3,142 matches
-
fericit s-o contemplu pe Hiba, veselă și nepăsătoare pentru întâia oară de luni de zile; se simțise umilită la nașterea fiicei mele, iar într-o noapte, intrând în odaia ei, am surprins-o ștergându-și o lacrimă cu colțul eșarfei; când i-am trecut degetele prin plete, mângâindu-i pe furiș urechea, mă dăduse la o parte cu mână blândă, dar fermă, murmurând cu o voce frântă pe care nu i-o cunoșteam: — În țara mea, când o femeie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur și presărată cu boabe de chihlimbar, iar chimvalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceas, mintea mea începând să se scuture încet de ceața care o năpădise, când circaziana își făcu apariția. Nu știu ce m-a frapat înainte de toate. Să fi fost chipul ei neasemuit de frumos, și totodată atât de descoperit vederii, doar o eșarfă de mătase neagră strângându-i pletele blonde? Să fi fost talia ei, atât de fină în orașul acela unde nu sunt apreciate decât femeile hrănite din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cocoașa aia mare? Aia e Iordania. Asta e harta lui Eretz Yisroel, tot Pământul lui Israel, după cum cred fanaticii de dreapta care îl venerează pe Jabotinski. Oamenii ca tatăl meu. Au forma asta imprimată pe tricouri. Femeile o poartă pe eșarfe. Shtei gadot îi spun. Asta înseamnă două maluri. Au chiar și un cântec: „Râul Iordan are două maluri, amândouă ale noastre“. —Ești sigur? Știu forma asta dinainte să învăț alfabetul, Maggie. Am crescut cu ea. Crede-mă, tatăl meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
auzeau șoapte; se strădui să ghicească limba, dar erau prea departe. Apoi fu din nou înghiontită, picioarele împleticindu-i-se pe suprafața denivelată. Acum era sigură că ceva se schimbase. Se auzea zgomotul străzii: oameni, mașini, pași. Culoarea întunericului de sub eșarfă nu mai era aceeași, de parcă cineva ar fi lansat artificii pe cerul nopții. Și ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
IOANA: Ba nu, ba nu! Am să-mi pun o rochie scurtă și subțire... o rochie de soare... ca să mă bată vântul și soarele... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și să-ți iei cu tine și o umbrelă... pentru ploaie... și o eșarfă... și niște mănuși lungi... Am să te plimb pe nisip, trebuie să-ți iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat de Maurice Vânătorul de mustangi (eșarfă stacojie, pantaloni de catifea ferfenițiți, sânge fierbinte de irlandez), un tânăr geambaș care era de fapt un baronet, Sir Maurice Gerald, după cum va descoperi emoționată mireasa lui, la sfârșitul cărții. Asemenea emoții false au constituit poate unul dintre motivele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina și Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate se contopeau pentru a alcătui o persoană pe care n-o cunoșteam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Am luat-o direct într-acolo. Cum peste drum era „Katanga“, am traversat și am intrat să ne mai dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia ușor, cu ceafa rezemată de stinghiile barului. Dinică plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ce am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
etaj din cauza durerilor de cap, mama pare să-și fi pierdut interesul pentru haine și alte chestii - îi tot zic să se ducă la doctor, dar ea insistă că e-n regulă. Așadar, când m-am uitat la unele dintre eșarfele și curelele pe care i le-aș fi ales de obicei, m-am deprimat destul de tare și nu mi-am putut imagina cum ar putea s-o mulțumească vreuna din ele. Și nici vreun ruj sau parfum: păreau cumva total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu vin să vă salut. Sunt aici cu Pierre, spuse ea, arătând către un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bronzate și are un fund perfect. Am mutat binoclul pe partea de sus a corpului tipei. Purta niște enormi ochelari de soare negri, care Îi ascundeau aproape În Întregime fața, iar În jurul capului avea Înfășurată strâns, ca un turban, o eșarfă turcoaz. Arăta chiar mai bine decât Lee Radziwill În vacanță În Capri, În anii ’60. Mi-am continuat comentariul de modă pentru Hunter, care părea să fie foarte amuzat de toate aceste detalii. —O, privește! Ea Își aprinde o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita la tine puțin, asimila detaliile problemei și pe urmă, fără să te întrebe ce ai pățit sau dacă te doare, îți așeza calm raportul pe birou. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
românii ar fi barbari ? Ce „porcărie” ! îmi vin în minte diferite scene miloase legate de soarta porcului. Îmi aduc aminte de maică-mea, de pildă, anticipînd analogia lui Sîrbu cu corida și provocînd un porc prin luminatorul blocului cu o eșarfă îmbibată în cloroform. După cîteva minute, porcul a grohăit angelic, a dat ochii peste cap și s-a pus cu picioarele în sus. Așa erau să facă și musafirii care au gustat peste cîteva ore din pomana porcului anesteziat. Alți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un butoi uriaș, birje, vizitii agitați, case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ești foarrte carraghioasă. Nu te doarre? Mă durea, dar nu măseaua, ci sufletul. Puroiul de la măsea și nisipul din ochi erau îngrămădite și-n suflet. Și cumpărăturile fac foarte bine la suflet. Fiind iarnă, îmi puteam masca obrazul cu o eșarfă. Oricum, trebuia să cumpăr cadouri, nu mai era timp. Nu știu ce-a fost în capul meu să las toate astea pe ultimele zile. Nu știu ce-a fost, dar știu cine. Alexandru mi-a spus, de la a doua întâlnire
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zvon de voci, nimic deslușit. S-a uitat și el la mine, când treceam, nu mai mult de două secunde, și s-a întrerupt din vorbă. Părea mirat - și cu siguranță că era așa din cauza obrazului meu, mi se deplasase eșarfa. Noi ne-am dus cu portarul în cabinetul directorului, unde se află depozitate o parte din lucrurile la care se face reclamă în ziar. O dezordine teribilă, directoarea noastră de la Școala Centrală ar fi fost scandalizată. Ne-a repetat de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de-aș avea. La plecare l-am întâlnit pe domnul Peppin Mirto, un bărbat foarte galant și gentil, care cântă frumos arii din operete, pe la serate, și face traduceri în ziar. L-am întrebat, ascunzându-mi bine un obraz în eșarfă, cum ar tălmăci el titlul lui Thackeray, Vanity Fair. Mi-a propus Târgul zădărniciei sau Bâlciul vanității, dar nu-mi place nici unul. L-am rugat să treacă pe la noi, l-aș mai întreba unele lucruri pe care le-am subliniat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am auzit ceva despre acest palat... Vezi că ești pe drumul cel bun, spuse el în continuare. Află că toți cei, pe care-i vezi în dreapta, sunt la putere, au castroanele mai mari și poartă la gât nu hamuri ci eșarfe. Dar cei din stânga? Sunt în opoziție, au castroanele mai mici și poartă și ei la gât eșarfe însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele cele mari. Dar spiritele acelea agitate cu pumnii strânși din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Află că toți cei, pe care-i vezi în dreapta, sunt la putere, au castroanele mai mari și poartă la gât nu hamuri ci eșarfe. Dar cei din stânga? Sunt în opoziție, au castroanele mai mici și poartă și ei la gât eșarfe însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele cele mari. Dar spiritele acelea agitate cu pumnii strânși din fruntea fiecărui grup, ce vorbesc fără întrerupere în cornul acela uriaș, ce mai vor? Nu-i corn
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
speciali și a unor tehnicieni reciclați în cele mai prestigioase universități din cele patru puncte cardinale, să li se spele complet toate organele interne și externe, până la ultima circumvoluțiune. Îmbrăcați în straie noi, cu identitatea schimbată, curați și dichisiți, cu eșarfe la gât și decorații pe piept, la ieșire li s-au înmânat și câte un castron mare plin cu sărmăluțe proaspete. Mulți din ei au primit și câte o portavoce electronică cu amplificator de mare capacitate sau chiar permise de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la ea, făcând abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu eșarfa, mai întotdeauna asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]