12,502 matches
-
personajul masculin, devenit acum imperceptibil. Senzația e cu atât mai stranie cu cât, în prima parte a filmului, camera menținea o distanță politicoasă față de el: abundau prim-planurile, dar fără detalii sau gros-planuri. La început, poveste de dragoste combinată cu dramă; apoi, aproape thriller supranatural. Firește, filmului i s-a reproșat această inconsecvență, dar eu încă deliberez în chestiunea "defect sau calitate". Am făcut filmul să sune eteric și delicat, dar nu e tocmai așa. Există violență, care nu doar mocnește
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
faulknerian, ca și în romanele lui D. R. Popescu, însă fără a adopta calea unei proze de investigație și fără obsesia adevărului. Sorin Titel scrie o proză de reflecție melancolică, încorporată în povestiri ce vizionează cu uimire panorama vieții obișnuite. Dramele sociale și euforiile senzoriale, echilibrele și dezechilibrele unei provincii tihnite sunt ridicate la rang de evenimente ale întregului univers și derulate în viziunea unui realism nostalgic, feerie a vieții cu inserturi de coșmar, mult atenuat, al timpului devorator. Romanul începe
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
nu o dată în direcții complet diferite"; Bielinski a întâmpinat prima carte a lui Dostoievski: ,cu acel țipăt răscolitor de pescăruș ce anunță furtuna" - postura importantului Visarion Ivanovici, în această exprimare - este involuntar amuzantă, deși înțelegem că e vorba de: ,furtuna dramelor și pasiunilor dostoievskiene"... Dar, atenție, dezinvoltura cu pricina devine, în alte locuri, metaforă-sens! E vorba de formule critice de mare densitate, curajos exprimate, ce-și îndeplinesc rolul de (expresia e luată din întâia carte a criticului, Interpretări critice, editura Cartea
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
pe care pot s-o guste, liniștiți, și neiubitorii "genului", precum și problema sensibilă a barocului românesc), un eseu despre teatru, la trecerea de la Evul Mediu întunecat la luminile scenei (renascentiste). În literatura română de pînă-n 1770, prea puțin plecată către dramă, Viteazul și Moartea a înclinat mai mult spre omilie decît spre spectacol. De aici, alunecări de sens, încercînd să forțeze "înregimentarea" textului în legiunea paleativelor creștine, leacuri de suferință și întristare. Mai legitimă, spune, printre rînduri, Mihai Moraru, ar putea
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
în lumile încrucișate -/ cei care-mi seamănă voiesc sufletul meu/ zadarnic să-l fure./ Eu știu care din noi e cel adevărat;/ din orice altă imagine a mea/ lipsește imaginea mea despre tine" (Neputința luminii). Această semantică a oglinzii creează drama pierderii eului "adevărat" în nenumărate fețe ale aceluiași chip, cum spune poetul în Colind de toamnă, ivind întrebări neliniștite despre identitate și destin. De aceea, "portretele" lui Varujan Vosganian nu sînt picturale, nu au nimic decorativ, ornamental; ele sînt mereu
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
accentele. Molly Sweeney este un spectacol despre un orb și despre orbire. Trei voci, trei monologuri, trei perspective asupra aceleiași istorii. Trei actori care asamblează trei piese ca într-un puzzle: destinul lui Molly. Trei insule diferite care își unesc dramele, care migrează una spre alta, la un moment dat, o vreme. Trei variante de singurătăți văzute în alb și negru. Scenograful Andu Dumitrescu a punctat foarte inspirat, și tot pe linia simplității, această idee a regizorului. Pe scenă sînt trei
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
accentele. Molly Sweeney este un spectacol despre un orb și despre orbire. Trei voci, trei monologuri, trei perspective asupra aceleiași istorii. Trei actori care asamblează trei piese ca într-un puzzle: destinul lui Molly. Trei insule diferite care își unesc dramele, care migrează una spre alta, la un moment dat, o vreme. Trei variante de singurătăți văzute în alb și negru. Scenograful Andu Dumitrescu a punctat foarte inspirat, și tot pe linia simplității, această idee a regizorului. Pe scenă sînt trei
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
devin prezențe simbolice și/sau parabolice. Povestea Mașei este cea a istoriei trăite, a destinelor sfărîmate sub șenilele buldozerelor regimului comunist și a tranziției fără cap și coadă, în care mentalitățile ,Epocii de aur" sînt încă prezente la tot pasul. Drama satului românesc în anii tranziției este redată cît se poate de realist. Rîndurile sînt extrase parcă dintr-un studiu sociologic: , Oamenii îmbătrînesc și mor, iar alții nu se mai nasc. Sau dacă se nasc, se nasc în altă parte, nu
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
fost viu comentată și apreciată de presă din Franța, Germania, Italia, Iugoslavia și din țara noastră. Din păcate proiectul ei de traversare a Oceanului Atlantic a trebuit să fie abandonat datorită morții premature într-un accident aviatic a cpt. Romeo Popescu, dramă care a afectat-o în mod deosebit deoarece îi legau sentimente de adâncă prietenie, proiectul lor de logodnă având un deznodământ dramatic. S-au reîntâlnit poate în Câmpiile Elizee, acolo unde se duc cei bravi, logodna lor realizându-se în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ființei sale, pe care și-a pus amprenta destinul zbuciumat al strămoșilor lui transilvani, care au suportat jugul străin timp de un mileniu. „Când văd Ardealul, mărturisește el, mi se desfășoară o configurație plastică a unor dureri mute, a unei drame închise și înăbușite, a unui timp fără istorie... Îmi place în clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora, lunecând spre depărtările neamului românesc și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
corupți au avut îndărăt mării corupți ai statului. Ei le-au acoperit urmele și le-au permis toate ilegalitățile... Vreme de șapte ani, avuția națională a României a fost jefuită și o parte a economiei a fost distrusă. O asemenea dramă nu ar fi fost posibilă niciodată dacă mulți dintre cei care au condus statul român timp de șapte ani nu ar fi fost complici direcți sau indirecți ai acestui mare jaf, dacă ei nu ar fi favorizat mării infractori, trădând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
maeștrii medievali pe care îi venerează. Chemarea lui Matei e un roman al eului surprins în coliziunea dintre două mari plăci tectonice ale lumii actuale, realitatea dată și realitatea virtuală. Matei e un informatician, așadar, făcător de virtual, de aceea drama lui e cu atît mai acută cu cît înțelege că omul contemporan, prins în jocul deplasărilor tectonice nu are practic nici o scăpare. Pentru că, într-un fel, această confruntare de lumi se face simțită încă din Coborîrea de pe cruce (un prieten
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
și urmează imediat după cel al altui mare nevrotic, Ezra Pound... Al doilea text apare în Music for Cameleons (1980) și reprezintă transcrierea unui dialog fabulos, la înmormântarea actriței de origine engleză, Constance Collier. Printre altele, aceasta fusese profesoara de dramă a câtorva din marile vedete hollywoodiene: Audrey Hepburn, Vivian Leigh și, desigur, Marilyn Monroe. În ciuda împrejurărilor - sau poate tocmai de aceea - dialogul e încărcat de o aură neagră, sufocată de un umor macabru. Firește că Marilyn întârziase și cu acel
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
Emil crescuse în perioada agitată a anilor ’40- ’50, nu-l oprește pe prozator, care încurajează confuzia prin alternarea permanentă a planurilor, să facă din protagoniști locuitorii unei mici utopii. Privit întotdeauna prin filtrul celor doi, fără a ocoli micile drame ale copilăriei, realul e tras printr-o fină glazură de feerie și (auto)ironie. Micile povestiri ce compun cartea lui Filip Florian abundă în detalii care de care mai lipicioase, menite să lasă gura apă cititorului amator de fondante stilistice
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
nu pe guri, și care suiau în înaltul bolții, apucând- o spre miazăzi, în direcția soarelui, încercând să-l înghită” etc. Consecința directă a acestei permanente stări de grație stilistică e construirea unei lumi utopice, în care cele mai crude drame ale istoriei devin simple accidente, când nu momente privilegiate de salvare individuală. O salvare survenită, desigur, tot printr-un program de estetizare a propriei biografii. Nu-i clar dacă acest lucru se întâmplă deoarece perspectiva apar- ține unor naratori-copii, însă
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
structură, este un ecou direct al stărilor de spirit ale scriitorului în anii ’45-’46. Stări de spirit generate atât de combustia interioară a gândirii sale (ce suferă acum o transformare radicală, în special la nivel ideologic), cât și de drama abandonării oricărui gând de întoarcere în țara și cultura în care se născuse. Razne ne obligă, cred, să revenim la o explicație mai puțin abisală a transferului cultural cioranian. Fără să fie o figură de prim-plan a exilului politic
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
carte că Micaela Ghițescu e redactorul-șef al revistei Memoria - o publicație al cărei tiraj a scăzut dramatic, de la 10.000 la 1500 de exemplare, direct proporțional cu dezinteresul nostru față de trecut, nu cel oficial, ci celălalt, trecutul alcătuit din drame individuale ce alcătuiește de fapt istoria unui neam - care, cred eu, ar trebui citită și răscitită de tinerii care habar n-au cine a fost Anița Nandriș Cudla sau Elisabeta Rizea! Înțelegând trecutul, ne putem asuma greșelile comise, chiar dacă nimeni
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
niște detalii inimaginabile: cum recitau, fără să știe rusa, o poezie închinată lui Stalin; cum la simpla rostire a numelui său asistența se ridica în picioare și îl ovaționa, cum a intervenit chiar și în lingvistică... În plan personal însă, drama Micaelei atinge punctul culminant în noaptea de 24 octombrie 1952. Este arestată, tatăl ei, un munte de bărbat, se prăbușește literalmente pe masa din sufragerie, neputincios, și de aici începe calvarul, pierderea definitivă a inocenței. Dar să-i dăm cuvântul
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
Câți n-ar da orice să fi scris, știu eu, Nostalgia, Levantul..., câți nu s-ar mulțumi! Dar tu, cititor, ești intrat în convenția literară. Cartea este despre un scriitor care nu mai poate să scrie. Te afli în plină dramă, deci. Drama de a fi lăsat în urmă Visul, Levantul, Orbitor. De a nu mai putea să scrie cel care tocmai scrie acest jurnal. Cum e aproape sfârșitul, mă întrebam ce concluzie să trag. Nu mai e nevoie, o trage
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
ar da orice să fi scris, știu eu, Nostalgia, Levantul..., câți nu s-ar mulțumi! Dar tu, cititor, ești intrat în convenția literară. Cartea este despre un scriitor care nu mai poate să scrie. Te afli în plină dramă, deci. Drama de a fi lăsat în urmă Visul, Levantul, Orbitor. De a nu mai putea să scrie cel care tocmai scrie acest jurnal. Cum e aproape sfârșitul, mă întrebam ce concluzie să trag. Nu mai e nevoie, o trage el însuși
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
tot ce s-a întâmplat", a punctat șeful statului. Președintele Traian Băsescu a mai lansat atacuri de o asemenea factură în trecut. În timpul unei dezbateri prezidențiale din campania din 2009, desfășurată la Cluj-Napoca, șeful statului a făcut aluzie la o dramă prin care trecuse candidatul PNL la prezidențiale, Crin Antonescu. Decența ar trebui să vă spună că un bărbat care are trei femei în casă, le respectă. Un bărbat căruia nu i s-a întâmplat nici un incident dramatic, în care să
Băsescu: Ponta mi-a cerut să-i fiu naș. Și-a părăsit soția însărcinată în șase luni by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30640_a_31965]
-
Nicolae Scurtu Biografia nuvelistului, romancierului, publicistului și memorialistului Leon Donici (1887-1926), minuțios cercetată de George Dorul Dumitrescu, Gheorghe Bezviconi și Iurie Colesnic, evocă drama unui narator ce scrie în limba rusă, română și franceză, apreciat de A.G. Plehanov și Maxim Gorki, dar greu, foarte greu de a i se stabili locul în vreo literatură. Opera și biografia sa se încadrează, după opinia unor istorici
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
publică acum, întâia oară, sunt expediate din Paris, la Chișinău, domnișoarei Valeria Donici 1, și evocă atmosfera culturală a metropolei franceze din anul 1925. Impresiile lui Leon Donici privitoare la exil și exilați sunt extrem de interesante și sugerează, încă o dată, drama celor ce-și pierd identitatea culturală. Paris, 27 iulie 1925 Bună ziua, scumpă și iubită Valicica, În zadar crezi că „îmi aduci câteva clipe neplăcute” cu scrisorile tale. Dimpotrivă, îți sunt recunoscător că tu mi-ai împărtășit durerea ta. Te compătimesc
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
care i se vorbește. Acestea se petrecuseră în 1898. Atunci avusese loc la Ateneu conferința despre corset a tânărului doctor Gerota, stârnitoare de vâlvă în mediile bucureștene mondene, atunci se întâmplă misterioasa răpire a băiețașului-curier de la „Universul“, atunci au loc dramele familiei Margulis, cu boala Juliei, fata care ține și un jurnal, atunci are loc înmormântarea cu mare pompă a lui Alecu Beldiman, directorul „Adevărului“ și numirea în locul său a lui Constantin Mille, liderul socialist, ajungându-se și la o încercare
Un roman de Ioana Pârvulescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3087_a_4412]
-
lui Conu Alecu și jandarmeria generalului Algiu, instituțiile de asigurare a liniștii publice. Totul culminează cu serata fastuoasă oferită de Pavel Mirto, ziaristul de la „Universul“, împrejurare care adună simbolic laolaltă, după atâta agitație, toate personajele principale. Așadar „martorul“ întâmplărilor, al dramelor , al aventurilor de la 1898 este insul din anii „2000 și ceva“ , adus să privească la ce se petrecea în Bucureștii de demult, evenimente pe care istoria le clasase, atunci cînd le luase în seamă, dar pe care naratorul le resuscită
Un roman de Ioana Pârvulescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3087_a_4412]