3,438 matches
-
de industria liturghierelor, care e o parte a problemei, nu a soluției. — Iacătă ateul. Dar dumitale clerul ce ți-a făcut, dacă se poate ști? — Haideți, nu vă mai certați, Îi Întrerupse tata. Iar dumneata, Fermín, află ce poți despre don Federico și vezi dacă nu cumva are nevoie de ceva, dacă să ne ducem la farmacie sau să-i cumpărăm ceva de la piață. Da, domnule Sempere. Îndată. Pe mine mă pierde oratoria, știți și dumneavoastră. — Pe dumneata te pierde lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu chipul pălind de la o clipă la alta și cu privirea tristă și autumnală. — Țara asta s-a umplut de tot căcatul, zise el descălecînd de pe oratoria-i colosală. — Hai, curaj, don Anacleto. Lucrurile au fost așa dintotdeauna, aici și pretutindeni, se Întîmplă să existe Însă momente de scădere, iar cînd te ating de aproape, totul se vede mai negru. Veți vedea că don Federico Își revine, fiindcă e mai tare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el descălecînd de pe oratoria-i colosală. — Hai, curaj, don Anacleto. Lucrurile au fost așa dintotdeauna, aici și pretutindeni, se Întîmplă să existe Însă momente de scădere, iar cînd te ating de aproape, totul se vede mai negru. Veți vedea că don Federico Își revine, fiindcă e mai tare decît credem noi toți. Profesorul nega În șoaptă. — Este precum mareea, știți dumneavoastră? zicea el transpus. Barbaria, vreau să spun. Se duce și te crezi În siguranță, dar se Întoarce mereu, se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ne-am privit scurt, neștiind ce să spunem. M-am Întrebat dacă ar fi trebuit să-i povestesc despre vizita inspectorului Fumero la librărie. ăsta a fost un aviz, m-am gîndit eu. Un avertisment. Fumero Îl folosise pe bietul don Federico pe post de telegramă. — Ce-i cu tine, Daniel? Ești palid. Am suspinat și mi-am coborît privirea. Am Început să-i povestesc incidentul cu inspectorul Fumero din seara dinainte, insinuările lui. Tata mă asculta, Înghițindu-și furia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să deschidă o spițerie, drept pentru care mi-am permis să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să deschidă o spițerie, drept pentru care mi-am permis să-i duc niște flori, o sticlă de colonie Nenuco și trei clondire de suc de piersici, preferatul lui don Federico. — Bine ai făcut. Să-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
toropeală pe o sofa, unde sforăria ca un ciocan pneumatic și Împrăștia niște bășini care perforau tapițeria. — Năravul din născare... Fermín, am să te rog să rămîi dumneata astăzi În prăvălie, că eu mă duc să-l văd puțin pe don Federico. Mai apoi am stabilit să mă Întîlnesc cu Barceló. Iar Daniel are și el niște treburi. Mi-am ridicat ochii la vreme pentru a-i surprinde pe Fermín și pe tata schimbînd o privire complice. — Halal mijlocitoare, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de naivități și de memorabile adevăruri, plăieșul din munții Bucovinei, Ștefan Sturz. Munteanul Sturz este cel care, într-un rând, în tenebrele unei galerii a minei de la Pietrosul, m-a supărat, spunându-mi cu ingenuă camaraderie: ce căutăm noi aici, don inginer? Căutăm argint viu, care ni se strecoară, mereu, printre degete? Sapa sondei cu care lucrez eu nu are nici o tragere de inimă. Bogăția de sulf nu e decât în mintea unora de la București, iar nu în pântecele acestui Munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca un stricat de minte și a zis că: în salonul acesta negru, ne pândește o doctoriță de oase, pe care, dacă n-o îmblânzim cu niscaiva vorbe comedioase, o să ne pună ea ștampila pe ceferticatul medical Drept pentru care, don Duran să binevoiască a-l îngădui pe el, Cornel Braiu, cu feleșagul lui, așa cum și Braiu îi îngăduie pe alții, care stau a ploaie, deși numai udeală nu ne mai trebuie, pe aici, pe unde ne aflăm Iar noi ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan de la Armată, dați comanda de voie pentru stingere, că soldatul Braiu vrea să tragă la aghioase! După care, cuibărindu-se, precum cloșca pe ouă, într-o minută, nu mai mult, a adormit, într-o înțepenire ca de Moarte Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
are atâtea de spus lumii. - Anatol, pune banii în bancă, i-am zis într-o zi. Ai să-i fituiești pe toți într-o săptămână. - Am fost... Am fost acolo în centru, la chestia aia de sticlă, a venit o don’șoară, avea pretenția să-i completez formulare, să-i arăt buletinul, să mai scriu nu știu ce... Semnătura mea e prea prețioasă pentru toate fleacurile lor. Să mă legitimez? S-arăt că m-am născut? În fața unor dobitoci de funcționari? Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-mi rup mașina în hârtoapele alea... No, man... no...», arată volanul, «hârtoape... yes!». Traduc, dar nici un rezultat, americanu’ e pornit să ne construiască economia. Până la urmă, șoferul ne lasă la o postată bună de șantier, «Mai departe eu nu intru, don’șoară, am lovit burta mașinii de destui bolovani pân-acu’...», și-o luăm agale, pe jos, pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian, că suntem oleacă de ciomtie... ILINCA: Vai de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică să-i stau alături sfinției sale? BABA RADA: De asta nu mă tem eu nici atâtica... Numai cât să-l ții din scurt, să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-ți facă! Mi-a făcut și mie, și la alții... DUMITRAȘ: Tot aici mai ești, babă Fira? Am auzit. Mi-a spus părintele, și m-am bucurat. Apoi de asta am venit, că am trebuință de el. ILINCA: Ba, don' șef, e sfântul nostru și nu te lăsăm să ni-l iei! DUMITRAȘ: Hai-hai, Ilincă... Te mănâncă chelea, așa-i? Bag samă că v-ați tocmit ajutoare la dânsul. Te pomenești că vreți să vă-ncontrați cu mine... BABA RADA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și el ceva... PITAC: Nu-ți spuneam eu, părinte? Sigur l-au pus la masă! DUMITRAȘ (tăios): Gura! Zi-i să iasă afară! ILINCA (se duce, cam speriată, și deschide ușa către Sisoe, care mănâncă tacticos): Sfinția ta, te cere don' jandar... SISOE: Nu i-ai spus că prânzesc? ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am să-i dau. Aș vrea să fie capabilă să citească asta pe fața mea. Nu e. — Mă scuzați, zice. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar... Copilul mi s-a desprins de la sân și se uită la ea curios. „I don’t want to be rude, but...“ Așa începe orice nepolitețe în limba engleză. De parcă, dacă demonstrezi că ești pe deplin conștient de răul pe care ai de gând să-l faci, nu se mai pune. — Dar nu consider că un
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
și sufletul meu e o mahala! 10.10. 2011 Vremea murăturilor Cu morile ne luptăm, Sandule, cu morile de vânturi... Suntem ca ăla cu sancio panza, că-mi scapă numele, sper să nu mă dea servantes În judecată. Chihote, și don pe deasupra, Gore, ăla era, se lupta permanent cu aia dulce a lui, n-avea diabet, era un fericit, Îl durea-n scut, călărea iapa și vorbea despre iubire. Păi nu era frumos? Era... Ploaie În ferestre, frunze ruginii lipite de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
NU PUTEAU FI. EXISTĂ, DESIGUR, BINELE ȘI RĂUL, ȘI ÎN GENERAL ÎȚI EXPLICI CU UȘURINȚĂ CEEA CE LE DESPARTE. DAR ÎN SÂNUL RĂULUI, GREUTATEA DE A-L EXPLICA ABIA ÎNCEPEA. EXISTĂ DE EXEMPLU RĂUL APARENT NECESAR, ȘI RĂUL APARENT INUTIL. EXISTĂ DON JUAN ÎN INFERN ȘI MOARTEA UNUI COPIL. CĂCI DACĂ E DREPT CA LIBERTINUL SĂ FIE FULGERAT, ESTE DE NEÎNȚELES SUFERINȚA COPILULUI. ȘI, ÎNTR-ADEVĂR, NU E NIMIC MAI IMPORTANT PE PĂMÂNT DECÂT SUFERINȚA UNUI COPIL ȘI OROAREA PE CARE ACEASTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
caritabil al Operei din New York organizat de K.K., care e considerat concertul concertelor, nu-i nici măcar cât cinci la sută de palpitant pe cât e vânzarea de mostre Chanel. Arată-mi tu o fată din Manhattan care-ar prefera să asculte Don Giovanni în loc să cumpere articole Chanel la preț de producător, și-atunci îmi reînnoiesc abonamentul la sala de fitness Equinox Gym de pe Sixty-third Street și chiar o să mă duc din când în când. După părerea lui Julie, vânzarea de mostre Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
despre excesele și iresponsabilitățile intelectualismului, care consideră că viața nu există decât pentru a fi introdusă în tipare științifice preconcepute: Universul pare a ființa doar pentru a putea fi cercetat de savanți, remarca ironic Unamuno. Iar personajul principal al romanului, don Avito Carrascal, avea să reapară, episodic, total schimbat și înțelepțit de forța irezistibilă a vieții, și în Ceață. Între timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă), marele creștin agonic dă una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apăsarea unui destin ce-l anihila treptat sub povara sa. Și totuși adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don Avito Carrascal, cel pedepsit, în Dragoste și pedagogie, pentru hybrisul său intelectualist), rugăciunile finale ale lui Augusto și meditațiile funebre ale câinelui Orfeu o recuperează sau măcar o reamintesc. Și o mai propune și structura tainică a rimanului: nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dialoguri, după cum am văzut, care ne duce cu gândul chiar la [re]scrierea (sau retraducerea?) in actu a cărții pe care tocmai o citim: el compune o carte-replică posibilă din interiorul faptelor în curs de desfășurare, polemizând printre rânduri cu don Miguel și incluzându-l după toate probabilitățile în ea și pe el ca personaj. Probabil îl visează, și pe el, și pe Augusto, și-și impune visul autorului prezumat și autodeclarat, convingându-l de ceea ce don Miguel era de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
polemizând printre rânduri cu don Miguel și incluzându-l după toate probabilitățile în ea și pe el ca personaj. Probabil îl visează, și pe el, și pe Augusto, și-și impune visul autorului prezumat și autodeclarat, convingându-l de ceea ce don Miguel era de mult convins: că există deasupra tuturor și în toți un Supra-Autor care se scrie prin ei și pentru ei. Complexitatea acestei țesături realiste și onirice totodată a mai fost, desigur, observată și studiată, nu știu dacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în sprijinul noii denumiri aparent capricioase a rimanului (vizita lui Manuel Machado la Eduardo Bonet cu scopul de a-i citi un sonet, din cap. XVII); în aceeași ordine de idei intervin în narație cu istorisirea propriilor suferințe deja amintitul don Avito Carrascal, protagonistul romanului Dragoste și pedagogie, pe care Augusto îl reîntâlnește într-o biserică, și amara relatare a lui don Antonio, părăsit cândva de soția cu care se căsătorise din dragoste și refăcându-și viața, fără a se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un sonet, din cap. XVII); în aceeași ordine de idei intervin în narație cu istorisirea propriilor suferințe deja amintitul don Avito Carrascal, protagonistul romanului Dragoste și pedagogie, pe care Augusto îl reîntâlnește într-o biserică, și amara relatare a lui don Antonio, părăsit cândva de soția cu care se căsătorise din dragoste și refăcându-și viața, fără a se mai recăsători, alături de soția, și ea abandonată, a amantului soției sale, cu care are copii și care-l face să descopere dragostea-devotament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]