24,608 matches
-
timp, o să ne trezim cu fundul în apă. Din acel moment, chiar și ultimul om de pe vas își dedică cea mai mare parte a timpului încercând să descopere până și cel mai mic indiciu al existenței vreunei insule. În fiecare dimineață, primul lucru pe care îl făcea Miti Matái era să scoată scândura din apă și să evalueze progresul pe care il făcuseră tenacii teredo în avansarea lor neobosita, calculând în acest fel daunele pe care le sufereau carenele Peștelui Zburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Lătrău vâră eticheta în buzunarul ei măsliniu, apoi ia cealaltă valiză și urcă în autocar. Valiza orfană rămâne abandonată, singură pe trotuar, și Tovarășa Lătrău se așază și spune: — OK. Spune: Dă-i drumul. Cu toții lăsaserăm bilete cu explicații în dimineața aia. În zori. Strecurându-ne în vârful picioarelor, cu valizele după noi pe scări întunecoase, apoi de-a lungul străzilor lungi, întunecate, având drept companie doar camioanele de salubrizare. Nici n-am văzut răsăritul soarelui. Pe scaunul de lângă Tovarășa Lătrău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în fiecare zi. Oamenii ăștia ar plânge să vadă c-am plecat, dar ar plânge și dacă ne-am îmbarca pe-o corabie, să începem o viață nouă dincolo de-un ocean. Dacă am emigra. Dac-am fi pionieri. În dimineața asta eram astronauți. Exploratori. Treji în timp ce ei dormeau. Oamenii ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ceea ce femeile numesc accentuarea culorii părului. Miss America a scris cu ruj pe oglinda din baie, o mâzgălitură pentru prietenul ei, în camera de motel în care-au stat amândoi, pe care el s-o găsească înainte de apariția lui de dimineață pe micul ecran: „NU sunt grasă”. Cu toții am lăsat câte-un mesaj în urmă. Mângâindu-și pisica, Directoarea Tăgadă ne-a spus că scrisese întregii ei agenții, spunându-le: „Găsiți-vă alte obiecte pe care să le futeți”. Noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mesaj în urmă. Mângâindu-și pisica, Directoarea Tăgadă ne-a spus că scrisese întregii ei agenții, spunându-le: „Găsiți-vă alte obiecte pe care să le futeți”. Noaptea trecută a lăsat mesajul pe fiecare birou, să-l vadă toți în dimineața asta. Chiar și domnișoara Hapciu a scris un mesaj, chiar dacă n-are pe nimeni să-l citească. Cu un spray roșu a scris pe o bancă dintr-o stație de autobuz, a scris „Sunați-mă când găsiți un remediu”. Pețitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe margine cu urme de ruj roz. Blonda asta cu părul ei prea incandescent e acum o AID personală a spilcuitului. Mai ales, îi spune el, să nu cumva să-l lași pe vreun romeo dintr-ăsta de la emisiunile de dimineață să-ți ajungă în pat. Și nu vorbește despre prezentatorii TV. De tipii care vând produse trebuie să te ferești, ăia care vând mopul minune sau scheme de îmbogățire rapidă în oraș după oraș. O să te întâlnești cu ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de licitații de proprietăți, Lady Zdreanță spune: — Așchia nu sare departe. Spune: Cu toții suntem... un soi de genii. Doar că, spune, unii dintre noi în alt fel. În mizerie O poveste de Lady Zdreanță După ce renunți la televizor și ziare, diminețile sunt insuportabile; prima ceașcă de cafea. Sigur, în prima oră după ce te trezești vrei să te pui la curent cu ce se mai întâmplă în lume. Dar noua ei regulă e: fără radio. Fără televizor. Fără ziar. Te lași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pui la curent cu ce se mai întâmplă în lume. Dar noua ei regulă e: fără radio. Fără televizor. Fără ziar. Te lași de tot. Arată-i un număr din Vogue și doamna Keyes încă se sufocă. Vine ziarul de dimineață și ea doar îl reciclează aruncându-l la coș. Nici măcar nu-i scoate elasticul. Nu poți ști când o să dai de următorul titlu: „Ucigașul de vagabonzi lovește din nou”. Sau: „Femeie fără adăpost măcelărită”. De cele mai multe ori la micul-dejun doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat al textilelor înjunghiați”. Acum, aproape în fiecare dimineață e câte-o nouă știre de evitat: „Cerșetoare măcelărită”. Sau: „Ucigașul îi vânează în continuare pe cei fără adăpost”. Undeva în oraș, în fiecare noapte mașina neagră o caută pe doamna Keyes, singurul martor al unei crime. Cineva ucide pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
împărțind drepturile la șaptesprezece. Șaisprezece dacă n-o punem la socoteală pe domnișoara Hapciu, care e condamnată. Tăcem cu toții, dar îi poruncim în gând: Tușește. Dă-i drumu’ și mori odată. Nu, când restul s-au cărat din cafenea în dimineața aia, noi am fost cei deștepți. Da, părea o afacere dubioasă care avea să se sfârșească rău de tot, dar atenție - părea o afacere dubioasă care ar fi putut aduce un profit serios. Stăm cu toții în tăcere, ordonându-i domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
destul de încăpătoare pentru o persoană și o valiză. Sau coș de răchită. Sau cutie de carton. Dimineața e atunci când îl auzim pe domnul Whittier strigând „Bună dimineața” pe hol. O nouă zi începe când luminile se aprind din nou. Până în dimineața asta. Sora Justițiară strigă: — Încalci o lege a naturii... Aici, fără ferestre, lipsiți de lumina zile, Ducele Vandalilor spune: — Parcă am fi prizonieri pe o stație spațială în stilul Renașterii italiene. Parcă am fi în adâncul apelor, într-un străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
maneta valvei de gaz și i-a dat drumul într-o gură de canal din podeaua de beton. — Intrăm în grevă, spune țârul de Sfânt Fără-Mațe. Nu scriem nici o chestie d-aia trăsnet, gen Frankenstein, până nu primim căldură. În dimineața asta: fără căldură. Fără apă caldă. Fără hrană. — Ascultă, madam, spune Veriga Lipsă. Barba lui aproape o zgârie pe doamna Clark în frunte, atât de aproape stă de ea, în holul îngust spre care dau cabinele. Își vâră degetele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
băiat și pe fetiță, detectivii au venit la ea în birou să le ceară. Pentru interviuri. Pentru investigații. Cerând să le fie rezervate pentru câte-o evaluare secretă pe teren. Cerându-le peste noapte, ca să le poată folosi dis de dimineață. Peste weekend. Preferabil fetița, dar dacă nu era disponibilă mergea și băiatul. Până la sfârșitul primei zile, amândouă păpușile erau rezervate pentru tot restul lunii. Dacă era nevoie urgentă de o păpușă, le oferea păpușile de cârpe. De cele mai multe ori, detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în a se pune de-a curmezișul dorințelor bunicii și atunci, ca mânată de o forță întunecată, făcea tot felul de obrăznicii. Nu se gândise, vreodată, s-o jignească, dar s-a întâmplat asta într-o zi în care, de dimineață, fusese îngrozitor de neascultătoare. Știa că greșește dar acel ceva o mâna de la spate cu o forță mai puternică decât dorința ei de-a se potoli. Neputându-se stăpâni, întinse coarda la maximum. Bica încercă, în fel și chip, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
parte și pe alta, ca o pisicuță la soare, chicotind la gândul că verii ei nu vor putea începe ziua fără ea. Se vor privi unul pe altul, la nesfârșit, dacă ea nu le va da ideea jocului din acea dimineață. Nici micul dejun pe care, obligatoriu, îl mâncau împreună, nu le va tihni dacă n-o vor vedea stând proțăpită în fața ferestrei, amenințând că începe distracția fără ei. Învățați să mănânce bine și numai "bunătățuri", ritualul din timpul mesei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hai să recunoaștem, ne umplu sufletele de invidie. Dacă am înceta să le comparăm pe cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate să alerge de dimineață până în seară, fără să se îmbolnăvească sau măcar să-i curgă nasul. Nici biata noastră copilă nu poate fi trasă la răspundere că, strănutând, se trezește închisă trei zile în casă și îndopată cu medicamente... După cum spuneam, mă îndoiesc amarnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grâu, gătit ca de sărbătoare cu zulufi aurii, îi venea să-și apropie buzele de gura sănătoasă, cu dinți puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga sprintenă, surâzând, spre poartă. Mingea îi stătea la picioare mică și docilă iar Ema, cu simplitate, o arunca în poartă. Copiii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la joacă, până în seară năzdrăvanii erau, iarăși, numai buni de aruncat în balia de tablă. Cu doar o săptămână înainte de începerea școlii, într-o zi de sâmbătă, Luana sesiză o agitație ieșită din comun în rândul părinților. Mătușile, plecate de dimineață, se întoarseră spre prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se foia prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare minune. Ochii lui sinceri exprimau admirație, adorație. Nu povestea nimic despre traiul sau colegii lui de la Casa de copii iar Luana avea gingășia și prezența de spirit să nu-l întrebe. Fără să știe cum, se trezi într-o dimineață că-i cere mamei două pachețele cu mâncare. La întrebarea ei, răspunse că unul este pentru colegul de bancă. Astfel, mâncându-și împreună gustarea, Teodor îi deveni un prieten credincios. Dacă o supăra cineva, Vându îi sărea imediat în apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își prăjise gărgăunii de vedetă pe plajă, la soare și se întorsese la școală gata să se apuce de treabă. Dar acest an nou avea să debuteze cu un mare eveniment. La nici două săptămâni de la începerea școlii, într-o dimineață de toamnă, clasele a II-a au fost îmbarcate în autocare și au luat drumul Mărășeștiului. În vreme ce mașina înghițea kilometrii dintre orașe, Luana stătea ca pe ace. Încântarea, fericirea supremă că va intra în rândul pionierilor, o făcea să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grijă, ascundea o taină anume și ea nu se grăbea s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei. În ultima dimineață în care îmbrăcă uniforma apretată de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă privire, tovarășei de la catedră. Dădu frâu liber lacrimilor, știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fu convinsă că toate i se întâmplaseră cu adevărat dar că, pentru umilința de care dăduse dovadă acceptând voia Celui de Sus, El se îndurase de ea, întorsese roata timpului și-i redase mama. Din ziua aceea, primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga să vegheze asupra ei, a mamei și a bunicii, să le păzească de orice rău. Deși fusese învățată să se roage și pentru dușmani, orgoliul o făcea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
română. După trei zile s-au afișat rezultatele. Intrase cu opt, la clasa de electrotehnică. Bucuria reușitei întrecuse orice închipuire. Nu se așteptase la o astfel de notă. Acum putea visa la vacanța de vară cu sufletul împăcat. Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan și Luana o priveau cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo, încărcată precum Scufița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo, încărcată precum Scufița Roșie. Bica pregătea, de data aceasta, pachete pentru câteva rude de la țară și voia să le trimită prin sora sa care pleca de dimineață într-acolo. Copiii s-au oferit să ducă ei plasa burdușită. S-au urcat pe biciclete și-au ținut-o într-o goană, întrecându-se până la casa mătușei Aneta. Au găsit-o luând micul dejun afară, în chioșculețul din spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acolo unde am fost ieri cu Dan. E un loc superb, care... Băiatului i se păru că visează. Fata turuia fără opreliște, țintuindu-l de receptor, împiedicându-l să se întoarcă în pat și să-și continue dulcele somn de dimineață. Se dezmetici, se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]