se sfârșise... Parcă ar fi ghicit, acolo unde se afla, că sufletul meu se înstrăina

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se uită într-o parte. "Da, îmi spuse, n-au însemnat nimic! Au însemnat pentru tine! Dar eu, cu cu ce m-am ales din partea ta?! Ai contemplat vreodată această întrebare?" "E adevărat, nu! strigai. Aiurea, am fost obsedat să descifrez enigma ta. Nu mi-ai dat răgaz să-ți ofer comori ale ființei mele fabuloase. Comori fabuloase aveai numai tu, ce să zic, o căsătorie ascunsă, o dragoste indecisă, pe cine să iubești mai mult, pe un dipsoman foarte apropat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510

ori, cu condiția ca de la o prezentare la alta a stimulului să crească timpul de expunere. Vom constata că la primele prezentări percepția stimulului va fi eronată (unii subiecți scriu că au văzut niște pete, niște litere, alții că au descifrat cuvântul "psihologie" sau doar primele 2-3 litere). Pe măsură ce timpul de expunere crește, subiecții vor reuși să-și corecteze iluzia descoperind că din cuvântul dat lipsește o literă. În acest caz iluzia apărută se datorează intervenției unor factori perturbatori la nivelul

Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

postmodern și-orașul lor antic, dintre viața mea în mișcare și-a lor oprită, încremenită sub cinci sute de tone de resturi vulcanice. Ceva totuși scăpa observației, un lucru neprețuit: ultima clipă. Degeaba o căutam, degeaba mă chinuiam s-o descifrez dintre pixeli; nici degetele, nici ochiul n-o atingeau. Moartea stratificase totul, rapid, precis, necunoscut. Îți trebuia răbdare și-o șapcă de detectiv ca să forfotești după rezultate. Dacă aș fi depărtat literele, căutând semnalele luminoase dintre ele, poate că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
buzele, parcă se pregătea să necheze, „Atunci ce ziceți de povestea asta?“ Mi-a întins o foaie de hârtie, genul A4, pe care-l scoți la imprimantă. Textul era cules mărunt, cu corp 8, trebuia să te chinui să-l descifrezi. „Citiți.“ Am citit: 2010. Oleoductul Isfahan e bombardat de americani. Izbucnește o revoltă populară la Teheran, cunoscută sub denumirea de «revolta Coca-Cola». Mișcarea durează trei săptămâni și e înăbușită de armată și milițiile ayatolahului Bakir; 20 000 de studenți reformiști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ca un semn ascuns de nemulțumire. „Să mă tund?“ sau „Să-mi iau o fustă scurtă?“ deveneau întrebări-capcană, pe care alt bărbat le-ar fi tratat simplu și relaxat. Eu trebuia să le iau în serios, citind printre rânduri și descifrând adevăratele îngrijorări din spatele lor: „Mă iubești așa cum sunt?“ sau „Vrei pe altcineva?“ Deși nerostită, iubirea se trezea pusă în discuție (ca și nesiguranța), îndărătul formei unei tunsori sau a lungimii unui pantalon. Nu existau detalii nevinovate; un cuvânt pronunțat senin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
lui Luchian. Cu toții sunt legați, într-un fel sau altul, de el: Varo l-a pomenit în scrisori; Dimitriu apare-n pictură printr-un cod secret; Camil știa de el, în 1943: fără aparatul lui, nu l-am fi putut descifra. Cam multe coincidențe pentru-o simplă bucată de pânză, nu credeți?“ „Ba da, dar pista se înfundă aici, la Dimitriu. De acord, avem numele, dar asta e tot. Ce facem mai departe? Urcăm pe primării și începem să scotocim prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
el. „Deschide-l.“ L-am tras peste masă, lângă mine. Era deja tăiat pe lungime și nu conținea nici o adresă. Am scuturat ambalajul într-un loc liber, printre cești. Din el a căzut o carte subțire, cu cotorul alb-lucios. Nu descifrai decât titlul, numele autorului fusese ras cu lama. Am ridicat-o și, sub privirile tuturor, am citit cu voce tare: „Alexandru.“ „Ce mai e și asta?“, s-a întins Maria, lăsând cana din mână. Pipăia coperta velină, acoperită de-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mail-uri săptămânale, „Doar așa vom ieși din întuneric.“ De-aici a continuat povestea noastră, dintr-un set de fotografii risipite pe-o canapea, pentru că altfel cu siguranță s-ar fi oprit, la fel ca încercările lui Fred Vasilescu de-a descifra scrisorile lui Ladima. Scrisorile de-acreditare ale Mariei lucrau puternic, convingător: meritau îngrijite cu răbdare și blândețe. Leneveam la mine în sufragerie, sub crengile unui brad imens, și nu ne mai rămânea decât un singur lucru de făcut: să verificăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
experiență profesională. Oamenii căpătaseră o traiectorie precisă, de salariați în căutarea proviziilor: circuitul trecea pe sub balconul meu, ocolea prin stânga Fiatul 850 al vecinului Firănescu și sfârșea pe treptele „Alimentarei“ din colț. Drumul fusese bătătorit, un ochi atent ar fi descifrat cojile de parizer lângă bordură sau urmele de tălpi pe zidul proaspăt vopsit în alb. Deceniu după deceniu, șefii depoului (comuniști înrăiți sau capitaliști de circumstanță) au încercat să stăvilească năvala angajaților spre magazinul cu salam și spirtoase. Unul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
nu a putut fi dezmembrat. Din fericire, mașina fiind robustă, ea a fost împinsă și masată în malul drept al șoselei [...] Cu fața însângerată, căzut între bord și scaun, Președintele Maurer gemea de durere. Era totuși conștient. Printre gemete, am descifrat și o remarcă amară: «M-a omorât nenorocitul!» [...] Președintele a ajuns pe mâini bune. De fapt el a fost cel care a dispus: «Să mă duceți la doctorul Liviu Grosescu, la Sf. Gheorghe.» Kiraly, la izbitură, și-a mușcat limba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]