4,381 matches
-
iar Martin i-o strânse, cu palma lui uriașă acoperind-o pe cea a inspectorului. Și, Martin, privi el În ochii Îngrijorați, de culoarea alunei, ai băiatului, mulțumesc. Logan și Insch rămaseră la fereastră, privind cum Martin Strichen dispare În după-amiaza ploioasă. Era doar patru și afară se făcuse deja Întuneric. — Când era la bara martorilor, zise Logan, a jurat că-l omoară pe Moir-Farquharson. — Serios? Insch părea gânditor. — Crezi că va-ncerca ceva? Un zâmbet se ivi pe fața inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În salopete albe identice, de parcă erau vreo trupă de dans conceptual. Celălalt pat din cameră era gol; o asistentă Înlăcrimată, trecută bine de patruzeci de ani, Îi spuse lui Logan că bărbatul care stătuse În cameră cu Hoitarul murise În după-amiaza aceea de ciroză. Între bocetul rostit pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit al Hoitarului. Era Întins pe pat, cu un braț băgat În ghips atârnînd deasupra linoleumului, cu picături de sânge scurgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dispoziție. Logan nu mai scoase nici un cuvânt până când Insch le arătă musafirilor cantina și până când fură din nou singuri În camera de anchetă. — Ce sac de căcat! Insch Încuviință din cap și scotoci prin buzunare pentru a mia oară În după-amiaza aceea. — Mda. Dar săculețul ăla de căcat a ajutat la prinderea a patru delincvenți recidiviști, dintre care trei criminali. Are aceleași abilități de a se purta cu oamenii ca difteria, dar are experiență. Logan oftă. — Și-acum ce facem? Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din toatea astea nu se putea vedea la momentul acela. Furtuna de zăpadă se transformase În viscol și, În dreptul ferestrei celei mari a dormitorului, agenta Watson nu putea distinge prea multe dincolo de gardul din spate al grădinii. Oftând, Întoarse spatele după-amiezei șuierătoare și cenușii, revenind la parter. Mama lui Martin Strichen stătea gheboșată Într-un fotoliu cu foarte multă umplutură, tapițat vesel cu trandafiri și maci. Avea o țigară atârnată În colțul gurii, și un cimitir Întreg de obiecte din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mari de sticlă, cum cade zăpada. Recunoscător pentru momentul de respiro, se lăsă pe unul din scaunele stacojii inconfortabile și-și lăsă capul pe spate, sprijinindu-l de sticlă. Jackie avea să fie bine. Și avea s-o vadă În după-amiaza aceea, Înarmat cu un morman de struguri, o cutie de bomboane de ciocolată și o invitație la cină. Cine știe, poate acesta era Începutul pentru ceva bun? Zâmbind, se Întinse pe locul său, căscând fericit, când un bărbat masiv pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
turcoaze și jasp dur; a fost trimisă aici ca să se respecte un legământ, după o mare victorie. Via Sacra de la Miletus era un lung urcuș mărginit de două șiruri de morminte și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
disprețuitor: — Roma nu mai știe să facă deosebire între bocetele lașilor și celebrarea eroilor. Însă oamenii nu se lăsară înspăimântați. Printre strigăte și invocații, solemna alcătuire a cortegiului enorm, desele opriri sub presiunea mulțimii, următoarea pornire, cu greutate, ocupară întreaga după-amiază. Apusul timpuriu de ianuarie îi surprinse, și marile porți de bronz ale mausoleului încă nu se zăreau. Ajunseră la el când se făcuse noapte de-a binelea, pe un vânt înghețat. Și dintr-odată, în piață, în grădini, pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adevărat, în întregul imperiu se răspândea fenomenul cultural al diglosiei și peste tot se trecea cu ușurință de la latină la greacă. — Însă dacă vrei să spui un lucru însemnat sau sublim, trebuie să-l torni în cuvinte grecești. Într-o după-amiază plictisitoare și melancolică îi căzură în mână operele lui Herodotus, marele călător și istoriograf. Își plimba superficial privirea peste rânduri, când îi sări în ochi, de parcă ar fi fost scris cu o cerneală de altă culoare, un singur cuvânt: Sais
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ai dăruit plăcere. Voia să fie un salut inițiatic sau o replică libertină, dar dedesubtul ei se ascundea o alianță tainică, un pact de revoltă în viitor. Gajus se îndepărtă cu zâmbetul pe buze. Ajunse pe insula Capri într-o după-amiază senină de la sfârșitul lunii octombrie. „Ultimele zile înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se opri. Astfel, pentru prima oară, Gajus îl văzu de aproape pe cel pe care mama sa îi interzisese să-l întâlnească, pe cel căruia, departe, i se spunea Exilatul din Rhodos, otrăvitorul imperial. Stătea în picioare, în soarele de după-amiază, având în juru-i trei-patru curteni. Era mai înalt decât ceilalți, ceea ce-i dădea un aer singuratic. Se spunea că ar fi avut șaptezeci și trei de ani. Avea pieptul foarte lat și, cu siguranță, așa cum se povestea, fusese foarte puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
senatorilor. Iar acum, după atâtea lupte, comploturi și războaie civile, se supun doar comandanților lor. Sublinie astfel într-un mod grosolan, însă limpede, puterea pe care o avea; apoi răsuflă adânc. Gajus tăcu. Dar, asemenea unui șoim, se întoarse amintirea după-amiezii ploioase din castrul de pe Rhenus, când tribunii celor opt legiuni ale tatălui său, Germanicus, strigau că aveau să-l ducă la Roma cu forța armelor, iar tatăl său tăcea. Îl întrebă prietenos pe Macro: — Mă însoțești până la bibliotecă? Acolo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că, prin soția lui, Macro are să se lege de mine mai mult decât speră să mă leg eu de el. După atâta căldură, ploua, o furtună pe mare care făcea valurile mari, înspumate să se izbească de stânci. Își petrecu după-amiaza desenând. Apoi deschise un mic codex șifonat, îl răsfoi și văzu un desen cu linii imprecise: părea un edificiu pe malul unui fluviu. — Ce-i asta? întrebă Helikon întinzându-se alături de el. Erau Nilus-ul, Iunit Tentor, zilele adolescenței, când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să respingem mulțimea, palatul e locul cel mai ușor de apărat. Până în acel moment nu se ivise însă nici o ocazie favorabilă, iar jocurile urmau să se sfârșească în ziua următoare, a douăzeci și patra a lunii ianuarie. În acea ultimă după-amiază, Împăratul, epuizat de insomnie, se odihnea în camerele sale, când își făcu apariția tânărul Helikon; pielea măslinie a obrajilor săi pălise. Helikon puse un genunchi în pământ, îi sărută mâna și șopti: — N-ai vrut să-mi spui nimic, Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime, sau mai puțin intime, simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc etc. Jurnalul lui M. În această după-amiază adormită, În drumul Întortocheat de Întoarcere de la universitate către conventul din Matei Basarab, după ce am dat Colțul Bărăției, am avut o pierdere inexplicabilă de mine Însumi; n-am reușit să intru pe strada noastră, deși m-a obsedat impresia, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia acum descopăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doua zi, la ora 7, o vedeam din nou la școală, dar nu era același lucru; acum nu venise special pentru mine, venise la școală ca orice elevă: numai ieri simțise nevoia să mă vadă, numai În clipa aceea a după-amiezii (n-avea cum să fie altfel!) plecase singură pe stradă să mă Întâlnească atrasă de dorința mea. (septembrie) Câteodată, uimit, simt cum respiră frenetic viața În lucruri; de exemplu, mi se Întâmplă să stau singur În amurg, atunci când lumina crepusculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de gâsculițe. Rămân un bun camarad cu ea, dacă vrea să discutăm idei. Îmi iau În fiecare după-amiază, când ies de la bibliotecă, o idee și mă plimb doar cu ea pe străzi. Atunci nu văd pe nimeni. Mulți colegi mă Înjură crezând că mă fac că nu-i văd. Efectiv nu-i văd, chiar dacă trec la un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o fâșie de bandă izolieră peste gura ei. Se pregăti apoi psihic, își înăbuși un oftat și desfășură capătul funiei de pe stâlp. Începu să îi dea ușor drumul, iar trupul femeii se îndreptă lent către apa grețoasă. În această frumoasă după-amiază de primăvară, piața West Side College dintre străzile 79 și 80 era gazda unui târg al meșteșugarilor, iar vizitatorii erau în număr atât de mare, încât era absolut imposibil să identifici un criminal în mulțime. Tot în această frumoasă după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
după-amiază de primăvară, piața West Side College dintre străzile 79 și 80 era gazda unui târg al meșteșugarilor, iar vizitatorii erau în număr atât de mare, încât era absolut imposibil să identifici un criminal în mulțime. Tot în această frumoasă după-amiază de primăvară, clienții umpleau până la refuz toate restaurantele și cafenelele din cartier în care Magicianul s-ar putea afla cu victima lui, încercând să-i sugereze o plimbare cu mașina sau o escală în apartamentul ei. Cincizeci de alei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se poate, murmură ea îngrozită. Amelia Sachs se holba la ultima victimă a Magicianului. Kara zăcea întinsă, cu sângele împrăștiat pe bluza de culoare mov și pe asfaltul din jurul ei. Ochii ei nemișcați, fără viață, priveau cerul azuriu al acelei după-amiezi. Capitolul XVIII Neputându-și desprinde ochii de la priveliște, Sachs își acoperi gura cu o mână. Doamne, Dumnezeule! Robert-Houdin a avut în arsenal trucuri mai consistente decât șamanii cu care s-a confruntat. Asta nu l-a împiedicat însă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se descurca foarte bine cu aceste provocări. La fel ca mine acum, gândi Malerick în timp ce își deschidea ușa de la apartament. Evadării de la râul Harlem se adăugase și o muncă nu tocmai facilă de recunoaștere. Era încă afectat de evenimentele acelei după-amiezi. Pe vremea când practica în mod regulat iluzionismul, adesea folosea elemente periculoase în numerele sale. Periculoase în adevăratul sens al cuvântului, pentru că mentorul său îl învățase că fără pericol, nu ai cum să îți captivezi publicul. Așa că pentru Malerick, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spectacolul tău. Terry Dobyns a spus că motivul lui numărul unu este răzbunarea. La naiba, cred că a pus o bombă. - Dumnezeule! exclamă Kadesky. Sunt 2000 de oameni acolo. Iar spectacolul începe în zece minute. La ora 2:00 a după-amiezii. - Primul spectacol de duminică, adăugă Rhyme. La fel ca în Ohio, acum trei ani. Sellitto își scoase stația de emisie-recepție și îi sună pe agenții de patrulă din incinta circului. Aceștia nu răspunseră. Detectivul se încruntă și formă numărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sandwich, ci un pistol automat Beretta încărcat, echipat cu amortizor, un șperaclu într-o teacă de piele și alte câteva unelte folositoare. - Vă pot ajuta cu ceva? se adresă el unui cuplu. Nu, totul era perfect, și îi urară o după-amiază plăcută. Își continuă drumul, zâmbind și salutând respectuos din cap turiștii care se întorceau în cameră după ce luaseră masa sau ieșeau la o plimbare în această frumoasă zi de primăvară. Trecu pe lângă o fereastră, prin care putea zări o porțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
viață. Mai era doar o oră până la spectacolul din acea seară. Kara trecu de steagul cu Arlecchino și zări o mașină de poliție parcată. Rhyme dăduse dispoziție ca o patrulă să rămână acolo în permanență, după cele întâmplate în acea după-amiază. Simți un sentiment de fraternitate care o lega de ei, căci ea însuși era acum pe post de polițistă. Le zâmbi și le făcu un semn cu mâna și, deși nu o cunoșteau, aceștia îi răspunseră la salut. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că, și aici dădu din cap în direcția Magicianului, el voia să scape, să nu intre la închisoare, să continuie să profeseze. Așa că a recurs la o schimbare rapidă de identitate. A devenit Erick Weir, s-a lăsat arestat în după-amiaza aceasta, și-a lăsat amprentele și apoi a evadat. Sellitto îl aprobă din cap. - Deci, după ce l-a ucis pe Kadesky și a dat foc circului, toată lumea urma să îl caute pe Weir și nu pe omul care e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]