4,878 matches
-
spre Dardanele - eșuase atât de lamentabil În a Împlini sublima profeție a lui „Și dac-ar fi să mor...“ nu făcuse decât să intensifice patosul, să accentueze tragismul elocvent al irosirii atâtor vieți tinere În Marele Război. După ce sfârși de dictat ultima revizuire a acestei lucrări, constată că nu mai avea nici un chef să Își continue romanul În curs de elaborare, Turnul de fildeș. Aceasta Îi provocă o oarecare neliniște, căci Scribner’s Îi plătiseră un avans frumos pentru el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că, În timp ce se prăbușea la pământ, auzise un glas, care nu era al lui, rostind limpede: „Deci iat-o În sfârșit, măreața clipă!“ Măreața clipă se apropia cu certitudine, dar Încă nu sosise. Henry mai avu destulă putere pentru a dicta o telegramă către nepotul Harry din America, formulată cu grijă, ca să nu Îl alarmeze: „Azi-dimineață am avut un ușor atac. Fără simptome grave. Îngrijire perfectă. I-am scris lui Peg ieri“. Dar În aceeași seară urmă al doilea atac. Des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înfrâneze curiozitatea, Theodora se apropie de fată cu Întrebări. Reieși că Încerca să se angajeze ca dactilografă a lui Henry James, după ce predecesoarea se căsătorise de curând, părăsindu-l. Aparent - uimitor, dată fiind complexitatea neobișnuită a sintaxei sale -, James Își dicta romanele În loc să le scrie de mână, iar tânăra făcea exerciții copiind pasaje alese la Întâmplare din Ambasadorii. — Te invidiez, Îi spuse Theodora. Nu mi-aș putea Închipui un post mai bun. — N-ai decât să-l iei tu, Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Theodora consideră că nu este necesar. HJ este deja suficient de vioi pentru a pune la Îndoială adecvarea epitetului „paralitic“ atribuit atacului și pentru a cere dicționarul, În căutarea unor alternative. Câteva zile mai târziu, Își exprimă dorința de a dicta câteva observații cu privire la propria stare. Des Voeux decide că activitatea nu-i poate face rău și că l-ar putea ajuta, de aceea mașina de scris Remington este adusă În dormitorul mare pe masa cu rotile ca un aparat medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mare pe masa cu rotile ca un aparat medical, iar Theodora Își ocupă locul obișnuit În fața tastaturii. „Chestiunea recuperării mi se pare la fel de importantă și de măreață ca orice altă Împrejurare pe care am avut ocazia de a o Înregistra - dictează el -, prin care vreau să spun că le găsesc la fel de enervante și de plicticoase.“ Epitetul „enervante“ Îi provoacă un mic șoc Theodorei - e dur pentru HJ când are chef de dictare -, care constată și ușoara scăpare gramaticală În pluralul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Bonaparte. Deține un număr mare de cărți despre istoria epocii napoleoniene și l-a văzut adesea răsfoindu-le. În starea sa halucinatorie, fratele său William și sora sa Alice s-au transformat, evident, În fratele și sora Împăratului, iar el dictează scrisori către ei din această ipostază imperială - acum despre evoluția campaniilor sale („Vedem ciocul suficient Îndreptat cu această intenție vindicativă, În zilele acestea de frig cenușiu, elvețian, asupra campaniilor zgribulite și precipitate ale primelor semne ale Înfrângerii“), acum cu instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu se poate Împiedica să nu creadă că se preface mai surd decât este În realitate, dar nu are nici cea mai mică intenție de a-l aborda pe această temă. Una dintre ultimele scrisori pe care i le-a dictat HJ Înainte de atac a fost către secretarul particular al prim-ministrului, În care Întreba dacă Burgess poate fi lăsat la vatră pe motive medicale și dădea surzenia drept cauză. Lăsând deoparte considerentele de natură patriotică, Theodora nu poate decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pătrunse În salonul aglomerat, ținând o ceașcă de ceai Într-o mână și vânturând o țigară În cealaltă, cu chipul radiind. — Henry, felicită-mă! Am scris deja patruzeci de pagini - sau mai degrabă Emma le-a scris. Eu le-am dictat. — Deci te-ai apucat de povestire? zise Henry, cu un junghi de dezamăgire la auzul veștii, pe care Însă reuși să o mascheze cu un surâs. Da, spuse Du Maurier. Dar nu de cea despre care ți-am vorbit. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putea lucra ca desenator cu acest handicap, iar posibilitatea de abordare a unui alt mediu de expresie, nu la fel de dependent de coordonarea subtilă dintre ochi și mână, Îl Înveselea enorm. Și, pentru a face economie de vedere, decisese să Îi dicteze povestea Emmei, În loc să scrie el Însuși. Lui Henry i se păru interesantă relatarea procesului: se pare că nota cuvintele pe care el le rostea fără pauze, stând relaxat În fotoliul din atelier, fumând țigară de la țigară, după care transcria totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu mai scrie romane În timp ce Încerca să Își facă un renume ca dramaturg. În februarie, primi cu surprindere o epistolă de la Du Maurier, În care Îl anunța că el Însuși se apucase de un nou roman, pe care i-l dicta, ca și până atunci, Emmei. Presupusese că prietenul său era unul dintre acei oameni care au “În ei“ o singură carte și că, după ce o va fi eliminat din sistem, se va liniști; dar succesul modest al lui Peter Ibbetson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atenția evidentă cu care era abordat fiecare aspect al ultimei sale producții și și-l notă În minte pe Alexander ca pe un potențial producător al creației sale. Alice se prăpădi pe 5 martie. Înainte de a intra În comă, Îi dictă lui Henry o telegramă pentru William: „Dragostea mea cea mai caldă tuturor. Adio. Mă duc curând. Alice.“ Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple aceste cuvinte puține și grele de Înțeles cu concretețea densă a evenimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui, alarmă legată de scoaterea unui document atât de intim de sub controlul familiei. — L-a Început acum vreo trei ani, când ne-am mutat la Leamington, Îi spuse Katharine. În ultima vreme, când era prea slăbită ca să mai scrie, Îmi dicta mie gândurile ei, așa că mă simt ca și cum aș fi contribuit În parte la formularea lor. Va fi, fără Îndoială, amintirea mea cea mai de preț. Când Henry lăsă să se Înțeleagă că ar fi dorit să Îl citească, femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neconceput. Încercă să scrie cu mâna stângă, dar rezultatul arăta ca eforturile unui copil idiot, aflat sub influența alcoolului. Unica soluție era de a angaja o secretară. Ideea veni din partea lui William, care Îi propuse să Își odihnească puțin mâna dictându-și corespondența, așa cum făcea el la Harvard, cu o economie considerabilă de timp și efort. Henry nu se vedea adoptând aceeași metodă decât pentru scrisorile de afaceri, impersonale, dar Își aminti că Du Maurier Își realizase romanele dictându-i-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
puțin mâna dictându-și corespondența, așa cum făcea el la Harvard, cu o economie considerabilă de timp și efort. Henry nu se vedea adoptând aceeași metodă decât pentru scrisorile de afaceri, impersonale, dar Își aminti că Du Maurier Își realizase romanele dictându-i-le Emmei și Își spuse: eu de ce n-aș face la fel, cu o stenografă? În consecință, după ceva cercetări, Își asigură serviciile lui William MacAlpine, un tânăr scoțian pentru care epitetul „acru“ era inadecvat, sugerând un temperament vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care se dovedi extrem de competent când era vorba să stenografieze după dictare și să transcrie la propria mașină de scris, acasă; nu trecu mult Însă și Henry achiziționă o mașină de scris Remington pentru De Vere Gardens și Începu să dicteze direct, cu rezultate imediate asupra eficienței. MacAlpine făcea mai puține greșeli - aproape deloc - și putea lăsa ceea ce bătuse Într-o zi pentru ca Henry să citească și să revizuiască seara, pregătind pentru corectura de a doua zi dimineața. Uneori, În timp ce dicta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dicteze direct, cu rezultate imediate asupra eficienței. MacAlpine făcea mai puține greșeli - aproape deloc - și putea lăsa ceea ce bătuse Într-o zi pentru ca Henry să citească și să revizuiască seara, pregătind pentru corectura de a doua zi dimineața. Uneori, În timp ce dicta, se plimba În sus și În jos prin birou, alteori stătea Întins, relaxat, În șezlong. Găsea țăcănitul clapelor mai degrabă odihnitor decât supărător, iar MacAlpine era atât de tăcut și de impasibil, Încât aproape uita că este o ființă omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
presiunea. Putea forma fraze, putea ordona și rearanja propoziții, selecta cuvinte, toate acestea În minte, sau, cum s-ar spune, În văzduh, păstrându-le acolo și contemplându-le Înainte de a le rosti; și mai târziu, cu transcrierea În mână, putea dicta aceeași pagină Încă o dată, adăugând și inserând noi unități de sens pentru a face ca bogăția de sensuri să fie și mai densă. Cu aportul acestui nou sistem de compoziție, termină Ce știa Maisie În decembrie și o trimise unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trezea, lua forma unuia dintre copiii dăruiți de soția care Îl adora, evreica Leah. (Un detaliu etnic interesant, acesta, poate cu intenția de a compensa portretul plin de prejudecăți al iudeului, În persoana lui Svengali.) Tot În somn, Martia Îi dicta o serie de strălucite cărți vizionare, cu titluri precum: A patra dimensiune și Armonice interstelare, care făceau din Barry un scriitor celebru În toată lumea - ceea ce nu mai surprindea pe nimeni, dat fiind că, după cum spunea Maurice, „Îi răpise Morții aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adevărat: faptul paradoxal că succesul uluitor al lui Trilby parcă Îi adusese lui Du Maurier mai multă supărare decât bucurie și ceea ce revela Întregul fenomen cu privire la cultura și societatea contemporană. În micul salon al apartamentului din hanul de la Dunwich, Îi dictă lui MacAlpine un lung articol În care prezentă viața lui Du Maurier și Îi evocă personalitatea, inserând amintiri personale acolo unde Își găseau locul, dar subliniind că nimeni nu putea egala modul În care el Însuși descrisese lucrurile În propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
monstruoasa explozie a „publicității“ pe care o provocase romanul. Pasajul care urma constituia punctul culminant, apocaliptic, al articolului și Îi ceru un efort suplimentar: o dimineață Întreagă de dictare și, În aceeași seară, șlefuirea de mână. În ziua următoare, Îi dictă lui MacAlpine versiunea revizuită. „Ceea ce văd cu claritate este faptul că astfel de publicitate violentă nu poate lăsa netulburate și nealterate sursele de creație În care Își va fi avut rădăcinile. Întregul fenomen s-a amplificat din ce În ce mai mult, până ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tot pentru moment, MacAlpine, spuse el. — Un text plin de forță, zise MacAlpine. Henry Îl privi atent, după care Îi Întoarse spatele, zâmbind pentru sine. Era prima dată când tânărul făcea cu voce tare un comentariu cu privire la ceea ce i se dictase. Era mulțumit, dar nu dorea să Încurajeze obiceiul. Recitind pentru ultima oară articolul terminat, Înainte de a-l trimite către Harper’s, constată că se referea nu numai la Du Maurier, ci, În egală măsură, la el Însuși, la Înfruntarea, definirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sentiment tainic de ușurare și plăcere la gândul intervalului de liniște egoistă care urma până la sosirea următorului musafir. Gosse, ca să fim sinceri, nu-i crease probleme, mulțumindu-se să Își petreacă diminețile citind și scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile Romney, un ținut desăvârșit adaptat acestui sport - kilometri Întregi de drumuri plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Înceapă În octombrie, deși era Încă departe de a ajunge la sfârșit. În achiziționarea lui Lamb House, nimic nu fusese mai izbitor sau mai minunat decât efectul eliberator asupra imaginației sale creatoare. Aproape imediat după semnarea contractului Începuse să dicteze O coardă prea Întinsă, care dădea semne că va face o impresie mai puternică asupra cititorilor decât tot ce publicase În ultimii ani. Impulsul inițial fusese unul parțial - ba chiar majoritar - mercenar. Puțin panicat la gândul cheltuielilor În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neautentice ar fi ușor de identificat, pentru că nici un mediu nu Îi va putea imita vreodată stilul. Cu aproape șase ani mai Înainte, Henry James a scris un eseu intitulat Există viață după moarte?, pe care trebuie să i-l fi dictat Theodorei Bosanquet, care are, În felul acesta, o idee destul de exactă asupra opiniilor lui În domeniu. A fost publicat În Harper’s Bazaar, ianuarie-februarie 1910, Împreună cu articole ale altor autori pe aceeași temă, Între care și William Dean Howells, articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grad mai înalt în Waffen-SS. Crucea cavalerilor îi atârna strâmbă sub bărbie. Un erou ca din jurnalul săptămânal, care ne aprovizionase pe noi, băieții de școală, ani întregi cu eroi de aceeași statură. Pe mine, martorul clănțănitului său din dinți dictat de frică, m-a tratat cu autoritate: „Ce stai, soldat. Adunarea. Adună-i pe toți oamenii apți de luptă, imediat. Reocupăm poziția. Mișcă-mișcă! Gata de contraatac...“ Îl văd îndepărtându-se agitat peste corpuri zdrențuite, peste morți, peste oameni care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]