6,786 matches
-
crește, asemenea unei femei atrăgătoare la ale cărei farmece se răspunde imediat, sporindu-i în felul acesta încrederea în sine. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" Asemenea șopârlei primordiale, rămășiță fosilă a începutului lumii, dintr-o specie dispărută, el zace nemișcat în dormitorul întunecat, între el și soarele pe care îl iubea atât de mult stau storurile grele, pielea lui a început să se albească, firicele de praf îl acoperă, parcă ar fi un exponat de muzeu care nu are vizitatori, doar Noga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
orașul morților, care nu fac decât să scoată și mai mult în evidență întunericul din jurul lor. În fiecare seară după ce o culc pe Noga, îmi deschid canapeaua din salon, îmi pun așternutul, apoi mă întind ca un musafir, departe de dormitorul care se transformase în camera bolii sale, și înăuntrul acestei singurătăți fără margini, există o anume ușurare, a dormi singură, fără să te mai gândești la el, fără să aștepți să se stingă lumina, doar eu, în salonul dogorind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dacă să îmbrac un pulover sau o haină, mai trândăvesc puțin în pat, nu trebuie să o presez pe Noga să se trezească, să se pieptene, să se îmbrace, îmi beau cafeaua încet și mă spăl liniștită, apoi intru în dormitor înfășurată în prosop, îmi iau haine, doar hainele mele au mai rămas acolo, amintindu-mi de viața de dinainte, iar el este ca întotdeauna în pat, rămășițele unei fosile din vremuri primordiale, întins pe spate, cu ochii deschiși. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și bătrâna aceasta osoasă, cu fața lată, gălbejită, nu știe absolut nimic despre femeia aceea tânără care mi-a distrus viața, iar acum ar fi un păcat să o mai deranjez cu zvonuri de mult uitate. Trec din nou prin fața dormitorului lor, încerc să trag cu ochiul printre obloanele trase, dau la o parte perdeaua cu flori de hibiscus leșinate de căldură, simt nevoia să trag de obloanele din lemn până când își vor deschide gurile pârjolite și vor începe să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
obloanele trase, dau la o parte perdeaua cu flori de hibiscus leșinate de căldură, simt nevoia să trag de obloanele din lemn până când își vor deschide gurile pârjolite și vor începe să îmi vorbească, ce s-a întâmplat aici, în dormitorul lor, cel mai mic din toată casa, dormeau în paturi suprapuse, ea în patul mare, de sus, iar el, în patul îngust, la picioarele ei, care dimineața era îndesat sub patul ei, pentru a putea traversa camera minusculă. Stau vlăguită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ajunge aici un biet suflet și, mai ales, cum ar putea ieși, de vreme ce toate obloanele sunt trase, iar ușile, închise, înconjor din nou casa, încerc să privesc înăuntru, dar nu văd nimic, și din nou aud o pisică mieunând din dormitor, și deja încep să devin conștientă de faptul că nu este decât vina mea, eu uitasem acolo un pui de pisică în urmă cu foarte mulți ani și, printr-un adevărat miracol, reușise să supraviețuiască până în ziua de astăzi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trântește tigaia la loc, deasupra flăcării puternice, atunci gătește tu, dacă ești așa de pricepută, strigă el, m-am săturat să ascult observațiile tale, nimic din ce fac eu nu este îndeajuns de bun pentru tine; deja a ajuns în dormitor, trântește ușa, iar eu alerg în urma lui, mă grăbesc să acopăr cu vorbele mele cuvintele lui. Ești pur și simplu bolnav, asta ești, nu ești capabil să asculți nici măcar o critică, strig eu, ce ți-am spus așa grav, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar el râdea, nu este nevoie să faci asta, Noam, apoi își atingea urechea în locul acela, sunt al tău pentru totdeauna. Degetele mă dor atât de tare, încât le desprind de pe gâtul său, le las să cadă, îl urmez în dormitor asemenea unui câine ascultător, inspectând grămăjoarele de haine, scoate din dulap rucsacul pe care îl folosea în călătorii, apoi începe să își împacheteze hainele în felul acela ciudat al lui, întotdeauna mă săturam să îl văd cum se chinuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era în stare să omoare nici măcar o muscă, îți amintești cum avea grijă de porumbeii care își făcuseră cuib la noi pe terasă? Iar ea spune, vorbesc despre lucrurile ascunse, iar sfântul de zi cu zi a devenit sfântul din dormitor, asta i s-a întâmplat, asta mi s-a întâmplat, era atât de pur, încât am devenit o perversă, eu îmi clatin capul obiectând, nu pot să cred, cum îl poți acuza, asemenea bărbaților de cea mai joasă speță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
buzele, cum se deschide trupul meu în așteptarea lui, cum se petrece miracolul acesta, sunt atât de departe de dragoste, încât îmi este prea greu și să îmi imaginez, nopți la rând mă culcasem aici singură, în timp ce el era în dormitor, în spatele ușii închise, de ce nu mă strecurasem în patul lui în toiul nopții, ca o fetiță în patul părinților, după un vis urât, de ce nu mă cuibărisem în brațele lui, așa cum face ea acum, împingând în gura lui sânul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gurile căscate pe masa dintre noi, scoate din geanta sa o foaie mare de hârtie, pătrate și dreptunghiuri trasate din linii drepte, mă uit la ele curioasă, camera de oaspeți, scrie acolo, toaleta pentru oaspeți, camera de lucru, camera copiilor, dormitorul, totul este foarte clar trasat, îngrijit, liniștitor. Ce frumusețe de casă îmi construiești, oftez eu, ce bine ar fi fost să fie reală, să fiu o femeie organizată și bogată, a cărei singură grijă să fie aceea de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o femeie organizată și bogată, a cărei singură grijă să fie aceea de a se consulta cu arhitectul ei minunat în legătură cu mărimea toaletei pentru oaspeți, iar el întreabă fericit, îți place, iar eu spun, foarte mult, privirile mele întârzie asupra dormitorului, și el privește în același loc, scoate un creion din buzunar și schițează într-un colț al camerei un pat mare, iar lângă el, un dulap, degetele lui au o precizie atât de mare, încât pare că ar avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
desenează pe perete o fereastră lungă, care ajunge aproape lângă pat, apoi privește camera satisfăcut, îți mai lipsește ceva, întreabă el, și eu spun, nimic, după care adaug, totul, pentru că îmi amintisem că ceea ce vedeam nu era real. Cum arată dormitorul tău, întreabă el curios, iar eu mă gândesc la camera aceea sărăcăcioasă, cu dulapul de haine lipit de perete, cu covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu mijlocul ros, și pe perete, fotografia casei aceleia vechi cu acoperișul acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
evoluției bolii și că zilele îmi sunt numărate, dar, în ciuda acestui fapt, cu toții se poartă ca și când m-aș fi vindecat, până când deja nu mai este clar cine înșală pe cine, și cred că imediat mă va întreba cu cine împart dormitorul, dar tace, îmi privește mâinile, verigheta mea este încă acolo, subțirică și lipsită de strălucire, apoi întreabă, ai o oglindă mare în dormitor, iar eu spun, nu, nici măcar una micuță, iar el clatină din cap, atunci înțeleg. Ce înțelegi, întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai este clar cine înșală pe cine, și cred că imediat mă va întreba cu cine împart dormitorul, dar tace, îmi privește mâinile, verigheta mea este încă acolo, subțirică și lipsită de strălucire, apoi întreabă, ai o oglindă mare în dormitor, iar eu spun, nu, nici măcar una micuță, iar el clatină din cap, atunci înțeleg. Ce înțelegi, întreb eu, iar el zâmbește, când te-am văzut de dimineață, mi-am spus că habar nu ai cât ești de frumoasă, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că am fost cu un alt bărbat, iar acum vrea să mă pedepsească, ce îndrăzneală, cu ce drept, iar eu mă adresez spinării lui, știu că nu mergi singur, dar nu îmi răspunde, trage după el scara din balcon până în dormitor, apoi se cațără pe ea până ajunge pe piscurile înzăpezite ale dulapului. Mă uit cu ostilitate la labele picioarelor lui frumoase, deget după deget, desenând o diagonală perfectă, trăgând cu ochiul prin pielea măslinie, chiar sub nasul meu, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
locuiește aici, tu? El râde, de pe ce planetă vii, ăsta este un apartament model, nu ai văzut niciodată un apartament model? Eu clatin din cap, pășesc hipnotizată prin camerele care îmi dezvăluie frumusețea lor, iată camera lui Noga și iată dormitorul, lângă ea, încă o cameră cu mobilier pentru copii, a cui va fi ea, nu mai am încă un copil pentru camera aceasta, simt deodată că leșin, copilul pe care nu îl născusem îmi oprește răsuflarea, ce legătură este între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pui în fața camerei asistentelor, și eu spun, nici nu știu dacă vreau să mi-o pun, nu suport cuvântul ăsta. Lasă tu semantica, zice el, lasă-mă să îți iubesc trupul, apoi se ridică și mă trage după el în dormitorul uriaș, părinte unic, așa o numește el, ce cuvânt înfricoșător, aproape milităresc. Ai mai făcut-o vreodată într-un apartament model, întreabă el, iar eu spun, niciodată și nici nu există vreo șansă, dar el zâmbește, nu fi arogantă, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la mila buldozerelor și a târnăcoapelor, la umbra macaralelor înalte, iar la ușă el îmi va spune, după ce soțul tău se va întoarce, vă veți putea muta într-o casă nouă, o voi construi cu plăcere pentru voi, iată ce dormitor îți voi face, iar eu voi zice, nu se va întoarce, la ce să se întoarcă? Capitolul douăzecitc "Capitolul douăzeci" Pe mine mă așteaptă oare sau stă din întâmplare în ușa căminului, păzind o teribilă avuție, corpul ei greoi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și fără decorațiuni, iar eu o îmbrățișez, o zdrobesc în brațele mele, Noghi, te iubesc atât de mult, iar ea spune, și eu pe tine, sunt atât de fericită că nu ai renunțat la mine. Iau telefonul cu mine în dormitor și închid ușa în urma mea, o voce proaspătă și autoritară îmi răspunde, câtă forță are femeia aceasta, chiar și la sfârșitul zilei este plină de energie, iar eu scâncesc, Hava, voiam să îți mulțumesc, apreciez în mod deosebit ceea ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puteți sta de vorbă cât vă poftește sufletul. — Adică la cine „la noi“? — La Naoko și la mine, bineînțeles, a spus Reiko. Avem două camere, iar în sufragerie este o canapea, așa că ai unde să dormi. Noi ne retragem în dormitor, așa că nu e cazul să-ți faci probleme. — E voie? am întrebat eu. Fetele pot găzdui un bărbat? — Măi să fie! Doar nu se gândește nimeni că o să intri peste noi în toiul nopții și o să ne violezi. Normal că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Până la ora cinci. Reiko a intrat în clădirea marcată cu „C-7“, a urcat scările din capătul holului și a deschis ușa din dreapta, care nu era încuiată. Mi-a arătat apartamentul, care era cochet, deși destul de simplu - cameră de zi, dormitor, bucătărie și baie. Nu era încărcat cu mobilă sau cu ornamente, dar nici nu era excesiv de sobru. Nu avea nimic special, și totuși îmi plăcea, pentru că mă simțeam relaxat, ca și înainte, când am stat de vorbă cu Reiko. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plăcea, pentru că mă simțeam relaxat, ca și înainte, când am stat de vorbă cu Reiko. În camera de zi era o canapea, o masă și un balansoar. În bucătărie era o alt\ masă. Pe ambele mese se aflau scrumiere mari. Dormitorul avea două paturi, două birouri și un dulap în perete. Între cele două paturi se afla o noptieră mică, cu o veioză deasupra și o carte, deschisă, cu fața în jos. În bucătărie era un aragaz electric de aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne-am sufoca. O să vezi cum e aici dacă vii la iarnă. Reiko oftă adânc, de parcă s-ar fi apropiat iarna și își puse mâinile pe genunchi. — Aici o să dormi tu, spuse ea, bătând ușor canapeaua. Noi ne culcăm în dormitor. Sper că o să-ți fie bine aici. — Sunt sigur c\ o să-mi fie sigur bine. Deci, ne-am înțeles! Noi ne întoarcem pe la cinci. Eu și Naoko avem diverse treburi de făcut până atunci. Ne aștepți aici? Te deranjează dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un somn adânc, liniștit, de care nu mai avusesem parte de multă vreme... plin de senzația că Naoko e prin apropiere. În bucătărie erau vasele pe care le folosea Naoko, în baie era periuța de dinți a lui Naoko, în dormitor era patul în care dormea Naoko. Pentru că am dormit atât de bine, am simțit cum oboseala părăsește fiecare celulă, fiecare colțișor din trupul meu. Am visat un fluture care dansa în lumina palidă a amurgului. Când m-am trezit, ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]