198,612 matches
-
carte, ficțiunea se compune lent din alăturarea petecelor de real. Amintirea redescoperă oameni și personaje - mamaia și caietul de rețete, Coana Filoteia, cea care pune definitiv pe lista de bucate a autorului supa de hrișcă, Nea Vasile Palologu, portarul facultății, Domnul Apostolescu, librar bătrîn de înaltă ținută... Sînt toți aduși în carte de o amintire culinară și toți lasă în carte o rețetă. Descoperă cititorul preferințele gastronomice ale lui Sergiu Singer. Un gust pentru mîncare de fel boieresc s-ar zice
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
una pentru noi." Însuși M. Eminescu, tot atunci, i-a scris Corneliei Emilian: "Astăzi simțindu-mă bine, Vă satisfac dorința de a Vă trimite fotografia cerută de mult timp." În aceeași zi a răspuns și elevilor: "Botoșani, 20 Noemvrie 1887 Domnii mei, În urma cererii D-Voastre de la 27 Octomvrie a.c., am onoare a Vă trimite fotografia cerută, mulțumindu-Vă tot odată pentru dorințele ce însoțesc scrisoarea D-Voastre. Primiți Vă rog, Domnii mei, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. Domniilor Sale Domnilor membri
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
zi a răspuns și elevilor: "Botoșani, 20 Noemvrie 1887 Domnii mei, În urma cererii D-Voastre de la 27 Octomvrie a.c., am onoare a Vă trimite fotografia cerută, mulțumindu-Vă tot odată pentru dorințele ce însoțesc scrisoarea D-Voastre. Primiți Vă rog, Domnii mei, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. Domniilor Sale Domnilor membri ai societății "Eminescu" Strada Plantelor No. 12 București" Pe verso-ul fotografiei e imprimat: "Photographie; Jean Bielig; Botoșani; Strada Teatru." Pe un exemplar din cele trei, sub fotografie, e semnătura poetului
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
1887 Domnii mei, În urma cererii D-Voastre de la 27 Octomvrie a.c., am onoare a Vă trimite fotografia cerută, mulțumindu-Vă tot odată pentru dorințele ce însoțesc scrisoarea D-Voastre. Primiți Vă rog, Domnii mei, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. Domniilor Sale Domnilor membri ai societății "Eminescu" Strada Plantelor No. 12 București" Pe verso-ul fotografiei e imprimat: "Photographie; Jean Bielig; Botoșani; Strada Teatru." Pe un exemplar din cele trei, sub fotografie, e semnătura poetului: M. Eminescu. I. Slavici într-o scrisoare din
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
ai lumii contemporane, când a candidat pentru președinție. Suntem guvernați de spiritul mediocrității și uniformității, de omul-masă, vorba lui Ortega Y Gasset, interveni Natalia, care nu pierdea nici un prilej să-l citeze pe celebrul eseist spaniol și prilejuri erau, slavă Domnului, din belșug. Curpinsă de o sfântă indignare, Liza se simți obligată să supraliciteze. - Suntem o societate în decadență, nu vedeți cum se țin lanț scandalurile publice, procesele și anchetele judiciare pe chestii de echitate, moralitate și respectare a legilor de către
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
5/7 iulie) și la întors (30 iulie / 11 august), prin Copenhaga; la întoarcere, l-a căutat pe Kristoffer Nyrop, dar acesta nu era în oraș, astfel încât nu s-au putut întâlni, spre dezolarea romanistului: „Dumneavoastră, eminentul, amabilul și ospitalierul domn Maiorescu la Copenhaga, fără ca eu să fi avut cel puțin plăcerea de a vă strânge mâna. Spun „cel puțin", pentru că dacă v-aș fi găsit - m-am dus, în grabă, marți dimineață la hotelul d'Angleterre, unde am ajuns cu
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
aflam, cu tot bagajul, într-o elegantă droșcă, pe drum spre hotelul meu. O beznă deasă domnea pretutindeni în jurul gării, iar aceasta, adăugându-se la cele care tocmai întâmplate 1), m-a făcut să-i dau, în sinea mea, dreptate domnului din Germania cu care călătorisem de dimineață: Bucureștii erau, cu siguranță, un oraș unde civilizația nu prinsese încă rădăcini; deodată însă, birja dădu colțul, intrând pe strada principală a orașului, și totul se schimbă. Magazine strălucitoare se întreceau în a
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
orașului, și totul se schimbă. Magazine strălucitoare se întreceau în a da străzii, printr-o excelentă iluminare cu gaz, un aspect cât mai sărbătoresc și mai frumos cu putință. Din două în două case vedeai o cafenea elegantă, plină de domni și de doamne împodobite; în multe locuri, mesele și scaunele fuseseră mutate, din cauza căldurii, afară pe trotuar, iar la urechile mele ajungeau râsete și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
universităților de la începuturile istoriei lor azi aproape milenare. Ca în învățământul scolastic, o lectio urmată de disputatio se desfășura oral. Fără să le-o mărturisesc celor 60-70 camarazi de celulă din subpământă " printre care venerabilii episcopi uniți azi adormiți în Domnul, Alexandru Rusu și Ioan Ploscaru, ca și înalt preasfințitul George Guțiu pe care mă bucur să-l avem printre noi, mă simțeam ca un urmaș îndepărtat al unor Bonaventura, Duns Scott sau Toma de Aquino, în serile în care le
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
se simțea alintată, fiind înconjurată de frații mei mai mici, care animau jocurile, cu neașteptate acțiuni copilărești, inventate spre plăcerea micei lor nepoțele. Planul unei călătorii la stațiunea aflată cam la 20 km de orașul Sibiu, pe care o înfățișasem domnului Lovinescu, se topise în atmosfera casei părintești. Mi-am amintit de ea în clipa în care o telegramă, trimisă de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
călătorii la stațiunea aflată cam la 20 km de orașul Sibiu, pe care o înfățișasem domnului Lovinescu, se topise în atmosfera casei părintești. Mi-am amintit de ea în clipa în care o telegramă, trimisă de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu un salt tineresc și mă salută cu o vioiciune care îmi cuprinse ființa. - La ce oră pleacă trenul spre faimoasa stațiune?, m-a întrebat. Au
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Alexandru Niculescu Oricît ar fi astăzi de inactuală o discuție - sau o amintire! - despre exilul românesc dinainte de 1990 (sau de luna decembrie 1989), cartea domnului Neagu Djuvara intitulată, cu modestie, Amintiri din pribegie (Ed. Albatros, 2002) nu poate rămîne fără o deosebită lectură - atît în „diasporă", cît și în țara sa de baștină, în care s-a „repatriat" (absurd și injust termen!) autorul. De bună
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
în trăite și zbuciumate fapte (am putea spune excepțional) al autorului. în ceea ce ne privește, după 1980 (cf. p. 418 urm.), ni se încrucișau drumurile (în biblioteca Sorbonei, în cenacluri, în adunări politice sau culturale mai largi) cu cele ale domnului Djuvara. De aceea credem, astăzi, că îi putem aprecia amintirile dintr-o „pribegie" care ne-a fost, cel puțin în anii de după 1980, oarecum comună. în noaptea dintre 23-24 august 1944, dl Neagu Djuvara se afla „pe undeva, în zbor
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
ei de întîmplare. Dar în conștiința lor o țară străină, oricît de apropiată, rămîne depărtată ca-n basme. Ce va să zică o țară? Eee, păi o țară, bunăoară România, va să zică un rege, va să zică consiliu de coroană la Peleș și la Cotroceni, domni gravi și albi, cu barbișoane și galoane și barbeți și vezi doamne cotleți! Discuții și interpretări și "constituțional" și "tradițional". Și scîrț în jos și scîrț în sus, hai cu ăștia, ba nu domnilor, vă previn și vă prezic! Mai
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
coroană la Peleș și la Cotroceni, domni gravi și albi, cu barbișoane și galoane și barbeți și vezi doamne cotleți! Discuții și interpretări și "constituțional" și "tradițional". Și scîrț în jos și scîrț în sus, hai cu ăștia, ba nu domnilor, vă previn și vă prezic! Mai bine hop! pe loc, stăi și-om mai vedea. Espectativă cu arma la picior. Înseamnă rege, care e "neamțul" și neamțul are tratat secret. Poftim!, deschide caseta de fier! Ooo, aiasta majestate nu se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
turci. I-a somat pe ruși. Își apără onoarea. Dar la gazete? Frații noștri. Cei de dincolo de munți. Și gazetele cum să tacă dacă află? "Trece trenul prin Balcani/ încărcat cu militari". Dar militari germani spre Turcia. Asta e neutralitate, domnule? Teribilă autoritate are Carp bătrînul. Iar la suveran vine Czernin, diplomatul cu nasul de ceară. Cere Czernin. Iar plînge regele. A murit din pricina audiențelor, Brătianu știe. Și fuga pe ușa din dos, prin grădină. Rămîn miniștrii căscați. Brătianu cumpără, vinde
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
amintindu-și că era caporal, voind să-l îmbărbăteze astfel pe celălalt sau să-l facă, de rușine, să-și uite frica. Văzîndu-i însă capul palid și chel îl trecu un fior pe șira spinării. Se întoarse lăsîndu-l în plata domnului și se îndreptă spre dormitor să se culce. "O să se învețe el, om bătrîn... O să se dea pe brazdă." Visă în noaptea aia că părul lui era demult alb, dar că Petrică, "frizerul" lor din Săpata i-l vopsise. Asta
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
fi înghesuit neamțul și bulgarul? Dar erau mulți, mulți, ar fi putut să se-ngroape în pămînt și să reziste ori să se repeadă ei înainte, cu baionetele. Poate ar fi răzbit! Și noi acum ce facem? Încotro ne duce domnul colonel? O fi primejdie și dinspre munți? Dacă e așa înseamnă că ne-au înconjurat și trebuie să ne rugăm rușilor să ne-ajute..." Se gîndea, își făcea toate aceste socoteli, dar în adîncul lui nu se tulburase. Parcă nenorocirea
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt și țîțele ei au pentru somnul meu scurt și pentru somnul meu lung definitiv corăbii în lacrima lor și au pentru carnea mea trecătoare cîteodată acră și deșucheată și rea sicriu de domn în zahărul și-n curcubeul lor înrobitor sonor * și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea hodă în metru haotic scrisă în țara lui guguștiuc bhosul pe cine să pun ochiul ca o șa și viața
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
spală țeasta lui Adam. De Paști luminările credincioșilor se aprind din Lumină. Lumina se înalță înainte să izbucnească în flăcări. În acea înălțare bolnavii se vindecă. Nimeni nu plînge, în afara icoanelor din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale cărei amintiri dureroase umplu Ierusalimul de bocete femeiești. Pietrele se sfarmă la nesfîrșit cînd tatăl și fiul sînt loviți. Și Zidul Plîngerii ne primește și ne aruncă înapoi în ploaie. Ne rezemăm de el capetele ude Și de toate
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
au scăpat și aleargă liber în trafic. Muntele Măslinilor e dezgolit. Ce goliți arată măslinii în Grădina Getsemany! Și tinerii arabi se uită la noi cu ochi incendiari. Și tinerii israelieni ne măsoară pe toți cu mitraliera. Locul unde Maica Domnului a leșinat. Casa Ultimei Cine. Biserica ridicată acolo unde Sfîntul Petru a auzit cîntatul cocoșului. Mormintele patriarhilor. Leul lui David la Poarta Damascului. Fiul lui David Absalom în pămînt. Regii și profeții Israelului în pămînt. Poarta de Aur ridicată de
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
în sensul thomasmannian al cuvîntului. Amîndoi sînt "dereglați", adică romantici. Pe Cioran îl incită agresivitatea ei de Cezara posteminesciana ("Iubita agresoare...") și visează să fugă cu "iubita lui țiganca" pe "o insulă părăsita". Pe Friedgard Thoma o tulbură elegia "bătrînului domn" și, vicleana, i se prezintă că o fată ce trebuie dusă de mînă prin Paris (mozartianul Là ci darem la mano...). De aici și lungul impas donjuanesc în care curînd se blochează amîndoi: Cioran trece de la echivocul senzual-spiritual ("Vreau să
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
în reviste tip magazin (Flacăra, 1984) și în trei dintre cărțile mele consacrate cultivării limbii: Limbaj cotidian și rostire literară (1977), Cum vorbesc românii din Ungaria (1994) și Limba și rostire românească, ieri și azi (1996). Față de atât-măiastra expunere a domnului Ștefan Cazimir, doresc să formulez numai trei obiecții: 1. Ortografia promovată de Viață Românească a fost o excepție izolată în peisajul publicistic românesc de până la reforma din 1953. Tradiția noastră ortografica l-a păstrat pe a în interiorul cuvântului de-a
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
pe terenul limbii române, în s (vezi ste > și), în timp ce un eventual i scurt ar fi devenit obligatoriu e (signum > semn). Deci din sînt nu putea rezulta în română decât și sau se. Așadar, sînt nu provine din sînt. 3. Domnul Ștefan Cazimir face observația exactă că nici o lege nu poate dispune pentru trecut. Deci Legea 752/27 decembrie 2001, privitoare la organizarea și funcționarea Academiei Române nu poate (și nu avea cum) stă la baza hotărârii din 1993 privitoare la revenirea
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
continua și nu văd de ce ne-ar neliniști acest lucru. Singurul fapt inacceptabil mi se pare a fi eludarea cu bună știință a argumentelor preopinentului. în ceea ce privește atacul la persoană, orice comentariu este de prisos. Răutățile la adresa unei personalități de talia domnului Ștefan Cazimir se descalifică în însuși momentul rostirii lor.
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]