4,964 matches
-
periculos cu efluvii etnice maladive. Astfel, junele hutu, aparținînd grupului aflat pe atunci la putere, le țin cumva ostatice spiritual pe cele din etnia tutsi, nelăsîndu-le vreo clipă să uite că sunt cel mult tolerate, sau, mai exact, dușmani în devenire. Brutalitatea lumii exterioare, filtrată de zidurile protectoare, se răsfrînge cu infinite reverberații perverse, multiplicate de ingenuitatea adolescenței și de ignoranță. Stilul autoarei tranșează și el cu faconda și fastul obișnuite ale frazărilor africane cunoscute. Aici, totul e neted, concentrat, precis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e de mirare că atît Cioran cît și Stéphane Lupasco, teoreticieni vitaliști ai terțului inclus, ai contradictoriului necesar, sunt români. Și e încă și mai puțin surprinzător faptul că Cioran nu a fost niciodată bîntuit de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar fi făcut să zîmbească și ar fi declanșat un val de sarcasme. Noi, cititorii, intrigați și însetați de cunoaștere conformistă și bine ambalată sub etichetă suntem cei care simțim nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rezultatul unei exigențe interioare, aceea a unui tip de luciditate aparte, care cere contradicției verbale să suplinească discontinuitățile și rupturile impuse de succesiunea evenimentelor din realitatea familiară. Constantin Noica considera că poporul nostru nu are vocația filosofării pentru că ignoră problematica devenirii (cuvînt împrumu tat, de altfel, pentru care nu există o formă proprie în limba română). Ca să existe devenire, e nevoie de întîlnirea unor forțe contrare, inegale, astfel încît această confruntare să producă o cutremurare, un dezechilibru, o propulsie, deci o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și rupturile impuse de succesiunea evenimentelor din realitatea familiară. Constantin Noica considera că poporul nostru nu are vocația filosofării pentru că ignoră problematica devenirii (cuvînt împrumu tat, de altfel, pentru care nu există o formă proprie în limba română). Ca să existe devenire, e nevoie de întîlnirea unor forțe contrare, inegale, astfel încît această confruntare să producă o cutremurare, un dezechilibru, o propulsie, deci o evoluție oarecare. Dar atunci cînd cei doi antagoniști sunt egali, sau percepuți ca atare, încleștarea lor e fără
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
103. După cum subliniază David Harvey, "reducerea spațiului la o categorie contingentă este implicită în însăși noțiunea de progres. Din moment ce sensul modernității este dat de experimentarea progresului prin intermediul modernizării, scrierile pe această temă au prezentat tendința de a supraevalua temporalitatea, procesul devenirii, mai degrabă decât existența în spațiu și timp"104 (s. a.). Astfel, temporalitatea modernă este cronometrică, lineară, istorică și ireversibilă, deși se vrea a fi mereu contemporană, actuală, conturată într-un prezent continuu și într-o simultaneitate mondială. Anthony Giddens discută
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unor reguli de organizare în vigoare într-o comunitate determinată"256, astfel încât ansamblul regulilor întemeiază discursul și în cadrul lor el capătă sens. 2) Discursul este orientat. Orice discurs este construit în funcție de un scop, se transformă în timp, stă sub semnul devenirii și este ghidat de către intenționalitatea locutorului. Chiar dacă orientarea discursului pare a introduce linearitatea ca o altă trăsătură dominantă a sa, situația nu este pe deplin predeterminată dintru început; în acest sens, există un număr impresionant de procedee discursive care "maschează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a deschiderilor. De la bun început, se stipulează o teorie de ansamblu pornind de la practica scriiturii (écriture), care nu trebuie însă confundată cu noțiunea de literatură, care, la rândul ei, devine în principal limbaj sau text. Accentul pe procesualitate, mișcare și devenire (comune și postmodernismului) va face imposibilă analiza scriiturii ca obiect încheiat, finit și care poate fi studiat cu referire la mijloace sau instanțe exterioare ei înseși. Astfel, scriitura va fi surprinsă în propriul său spațiu, desemnat de conceptul de literaritate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pp. 178-181. De remarcat, de asemenea, faptul că Baudrillard își asumă această formă de "maniheism transcendental", deși consideră că dualitatea este extrem de rar trăită în forma sa pură: "ideea dualității este pentru mine cu adevărat crucială: ea ține de ordinea devenirii" (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 117). 578 Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 40. 579 Douglas Kellner, Cultura media, p. 376. 580 Această întrebare este preluată din studiul lui Jacques Bouveresse, Le philosophe chez les
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în constituții spelbe se joacă alba-neagra iar cine ține sceptrul mereu e-același drac. avem letopisețe cum nu sunt multe-n lume. pe plaiul țării noastre s-au cultivat culturi, dar din eroii noștri nealtoiți în germeni de har și devenire au curs numai scursuri. s-au dus bolintinenii, Mihai...s-a stins și Labiș, flăcăul prea precoce poet prin inerții, azi tot ce mai emană din cheagul de cultură sunt doar niște baloane de vid trandafirii. e omul nou, vai
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
alte transnaționale mai puțin coordonate și flexibile. Adică, să o facă mai transnațională decât altele. Pentru că transnaționalitatea unei corporații moderne este mai curând o problemă de intensitate a unei stări specifice (expansiunea internațională), decât una de delimitare secvențială Între etapele devenirii evolutive a unei corporații. Altfel spus, transnaționalitatea este un atribut al intensității expansiunii internaționale, și nu o stare evolutivă diferită față de niște etape de devenire anterioare (cum ar fi, spre exemplu, starea de firmă națională, urmată de starea de firmă
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
de intensitate a unei stări specifice (expansiunea internațională), decât una de delimitare secvențială Între etapele devenirii evolutive a unei corporații. Altfel spus, transnaționalitatea este un atribut al intensității expansiunii internaționale, și nu o stare evolutivă diferită față de niște etape de devenire anterioare (cum ar fi, spre exemplu, starea de firmă națională, urmată de starea de firmă internațională, apoi cea de firmă multinațională) sau viitoare (starea de firmă globală). În sensul imposibilității obținerii unor Încadrări și clasificări riguroase a firmelor, după niște
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
expresia teritorializată a celei mai spectaculoase “explozii” spațial teritoriale din istoria ecumenei umane. Prin amploare, dimensiune spațio-temporală de desfășurare și consecințe istorico-socio culturale, “ciclul” arab din secolele VII-XIII constituie una dintre marile epopei ale umanității și un important episod în devenirea sa evolutivă. Nicio altă grandioasă aventură umană similară nu s-a mai desfășurat la parametrii odiseii arabe. Extensiunile fără prercedent în epocă ale imperiilor roman, macedonean, bizantin ori mongol, deși au angrenat energii socio-umane impresionante, nu au avut durata și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
geopolitice europene (232) Balcanicii (235) Discernământul valoric (214) Capitolul 6. De la vechile la noile configurări continentale / 247 Reconfigurarea Europei (247) Falsa istorie (259) Iarăși despre sens (264) Încercări de supraviețuire ale civilizației bizantine (272) Capitolul 7. Orizonturi și limite în devenirea României / 277 O idee modernă: autodeterminarea (277) Federația Rusă, Caucazul și țările nordice (279) Sunt necesari 60 de ani... (282) Capitolul 8. Perspective oferite de filosofie / 287 Filosofia din școli (287) Schimbări de paradigmă: de la economism la liberalism (291) Filosofia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ori social-economice și ale cosmosului. Fiecare tradiție cu ciclicitățile specifice, dar și cu irepetabilitățile inerente. Nu întâmplător, Guénon se folosea de reprezentarea mișcărilor ciclice de degradare și refacere a spiritualității prin succesiuni de căderi și urcușuri pe imaginara spirală a devenirii cu 14 cicluri, la vechii indieni, încheiate prin revenirea la Principiul descris și în (9b). Fiecare ciclu se degradează prin străbaterea a patru vârste (Yuga). Omenirea s-ar afla la finalul celui de al 7-lea ciclu, final numit Kali
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
empirism și raționalism, dintre relativ și absolut, dintre scepticism și dogmatism. Spre deosebire de Occident, Orientul musulman are o religie revelată prin Coran, iar societatea este organizată de Biserică, de ierarhia ecleziastică, juridico-politică din țările islamice. Popoarele islamice nu-și reprezintă istoric devenirea, ci potrivit suratelor Coranului, sub îndrumările interpretative ale imamului (la șiiți) și ale califului la sunniți. Pentru facilitarea înțelegerii, reamintim că sciziunea sunniți- șiiți s-a produs după moartea ginerelui Ali al Profetului în anul 661, care era șiit. Perșii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Godot (din piesa cu același titlu a lui Beckett, n.ns), ci pe un alt și probabil foarte diferit Sf. Benedict". (26, p. 266) Tradițiile, reformele și instituțiile moderne indubitabil corelate cu științele sunt analizate în această "lucrare încă în devenire", cum își caracteriza scrierea filosoful. (26, p. 280) "Devenirea" invocată se prezintă cel mai frecvent ca "istorie" a lumii omului, ca știință sau ca schimburi active de opinii. Metodologic, autorul își afirmă concepția despre "știința istoriei" astfel: "episoadele-cheie ale istoriei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
n.ns), ci pe un alt și probabil foarte diferit Sf. Benedict". (26, p. 266) Tradițiile, reformele și instituțiile moderne indubitabil corelate cu științele sunt analizate în această "lucrare încă în devenire", cum își caracteriza scrierea filosoful. (26, p. 280) "Devenirea" invocată se prezintă cel mai frecvent ca "istorie" a lumii omului, ca știință sau ca schimburi active de opinii. Metodologic, autorul își afirmă concepția despre "știința istoriei" astfel: "episoadele-cheie ale istoriei sociale, care au transformat, fragmentat și, în mare parte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
India, Rusia, Mexic. Afirmarea "țărilor emergente" și restrângerea contribuțiilor Occidentului la creșterea economică mondială a impus reprezentarea pluralistă asupra lumii, în care existența mai multor centre de putere politico-militară și culturală (apar termenii de multipolară și multiculturală) se împletește cu devenirea lor. Dar și cele 7-8 civilizații considerate de către unii autori a fi importante la acest început de mileniu-chineză, japoneză, indiană, islamică, occidentală, ortodoxă, latino- americană și posibil africană (1a, pp. 39-40), se restructurează. Mișcarea unei civilizații pare a fi în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apărute după revoluțiile anului 1989 pentru întărirea unității și expansiunii umanității, folosind cu înțelepciune mijloacele tot mai puternice de care dispune omul. Rămâne însă și riscul ca aceste mijloace să se întoarcă împotriva omului. Capitolul 7 Orizonturi și limite în devenirea României O idee modernă: autodeterminarea Din noianul de reprezentări și imagini, completate prin descrieri emise, receptate ori deviate, alegem pe acelea care ne apropie de orizonturi și limite la fel de mobile ca și societatea ori ca speranțele noastre pentru vremuri mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe care o studiau ori chiar o aplicau și mulți vestici. Noi susținem că în 30 de ani trecuți de atunci, dacă nu întreg estul, atunci România a mers mai mulți pași înapoi și unul-doi înainte. Orizonturile și limitele din devenirea României contemporane ar putea fi elucidate și cu "referențialurile" (apud V. Tonoiu, 1978), "paradigmele, (apud Th.S. Kuhn, 1976), "epistemele" (apud M. Foucault, 1966) culturale lansate de filosofia contemporană ca instrumente metodologice de orientare. Capitolul 8 Perspective oferite de filosofie Filosofia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
date din Balcani și din spațiul moldav. Sud-esticii Albanezii ajunși în ultimul secol și jumătate majoritari în zona Kosovo au decis proclamarea pe data de 17 februarie 2008 a independenței acelei provincii din Republica Serbia. Un teritoriu bogat în evenimentele devenirii medievale a Serbiei. Mai mult sau mai puțin documentate istoric, 72 de țări membre ONU din 192 au recunoscut independența acestei provincii, potrivit criteriului majorității albaneze, care nu este purtătoarea unei civilizații distincte față de sârbii minoritari, ci cu multe elemente
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și explicitarea conceptului de „experiență“. Este vorba despre conceptul de „origine“ (Ursprung) și de cel de „istorie naturală“ (natürliche Geschichte). Ele trebuie gândite împreună, întrucât miza lui Benjamin este să discute despre originea fenomenului istoric ca atare, însă numai împreună cu devenirea sa. Istoria naturală nu reprezintă o istorie a naturii, care ar trebui deosebită, în maniera secolului al XIX-lea, de o istorie a lucrurilor ome nești. Este vorba, după cum precizează Benjamin, de istoria unei opere sau a unei forme care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
originii (daß sie als einen Ursprung es verrät). Unicitatea (Einmaligkeit) și repetiția (Wiederho lung) se oglindesc una pe cealaltă în originea fenomenului, astfel încât acesta din urmă ajunge să fie perceput ca totalitate. Originea nu reprezintă „atemporalul“ care persistă în fluxul devenirii, ci o amprentă a ideii în fenomen care face să coexiste, dialectic, formele divergente pe care fenomenul le ia în decursul istoriei sale. Monada leibniziană sau fenome nul originar al lui Goethe pot fi invocate drept exemple ale rolului pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX-lea capătă caracterul unei ima gini, nu al unui „discurs“ sau al unei „argumentații“. Dia lectica hegeliană, de exemplu, stă sub o altă presupoziție: aceea a devenirii conceptului în forma judecății. Desfășurarea dialectică este justificată la Hegel de necesitatea „încheierii“ ei spe culative. Raționalul nu este văzut, în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor opuse, ci ca depășire (Aufhebung) a diferenței, deci ca mișcare a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
poartă în "genă" ceva din sensibilitatea decadentă. În ceea ce privește simbolismul în sculptură, se poate vorbi de o întreagă generație simbolistă, care-i include pe Horia Boambă, Filip Marin, Alexandru Călinescu, Anghel Chiciu, Alexandru Severin, Teodor Burcă, generație care își trăiește plenar devenirea artistică între 1910 și 1915, interval după care fie și-au reformulat viziunea estetică, fie au căzut sub incidența unei critici impenitente, care socotea literaturizarea sculpturii în spirit simbolist drept o eroare estetică amendată de pe pozițiile unei alte vârste a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]