3,122 matches
-
În Renaștere asistăm la o bruscă schimbare a atitudinii față de nebun și nebunie. D. Erasmus din Rotherdam publică un opuscul, devenit celebru, Elogiul nebuniei, în care, pentru prima dată, Nebunia se prezintă ca personaj public în fața societății. Vechile tipare se destramă. Apare un nou model: „nebunul ca bufon”. Nebunia capătă o semnificație hilară, fiind plasată în registrul comicului. Ea nu mai este sursă de teamă, ci devine „personaj de comedie”, menținându-și prin aceasta funcțiile sale culturale în societatea vremii. În
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Lumea modernă continuă să gîndească în termeni de evoluție și progres. Oamenii moderni povestesc convingîndu-se pe ei înșiși că sunt rezultatul unui drum îndelungat, dificil și haotic spre progres. Insistînd asupra modului în care posibilele și imposibilele se creează, se destramă, se transformă, teoria de față este o teorie a discontinuității lumilor. Am vorbit, spre exemplu, despre "neînțelegere" (imposibil să existe șefi devine imposibil să nu existe conducători și conduși), despre inventarea individului (imposibil ca fiecare dintre noi să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu destramă monotonia acestor debile narațiuni suspinătoare. SCRIERI: Flori de câmp, Vălenii de Munte, 1909; Priveliști și amintiri, București, 1912; Floarea iubirei, București, 1914; Dragostea unui trubadur, București, 1916; Flori de pădure, București, f.a; Mărin ocnașul, București, [1923]. Repere bibliografice: Trivale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
adâncirea UE, care decurg din problemele asociate cu extinderea Politicii Agricole Comune (PAC) și cu fondurile structurale, în cazul lărgirii. Totuși, un motiv în plus pentru care lărgirea amenință relațiile franco-germane este faptul că admiterea de noi membri ar putea destrăma consensul în interiorul UE. În prezent, Franța este circumspectă față de extinderea VMC și de puterea Parlamentului European, care sunt sprijinite prin tradiție de Germania. Franța se teme că acestea vor mări puterea relativă a Germaniei unificate în interiorul UE, modificându-i preocupările
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o diversitate de posibilități nemaiîntâlnite, care prezintă atât pericole, cât și oportunități. Japonia trebuie să se despartă de tiparele comportamentale întipărite, sau altfel să își asume riscul ca relațiile sale să se fragilizeze, iar la un moment dat să se destrame. Pe de altă parte, abordând în mod activ situațiile în care se află, Japonia are ocazia de a duce o diplomație pe baza independenței și egalității, și nu a dependenței. În mod fundamental, acest fapt are implicații pentru capacitatea Japoniei
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
politicile monetare ale statului pot induce presiuni de schimbare care să limiteze parteneriatele de tip lohn Între firme autohtone și contractanți externi În favoarea unor strategii de afaceri mai diversificate, cu valoare adăugată mai mare; În felul acesta, presiuni instituționale ar destrăma relațiile consolidate Între parteneri. Pe de altă parte, relații cu istorie Îndelungată se pot menține chiar În condiții de „ostilitate” instituțională și să contribuie la reducerea efectului acesteia. Presiunile de schimbare sunt preluate Însă și folosite În propriul interes de către
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
-l frământă. Ideea e să găsești completarea lipsurilor pe care le ai și nicidecum să imiți; în acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie, ci despre un sentiment de inferioritate. Uneori “edificiul” este mult prea fragil și se destramă vizibil sub influența invidiei și a trădării sau doar pentru că prietenul respectiv “nu mai prezintă interes”. Însă există și un alt gen de prieteni a căror influență te marchează negativ. Naivitatea, poate chiar dorința de-a părea altcineva în ochii
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
mentalitatea europeană a epocii nu a transmis o astfel de atitudine pentru ceea ce ar însemna un proiect de unitate europeană: unitatea Imperiului (unitas imperii) nu înseamnă, implicit, unitatea europeană. După moartea lui Carol cel Mare (814) unitatea Imperiului s-a destrămat 44. Reglementarea succesiunii a pus sub semnul întrebării chiar relația între regnum și imperium. Încercările lui Ludovic cel Pios de a menține încă o perioadă de timp unitas imperii prin Ordinatio imperii a avut un efect temporar. În timpul lui Carol
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nașterea unei Europe a naționalităților care ar fi permis Franței să devină arbitrul continentului european. Pentru a-și atinge scopul, a considerat necesar să înlăture influența celor două puteri principale care apărau ordinea de la 1815: Austria și Rusia. Pentru a destrăma tratatele din 1815 și "a elibera națiunile asuprite", Napoleon al III-lea trebuia să se sprijine pe o alianță sigură, iar singura posibilă, durabilă și capabilă să dea rezultate, era cu Anglia. Față de monarhiile absolute ale Sfintei Alianțe Rusia, Prusia
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
179-180 227 Mary Fulbrook, op. cit., p. 77. 228 Danemarca, Norvegia și Suedia au încheiat în Dieta din 1397 Uniunea de la Kalmar, cu menținerea independenței interne a fiecăreia. În anul 1523, după victoria lui Gustav Eriksson, Uniunea de la Kalmar s-a destrămat. S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, vol. 3, Institutul European, 1998, p. 61. A. Oțetea, Reformațiunea și Războaiele religioase (sec. al XVI-lea), Curs predat la Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Iași, 1928-29, Biblioteca ASTRA, Sibiu, Fond Colecții speciale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
străfunduri". El este, ca să-l calchiem pe Lermontov, un eroul al timpurilor noastre, de secol XXI, încărcat de florile răului cuprinse de miasmele descompunerii. Este precum Bocitoarele lui Picasso - la care face trimitere profesoara de franceză - unde corpul uman se destramă, își pierde unitatea, divinitatea dispare de pe chipul omului. Sîntem parte la marea dezintegrare existențială, prefațată de Blaise Pascal acum trei secole - ca în aforismul 477 unde vede omul căzut de la locul lui - pierzîndu-și centralitatea, punctul de echilibru, divinitatea. Ion Caraion
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu există nici ca proiecție imaginativă. Sinuciderea protagonistei are iz de imitație ieftină, după un film comercial. Într-un pasaj naratorul explică: iubirea se banalizează, capturată de goana contra cronometru prin întâmplările cotidiene. Aflat în prim-plan, cuplul Sandu-Pia se destramă, ea se sinucide, el se declasează, totul se compromite, se terfelește, se ruinează. T. își alege personajele din alt mediu decât cel al pensionarilor abulici, al navetiștilor apatici sau al gospodinelor acrite din cărțile comilitonilor săi. Triunghiul format din pianistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
univers pe care, paradoxal, Îl visează diminuat la elementaritatea gesturilor primordiale. Viața și moartea „conviețuiesc”, dacă se poate spune astfel, În genul acesta de jurnale, În fragilitatea unui echilibru pe care cuvintele, avalanșa de gânduri contradictorii, Îl Împiedică să se destrame - dar nu-i infuzează destulă forță Încât să-l sustragă deznodământului dinainte știut - ori măcar intuit. Sinuciderea intră În cadrul așa-numitelor teme macabre ale literaturii, devenind un topos cultural cam În aceeași perioadă cu artes moriendi 30. Termenul de „macabru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
persoana care dă informațiile ar putea avea "senzația că este un colaborator esențial într-un proces important, însă doar vag înțeles". Dacă intenția de a se considera reciproc "membri ai aceluiași univers cultural dispare", atunci, crede Geertz, relația "fie se destramă treptat într-o atmosferă sterilă, plictisitoare și de dezamăgire, fie, arareori, sucombă instantaneu odată cu apariția unei certitudini reciproce că fiecare a fost păcălit, folosit și respins". Astfel, deși relația e posibil să fi început cu manifestarea unei încrederi reciproce, se
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se gîndea nu numai la continuitatea formei de organizare, ci și la continuarea grupului ca entitate închegată, cu o componență neschimbată. Datele etnografice, în special cele care se referă la popoarele invadatoare, indică faptul că în general un grup se destramă mai ușor din cauza conflictelor interioare atunci cînd nivelul tehnologic este scăzut. Simmel (1950:314) sugerează totuși că minciunile spuse "în împrejurări primitive" pot provoca unele schimbări; ele au, după părerea sa, "o eficacitate pozitivă". Schimbarea socială, afirmă el, are loc
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însemnată. Din păcate, în tratatul său asupra minciunii, Bok nu amintește de lucrările lui Simmel. Vorbind despre principiul autenticității, ea spune că "încrederea într-un anumit grad de autenticitate funcționează ca un fundament pentru relațiile interumane; cînd această încredere se destramă sau dispare, instituțiile se prăbușesc" (Bok 1978: 31). Cred că Simmel ar fi fost de acord cu Bok în privința faptului că autenticitatea este o componentă esențială a multora dintre "relațiile interumane", însă mă îndoiesc că ar fi aprobat și a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apartenenței la anumite forme complexe, flexibile și diversificate de organizare socială, care, spre deosebire de grupurile de insecte sociale, nu sînt complet rigide. În acest sens, toți membrii unei societăți sînt avantajați de abilitatea machiavelică, fără de care aceste societăți complexe s-ar destrăma, chiar dacă avantajele utilizării acestei abilități în scopuri negative nu sînt distribuite uniform. În absența unei abilități machiavelice, societatea umană pe care o știm astăzi nu ar exista. Bineînțeles, eu nu încerc să spun că societățile complexe sînt întru totul preferabile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
țară, ca soarele și pâinea, un dialog tăinuit și inițiatic cu natura în curgerea ei ciclică, „de la strămoși până la noi”. Însă dincolo de un anume panteism, mai degrabă o comuniune străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
a autorului servește ca fond al relatării unor întâmplări comune. În mahalaua Grant (1971) este romanul unui crâmpei din viața de la periferia capitalei, din jurul anului 1900. În prim-plan se află istoria unei familii de birtași care, deși prosperă, se destramă din motive amoroase. Autorul surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe urmărirea unor destine umane, fără lirism, fără porniri critice sau ironii. Neașteptate sunt romanele sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de moșneni olteni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
segmente mediatice etc.) nu sunt niciodată atacate frontal, ci deconstruite dinspre o margine selectată mai mult sau mai puțin subiectiv. În măsura în care P. poate fi aproximat ca un critic ironist, figura criticii lui este metonimia: odată ce un fragment de text este destrămat, se subînțelege efectul mai larg al destrămării întregului text. Deși, pe fond, metoda rămâne neschimbată, ea suportă în timp modulări și variații ținând de retorica aplicată. În Tentațiile anonimatului și alte eseuri (1990), culegere de interpretări și note compuse înainte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
boală, de traumele suferite începând din copilărie (O făclie de Paște). Nici măruntul funcționar Lefter Popescu nu suportă șocul pe care i-l provoacă mai întâi iluzia câștigului la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ale regimului democratic. Mai exact, se poate numi "criza democratică" momentul în care apar limite și condiționări ale drepturilor politice și civile sau când se limitează competiția politică și potențiala participare în măsura în care compromisul politic (care stă la baza acestora) este destrămat. Criza "democratică" la care ne referim este cea caracteristică democrațiilor liberale de masă din Europa Occidentală, exportate de aici în alte zone. Este vorba de democrațiile capitaliste, în care proprietatea privată și economia de piața rămân aspecte cruciale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
precisă între primul moment al consolidării și cel următor (între o fază în care coaliții restrânse au un caracter provizoriu și scopul limitat de a "acapara" guvernul și o fază în care acele coaliții, în cazul în care nu se destramă subit, se consolidează și formează un regim funcționabil). Totuși, deși distincția este fără echivoc, în sfera empirică diferența nu este la fel de clară. Este dificilă, mai ales, analiza procesului instaurativ din prima faza a consolidării. În această etapă inițială, în special
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la modalitățile de formare a fracturilor fundamentale, specifice respectivei perioade istorice. Exact în faza în care trebuie luate deciziile menite să consolideze coaliția dominantă, putem asista la reversul medaliei: nu numai ca nu are loc consolidarea sau stabilizarea, dar se destramă coaliția la putere. Conflictul poate fi depășit prin medierea între lideri sau poate conduce la ieșirea din scena a unor actori, și, eventual, la intrarea altora în coaliție. Izbucnirea disensiunii poate fi dată de o chestiune esențială sau de mai
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
3 mijlocași, 2 atacanți (fig.4) [5] Echipa are pe lângă fundașul fix încă doi centri atacanți capabili să arunce bine la poartă si care prin jocul lor constituie un pericol continuu pentru portarul advers. Sarcina celorlalți jucători constă în a destrăma atacurile echipei adverse și apoi, prin mișcarea lor, să ajute cei doi centri atacanți rămași în jumătatea de teren a adversarului. Rețele de comunicare foarte mobile și cu perspectiva aplicării unei tactici de joc cu acțiuni variate: a. portarul, l
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]