5,661 matches
-
în prima zi de Crăciun, ca mama. Numai ea și unchiul Vanea (decedat la 62 de ani) n-au apucat să fie octogenari. Mama lor, bunica mea maternă, moartă în 1913, la 40 de ani, le-a dat aproape tuturor dublul vârstei la care ea a murit, o bogată moștenire de ani și decenii. Unchiul Iașa, soțul ucrainean al lui tanti Manea, era un om bun ca pâinea caldă, vesel, vorbăreț. Îi plăcea să se laude cu puțina românească pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o folosești altfel, transfigurând ceea ce e comun și banalizat de limba socială. Recitesc mereu cu încântare fragmente din Speak, Memory, comparând traducerea în suedeză cu originalul. Îmi plac portretele fraților scriitorului, Serghei și Kiril. Îmi place de misteriosul Kiril, un dublu al scriitorului, cel care ar fi putut să fie adevăratul „Nabokov” dacă nu ar fi vorbit deschis, aflându-se în Germania, criticând ce se întâmpla atunci, și dacă n-ar fi fost turnat de colegii lui și arestat pe loc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
parte a existenței mașinii. La început a fost mai greu, stăpânul ieșea periodic, zi și noapte, iar pentru noapte a instalat un bec uriaș, greu de procurat pe vremea aceea, un Tungsram de 1000 de wați, adus din Ungaria, în dublu exemplar, pentru orice eventualitate. Așa, strada s-a numit Strada Motocicletei. Denumirea "Strada Nouă" nu a rezistat, nu spunea mare lucru. * Am făcut câțiva pași împreună cu personajul meu. Se lăsa întunericul și, ca pentru un spectacol, s-a aprins, brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud, în special elaborările din Das Ich und das Es (1923). Examinând cu atenție biografia pacientei sale, Lacan ajunge, în cele din urmă, la imaginea unui "delir în doi" (folie à deux), centrat pe tema dublului (Doppelgänger): personalitate psihastenică, incapabilă de vreun gest agresiv, Aimée transformă într-un act criminal relația de prietenie cu mama sa, cu sora sa și apoi cu o serie de figuri feminine pe care le admiră, dar pe care le suspectează
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de consacrare. Obiceiul reprezenta doar parțial o inovație, pentru că romanii moșteneau din vechile credințe practica dedublării eroului mort prin diferite tipuri de "imagini" ale sale, mai ales materiale (v. fig. 1). Ceea ce schimbă ei este atât rolul pe care acest dublu − în cazul lor, masca funerară − îl are pentru ceremonial în ansamblu, atât funcția în cadrul ritualului, cât și simbolismul respectivelor imagines. Antropologic vorbind, ne aflăm în centrul absolut al lumii romane, acolo unde puterea umană, în forma ei glorificată, întâlnește trecutul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
chiar la funerariile lui Constantin I, din rațiuni multiple, dar mai ales cu scopul ca trupul lui divinizat să fie însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în mozaic, ulterior în pictură murală și în tablou). Masca de ceară va trece în ramă, pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
însă la fel de relevantă era și proiecția lui subiectivă. Termenul latin echivala într-o bună măsură termenii grecești, care numeau "copia imperfectă a unui model". Imaginea (uneori eídōlon, alteori eίkōn; și altele) nu căuta așadar să copieze, cum făcea "dublul" (kolossós, asociat însă uneori și cu fantasma perfect asemănătoare, phásma), ci doar să semene modelului, astfel încât acesta să poată fi recunoscut cu ușurință în ea, dar diferența să fie totuși evidentă (sensul se va păstra în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de religiozitatea specifică vechii Grecii), la Leucip și Democrit (pentru care toate senzațiile aveau valoare de adevăr), consideră eìdōla drept niște forme asemănătoare cu corpul care le provoacă, până acolo încât se pot confunda cu realitatea (aici termenul întâlnește semnificația "dublului", kolossós, obiect material). Formele-impresie provoacă în ochii receptorului apariția imaginilor verosimile (eìkōnes), asemănătoare realităților ale căror învelișuri de altfel sunt și pe care le imită realitatea, cu mijloacele artei figurative, ale muzicii sau ale poeziei. Până și figurile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prin esență o facultate de reprezentare, iar imaginarul, rezultatul revărsării simțurilor în intelect. (9) Dacă este așa, iar această înțelegere se regăsește și mai târziu, se naște întrebarea cum anume influența imaginarul gândirea colectivă, spre exemplu la romani, în problema dublului unui corp defunct (așadar peste mai bine de trei secole față de Platon, atunci când funus imaginarium avea să devină o practică ceremonială republicană, rezervată aristocraților). Ajunge actul dramatic din cadrul ritualului, în utilizarea lui din timpul principatului, să impună o schemă majoră
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
formă, dintre infinit și finit, și nici sau asupra teoriei mimēsis-ului, care, în secolele "de aur", V-IV î.Ch., oferă cheia de interpretare pentru trecerea simbolului figurat al zeului la reprezentarea propriu-zisă. Kolossós, ca eídōlon − dublul, o formă materială a corpului abstract, psychē (tot un dublu, dar imaterial) −, transpune, împreună cu aceasta din urmă, noul statut social al defunctului, proiectat astfel încât existența sa din altă lume să se poată manifesta în ordinea perceptibilului printr-o imagine, marcă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mimēsis-ului, care, în secolele "de aur", V-IV î.Ch., oferă cheia de interpretare pentru trecerea simbolului figurat al zeului la reprezentarea propriu-zisă. Kolossós, ca eídōlon − dublul, o formă materială a corpului abstract, psychē (tot un dublu, dar imaterial) −, transpune, împreună cu aceasta din urmă, noul statut social al defunctului, proiectat astfel încât existența sa din altă lume să se poată manifesta în ordinea perceptibilului printr-o imagine, marcă a absenței lui. Ambele forme semnalează supraviețuirea ca absență în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
atât mai puțin piatra sculptată (tot kolossós uneori), nu pretinde că redă perfect asemănarea, ci, dimpotrivă, lasă să se vadă distanța de forma pe care o înlocuiește, cea muritoare. Vernant, în Figure, idoli, maschere, analizează semantic noțiunea de dublu (17-75), cu referire la texte care duc de la Homer la Platon, ceea ce îi permite să comenteze diferența dintre fantasmă (a unui zeu care ia chipul unui muritor, fie el și erou; a morților), himeră (din somn), psychē, dublu și imagine
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noțiunea de dublu (17-75), cu referire la texte care duc de la Homer la Platon, ceea ce îi permite să comenteze diferența dintre fantasmă (a unui zeu care ia chipul unui muritor, fie el și erou; a morților), himeră (din somn), psychē, dublu și imagine. Cea mai desconsiderată − la Platon, în Legile (texte asupra cărora vom mai reveni) − este imaginea, ca dublu fantasmatic; de aici, și diferența, de substanță și de grad, față de eídōlon, pe care însă îl reproduce - la Empedocle
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
diferența dintre fantasmă (a unui zeu care ia chipul unui muritor, fie el și erou; a morților), himeră (din somn), psychē, dublu și imagine. Cea mai desconsiderată − la Platon, în Legile (texte asupra cărora vom mai reveni) − este imaginea, ca dublu fantasmatic; de aici, și diferența, de substanță și de grad, față de eídōlon, pe care însă îl reproduce - la Empedocle și Democrit (pentru surse, Vernant, Figure 33-34). Dublul are o funcție excepțională (dar rar atestată) mai ales în construcția
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în Legile (texte asupra cărora vom mai reveni) − este imaginea, ca dublu fantasmatic; de aici, și diferența, de substanță și de grad, față de eídōlon, pe care însă îl reproduce - la Empedocle și Democrit (pentru surse, Vernant, Figure 33-34). Dublul are o funcție excepțională (dar rar atestată) mai ales în construcția funerariilor (aspect care interesează în mod specific aici), atunci când înlocuiește corpul defunctului - eroul care și-a pierdut viața în afara cetății sale (Plutarh, Moralia 410f, apud Vernant, Figure 36). Ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu cetatea sa, cât și calitățile care îi certificau valoarea excepțională în cadrul civic, realizându-i imaginea de "memorat" prin lógos (Vernant, Figure 53-62), ansamblul figurativ funerar, prin diferite modalități, căuta să semnaleze fie corpul încă prezent în timpul ritualului (dublul, kolossós), fie substitutul (atunci când corpul nu mai exista), fie echivalentul (la funerarii, în absența trupului, existent încă). Tot ca substitut, kolossós putea fi o figurină de lemn sau de piatră, adăpostită în casa defunctului și care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
explicit critică la adresa "democrației" imaginate de ei, o lume pentru care nu există standarde sigure și univoce. Politeía este cel dintâi text filosofic care propune modelul unei societăți politice clădite în baza cunoașterii adevărului divin. Gândirea radicală a "dublului" Socrate-Platon ilustra astfel o opțiune morală profundă și, de ce nu, un nou tip de atitudine civică. Cum democrația ateniană a sofiștilor era construită pe privilegiul puterii autoritare, deținut de aristocrația cetății lor, Platon atacă în primul rând tema fracturii dintre
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o atitudine critică față de imagine, văl al aparenței, prin care imitatorul degradează sensurile reale ale lumii și ale ideilor. Cu totul alta era valorizarea acestor noțiuni în credințele cetății, mai ales în ritualul morții (am văzut deja acest lucru în legătură cu "dublul" și cu formele imaginii defunctului). Totuși, nici această atitudine nu e constantă la Platon. Miturile și nivelul simbolic operează și ele cu imaginea. Or, lecția politică și cea metafizică sunt conduse foarte abil și persuasiv de către Socrate (stimulând la interlocutorii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Platon și de Aristotel, împăratul lumii bizantine va avea datoria, în descendența unei tradiții mixte - vetero-testamentare, dar și (istorice) romane −, asumându-și totodată și grija sacerdoțiului, de a gestiona nu numai lumea creștină, ci și planul spiritual al Întrupării. Acest dublu rol a impus ca argumentația politică să integreze substanțial dogma creștină, ceea ce a dus, încă de la Eusebiu din Cesareea, la elaborarea teoriei naturii duble a basileului, situat în descendența împăratului și judecătorului celest. Oíkonomía (ca umanitate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
slujba unei dogme, care, de altfel, nu oferea recompense terestre. Pentru a fi mai convingător și pentru a asigura respectarea legii, a statului, implicit a puterii laice și a ecclesiei, imaginarul medieval occidental dezvoltă o reprezentare a "lumii de dincolo" dublu compartimentată: pentru ispășirea păcatelor până la momentul mântuirii (iadul), respectiv pentru cei aleși să se purifice (în purgatoriu) și să recupereze edenul pierdut. Promisiunea imortalității sufletului pentru cei virtuoși, pentru care chiar Platon proiectase o locație mai frumoasă decât cea a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
meu? Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră Cu murii de granit, cu turnuri gote Cetatea-mi veche Sarmisegetuza? Oricum, locul civilizației noastre rămâne mereu pentru poet codrul. Chiar din Sarmis (Nunta lui Brigbelu) se observă la Eminescu obsesia temei dublului, intrată la noi prin Hermiona Asachi, traducătoarea lui E. Deschamps. Ea era la modă atunci, și Th. Gautier o utiliza în scopuri picturale. Brigbel e așa de organic legat de Sarmis, încît când lovește cu pumnalul în frate-său cade
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un procedeu divinatoriu, vede cu anticipație avatarii săi în decurs de 5.000 de ani. Nuvela avea să execute programul existenței circulare a faraonului. Sunt urmărite doar două etape: a marchizului Alvarez de Bilbao, care are încurcături fantastice cu un dublu, și mai târziu, în epoca romantică franceză, a lui Angelo și a Cezarei, cuplu cu o capacitate de atracție de ordin metafizic. Geniu pustiu, roman liric neterminat, este în fond un jurnal interior de tipul Werther, caracterizat prin urâtul negru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
glucopiranoză legate β -(1-6) și β -(1-3). Forma generală a moleculei de glucan poate fi asemănată cu o panglică lungă și răsucită, având o latură hidrofilă și alta hidrofobă. Două astfel de lanțuri se răsucesc unul în jurul celuilalt formând un dublu helix cu o rigiditate excepțională. În peretele celular de Schizosaccharomyces pombe , a fost detectat, pe lângă β -glucan și α-glucan (~ 28%), în care resturile de 1-glucopiranoză sunt α -(1-3) mai rar α -(1-4) linkate. Această asociere a α- și β
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
de inactivitate, alte realități: visul, extazul, transa. „asemenea fenomene conduc la afirmarea existenței sufletului, fapt care-l determină să creadă în existența spiritelor morților, pe care foarte curând le consideră ca pe niște ființe benefice sau primejdioase”; b) Există un dublu al omului; c) Există sufletele morților; d) religia evoluează pe linia clasică animism-politeism-monoteism; e) Sufletul poate fi manipulat de magicieni și preoți. Călătorește și se întoarce în corp; f) Sufletul trece din corpurile animalelor în cele ale oamenilor și invers
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
coloană să fie egală cu 10. TESTUL NR. 5 1.Aflați suma dintre câtul și restul împărțirii numărului 791 la 9. 2.Câte numere naturale de trei cifre au produsul cifrelor egal cu 6 ? 3.Adunând un număr natural cu dublul său și cu jumătatea jumătății sale obținem rezultatul 39. Care este numărul ? 4.15 elevi au fost împărțiți în trei echipe cu același număr de membri. a) Care este numărul minim de băieți astfel încât oricum i- am împărți să nu
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]