3,286 matches
-
la care nu ne uităm, pe care nu le luăm în seamă, ci alergăm bolnavi după himere, după mere frumoase la vedere dar viermănoase, după frunze ruginite, după putreziciuni frumos împachetate ? Cum sacrificăm noi fondul fiind înșelați de formă ?. Cum disprețuim esența lucrurilor, de dragul aparențelor pentru ca apoi să plătim cu noian amar de lacrimi, sau chiar cu viața, propria noastră greșală. HRAM LA MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA.Vineri 11 august 1950. Am participat la hramul mănăstirii Sucevița. În bazme se vorbește despre comori
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
marea ta generozitate și prin atitudinea ta deschisă spre lume și oameni. Am mai învățat de la tine că iubirea oarbă este o impostură, că a iubi pe aproapele tău, pe oricine, cu tot ce face, asta e o realitate de disprețuit de două ori: în contingența și libertatea ei. Cred că fericirea trebuie primită când se prezintă, bucurându-ne de această viață care ni s-a dat, este absurd să opui bucuriile spiritului bucuriilor corpului, căci nici corpul și nici spiritul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o natură de elită, În care puteai pune cea mai desăvârșită Încredere, un om curagios, deschis și cinstit. Însă regelui nu-i era simpatic, fiindcă omul acesta avea față de toată lumea și chiar față de monarhul său, o natură prea independentă”. Disprețuind o popularitate pe care nici n-a avut- o decât pentru puțin timp, Carp a guvernat rar și a plecat repede de la cârmă, iar soarta i-a dat atâtea zile ca la sfârșit (după jumătate de secol de politică), să
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
observații ale lui Jung sugerează alchimia universului interior. Meșteșugul nu poate fi făcut bine fără nițică artă. Am oroare de eruditul mărginit la explicații. Îmi amintește de sentința lui Titu Maiorescu: "păziți-vă de prostul erudit". * Pentru aceste motive nu disprețuiesc dimpotrivă literatura, beletristica, arta, ca o cale de înțelegere a complicatului mecanism psihologic. Constat, cu plăcere, că noțiunea "suflet" a reapărut în semantica psihiatrică. Nimeni nu știe ce este sufletul, dar toată lumea îi recunoaște existența. Este un mare progres al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cuvinte care nu-i spun precis nimic, "atunci, când, vine el" sau pur și simplu un hohot de râs reprezentând performanțele lui în legătură cu elemente imateriale ca viața, moartea, trecerea timpului, gravitația, clima. Puțin credincios, deși se află în preajma bisericii spitalului, disprețuind însă "pe leneșii și cerșetorii de acolo" care fură din mașini. Furtul este interzis de Poliție, afirmă Vasile care este de o cinste exemplară. Când îl întreb ce este interzis: "adică din calendar, cu roșu". "Adică, îi spun, străpuns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
după ce s-a îmbătat cu bere. (Cu vinul este altceva). Nici o poezie mare nu miroase a bere, nici Sonata lunii... Bacovia, când se închidea cu sine însuși, nu se retrăgea să bea o "berică". Fiind atât de critic față de bere, disprețuind această băutură vulgară, o iubesc din cauză că sunt negativist. Și nu rezist modei. * August l-am petrecut acasă, în cazul meu în două locuri din Iași, la Ciric și la Repedea. Am o sensibilitate mai mult geografică decât istorică, ceea ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de oameni nu se înfioară meditând asupra lui Einstein, că nu-și bat capul căutând să-l priceapă pe Kant, că nu simt misterul unei teorii matematice; mă îndoiesc, de altfel, că au ars vreodată în vâlvătaia unei iubiri. Nu disprețuiesc poezia amănuntului, dar prefer să privesc lumea prin lentile măritoare, nu visez instrumente care să reducă lumea la miniaturi. * Dar, sunt la Ciric, revin la sentimente mai calme, apar stelele, se lasă o seară de vară, încep să se audă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mari ca medici de animale. Personaj fermecător, imposibil de uitat, Tiotea Nadia, care cumpăra alimente pentru animale, dar nu avea în casă decât o pisică; era de un patriotism care mergea până la exaltare. Avea însă sentimente ostile față de călugări și disprețuia bigotismul. "Eu am calea mea spre rai; dacă există, îl voi nimeri urmând drumul meu". * Cum să nu fi fost impresionat de această femeie atât de pitorească, și să nu fi fost influențat de dânsa când, nu știu din ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu o să le-o dea înapoi". Cam asta aș scrie cu un condei de demult, ceva despre cel mai sigur adevăr, despărțirea. Și, probabil, cel mai trist. * Văd că am devenit melodramatic. Dar eu cred că este o prejudecată să disprețuim melodrama. Viața este melodramatică, nu avem cum s-o potrivim criteriilor estetice de care vieții nu-i pasă. Vieții nu-i pasă nici de visurile noastre. Viața nu visează, nu-i deloc suprarealistă, nici realistă nu-i. E așa cum este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
automobil de o cilindree inferioară bolidului nostru; dacă nu ni se face loc, intervenim, îl scoatem din circulație pe sărăntoc cu Dacia lui, la nevoie cu pumnii și picioarele. Suntem partizanii unei educații corespunzătoare acestei filosofii care preconizează dreptul forței; disprețuim cu convingere forța dreptului. Cultivăm stilul "a avea pentru a fi", dar nu disprețuim nici o alternativă în relația cu posesia. Cinstea este o abstracție a cărei funcționare începe de la un anume plafon. Concepem viața ca un antrenament, ca o continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îl scoatem din circulație pe sărăntoc cu Dacia lui, la nevoie cu pumnii și picioarele. Suntem partizanii unei educații corespunzătoare acestei filosofii care preconizează dreptul forței; disprețuim cu convingere forța dreptului. Cultivăm stilul "a avea pentru a fi", dar nu disprețuim nici o alternativă în relația cu posesia. Cinstea este o abstracție a cărei funcționare începe de la un anume plafon. Concepem viața ca un antrenament, ca o continuă stare de luptă și disprețuim suferința. O circulară emisă recent recomandă "suicidul asistat" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cultivăm stilul "a avea pentru a fi", dar nu disprețuim nici o alternativă în relația cu posesia. Cinstea este o abstracție a cărei funcționare începe de la un anume plafon. Concepem viața ca un antrenament, ca o continuă stare de luptă și disprețuim suferința. O circulară emisă recent recomandă "suicidul asistat" și eutanasia pentru considerente economice și schimbarea atitudinii hipocratice de respect al bolnavului într-o atitudine de respectare a interesului economic al societății. Am putea spune că este un nazism inversat. * Realitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care era filosof și paranoic (acest binom nu-i chiar o excepție, numai că la prietenul meu termenul al doilea, adică paranoia, era de intensitate "clinică"). Iată ce scrie acest măreț prieten al meu, într-o strofa cam șchioapă (el disprețuia versurile cadențate; era capriciul lui): Viitorul e un vis/ Cu o componentă tristă:/ Visul încă nu-i decis,/ Viitorul NU EXISTĂ". Deci o aventură în viitor este descurajantă prin absența obiectului. Totul se reduce la vis; dar, pentru a ieși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
deoarece era un vechi luptător național-socialist, iar nu diplomat de carieră, n-a modificat întru nimic situația. Dimpotrivă, s-a dovedit o brută încrezută și s-a simțit imediat atras de clica Antoneștilor și de luxul banchetelor și al recepțiilor, disprețuindu-i pe acei conduși de un „Provinzial-Lehrer”. Nu auzisem însă niciodată că partidul național-socialist german ar fi condus numai de profesori universitari! În dimineața zilei de 25 Ianuarie, mult înainte de a se lumina, am primit matinala vizită a unui maior-procuror
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ipocrizie să nu recunoaștem că adesea suntem neajutorați, vulnerabili, victime, că există nenumărate împrejurări de-a lungul vieții noastre când ne lăsăm asimilați, când ne autosacrificăm sau când nu ne prețuim și stimăm, când le aplicăm același tratament și altora, disprețuindu-i, asimilându-i, umilindu-i, folosindu-ne de ei, gândind în locul și în numele lor. Adică, momente în care încălcăm autonomia altora și ne lăsăm autonomia în puterea voinței altora. Mai mult, cu cât puterea asupra altora este mai mare, cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
le spun în campanie și ne mai pun niște coarne despre eficiența și competența lor spre binele nostru. Cine vine să ne ceară votul cu un discurs de tipul: „Dacă nu sunt senator, sunt nimeni, până și soacră-mea mă disprețuiește!”. Dacă li s-ar lua funcțiile, mulți nu ar ști să răspundă la întrebarea cine sunt și ce sunt capabili să facă. În plus, puterea îți conferă și altceva: îți dă un aer de bărbat, chiar și când ți-a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
totuși cu liberalismul: monarhia este singura formă de guvernământ care poate fi elitară și poate proba efectiv competențele dincolo de criteriile și supralicitarea electorală, așa cum se întâmplă la noi... un rege este unsul lui Dumnezeu și are o calitate transumană. Senatorul disprețuiește republica și democrația deopotrivă. Dacă nu credem acest lucru (vezi ideea de mai sus - n.n.) rămânem republică, adică regimul mediocrității, al tranzacțiilor meschine, al lipsei de perspectivă și al electoralismului, în care contează doar pasiunile și poftele populare. Cu alte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
impas în mod autoritar. Regimul ar urma să fie condus de cineva inatacabil, irecuzabil prin autoritatea sa morală, intelectuală și așa mai departe. Această autoritate nu poate reveni decât regalității, prin natura ei. Tânjind după autoritarism, senatorul democratic ales nu disprețuiește nici anarhia, odată ce nu crede în formele organizate de presiune: nu cred în existența unui grup de presiune organizat. Cred în presiunea colectivă care se produce la un moment dat când situația devine intolerabilă (atenție, intolerabilă într-o democrație, poate
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ne zice domnul senator. Și este încurajat doar de intelectualii de stânga. De aceea, Alexandru Paleologu nu are nici o încredere în intelectuali, căci aceștia încurajează aberația numită democrație. De fapt, el nu are încredere în mai nimeni, în schimb ne disprețuiește pe mai toți ca voință și reprezentare: mai există ideea aceasta, de care, din nefericire, nu mai putem scăpa, ideea sufragiului universal. Sufragiul universal este, prin enunț, o aberație, fiindcă votul - sau opinia unui om de geniu sau a unui
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
plan spiritual (ele sunt „invizibile” și la propriu și la figurat, sunt private de educație, tocmai ca astfel de comunități să-și poată legitima disprețul intelectual față de opiniile femeilor). Acei bărbați trăiesc între ei, comunică între ei, ajung să își disprețuiască viața, că tot este plină de frustrări, se lasă îndoctrinați cu cauze cât mai abstracte și sunt condiționați să obțină fericirea veșnică distrugând pe cei cu vieți total opuse celei pe care o duc ei înșiși. „Hoarda” războinică nu este
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
imn de mulțumire adusă Domnului pentru că i-a dat bucuria să culeagă și să guste rodul trudelor sale. El a fost cel care a descoperit valoarea seminței divine ascunse în sufletul tânărului Calabria, pe care alții au încercat să o disprețuiască ori să o îndepărteze ca pe ceva lipsit de valoare; el a apărat-o, a păzit-o, a îngrijit-o cu grijă. Și acum iată-l acolo, radiind în frumusețea și în misterioasa sa măreție: preotul Giovanni Calabria. Caracterul tăcut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la dispoziția lui Dumnezeu și a Bisericii. Ce importanță are dacă suntem săraci și ființe fragile?! Dumnezeu nu acționează în felul oamenilor. Oamenii caută să se folosească de mijloace puternice, El însă se folosește, de atâtea ori, de ceea ce lumea disprețuiește și refuză. - Suferința, dacă este acceptată cu spirit de credință, este o monedă prețioasă cu care ne putem cumpăra haruri pentru noi și pentru alții. Un creștin care suferă cu seninătate, resemnat la dispozițiile Providenței, este un paratrăsnet care ține
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
chițibușar: cu aspect exterior foarte neglijent cînd era președintele al Camerei, deputații pretindeau că la toaleta președinției, periile și pieptenii prinseseră pînze de păianjen... Partidul Conservator era condus de marchizul Rudini, tip de mare senior sicilian, cu barbă decorativă, monoclu, disprețuind efectele oratorice de la tribună, care se străduia să echilibreze bugetul prin drastice reduceri de cheltuieli, mai ales în serviciile din străinătate de la cel al școlilor (alias propagandă) mai întîi, urmînd cuvîntul de ordine privitor la modestia de care ar trebui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
țară se continua o anumită luptă, flamazii făcînd eforturi să-și desăvîrșească succesele, în limitele revendicărilor legale fixate. Aici aveau o oarecare superioritate asupra walonilor. Muncitori tenaci se străduiau pretutindeni să studieze și să vorbească limba franceză, față de walonii delăsători, disprețuind să învețe "dialectul flamand". Rezultatul era că în concursurile pentru ocuparea locurilor libere din administrația publică, unde se cerea cunoașterea celor două limbi, flamanzii cîștigau în fața concurenților lor, ocupînd birourile într-un procentaj zdrobitor. Într-adevăr, progresul flamanzilor era continuu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pot să mă laud că eu am publicat-o în Franța, în Les Cahiers de l’Est, pentru prima oară; am mână norocoasă!?). Atunci de ce nu, la noi, Angela Marinescu sau Marta Petreu?... Femeile mai au o calitate, deloc de disprețuit: trăiesc mai mult! E adevărat, eu fiind ecologist și feminist înrăit, poate că n-am un unghi just, obiectiv de abordare a problemei. Dar să știți că și suedezii sunt destul de ecologiști de felul lor. Și destul de feminiști... Cotidianul, 20-21
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]