12,690 matches
-
ca o fiară, e puternic - l-au obosit. Dogmatil. ............................................................................................... Cineva face presiuni. Un poet; cere externarea pacientului. Zice că E. nu e nebun, nebuni suntem noi (mediciiă. Alt posibil client. Au mai venit doi inși. Tot scriitori, au zis. Și editorul, un play-boy. Cer, toți, expertizarea medicală a lui E. O contraexpertiză dacă rezultatul nu va fi așa cum vor ei. Totdeauna scribălăii ăștia își dau în petic. Se vâră peste tot. Se cred cei mai deștepți, pentru că răsucesc, în fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lucru în textul nostru. A răsărit și soarele, un soare arzând vesel, arătându-și dinții. Gospodinele au început să-și bată tapetele, făcând să cadă cuvintele, virgulele inutile, copiii merg voioși spre Școala de literatură, printre blocuri au oprit câțiva editori strigând „Texti cumpar! Texti goali!”, la ușă sună politicos un controlor, ca să factureze consumul de cerneală, iar peste toate, de la bucătărie, se aude glasul soției anunțându-te bucuroasă: „Azi o să pregătesc ceva din Buzzatti!”. La treabă, deci! Episodul 130 îNAPOI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scria toată povestea cu tanti Mae, care a fost mai demult o cântăreață celebră și că oameni ca ea sunt necesari în vale pentru a-i face pe oameni să se simtă bine. Domnul Watkins i-a scris o scrisoare editorului despre povestea din ziar, în care spunea că oamenii din vale au nevoie de multe alte lucruri înainte de-a avea nevoie de tanti Mae. După care tanti Mae a scris o scrisoare în care răspundea că valea avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
consultanță managerială. Voiam să te întreb despre asta. Hm, dacă asta te interesează, ar fi mai bine să vorbești cu cineva de la biroul central. Așteaptă. S-a întors la telefon după câteva minute. —Sam, am să te transfer la Anne-Marie, editorul-șef. Ea o să te poată ajuta. Mulțumesc mult, am spus cu recunoștință. — Dar în schimb, aș vrea câteva concesii. în primul rând... —Lasă-mă să ghicesc. Mai întâi o să mă întrebi despre ce e vorba, iar eu o să-ți răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
par să meargă fiecare pe drumul lui, dacă înțelegi ce vreau să spun. Nu se întâmplă să știi numele asistentului lui Catherine Hammond, nu? Puteam oricând să sun la Economic Research Foundation. Dar nu era nevoie. Anne-Marie nu era degeaba editor-șef. —Dumnezeule, stai să-mi aduc aminte - ceva dickensian - Quincy, asta e. Poate William, prenumele... —Nu chiar. E Walter, am spus. Puteam chiar să-i dau adresa lui dacă era interesată. I-am mulțumit și am închis telefonul îngândurată. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
apoi mi-a spus cu o voce necunoscută de mine: - Soției mele îi place să se joace ca unui copil. Îi plac jucăriile scumpe. Apoi a mai spun pe un ton neutru că va mânca seara în oraș cu un editor străin. Fără să mă mai întrebe, cum făcea de obicei, dacă vreau să vin și eu cu el. Și-a schimbat hainele, îmbrăcându-se mai elegant, și plecând mi-a spus din pragul ușii: - Slavă Domnului că nu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
anonim Îi dăduse titlul Conspirația sau Unde se află rădăcinile prăbușirii societății europene. Krușevan va depune la cenzura țaristă versiunea lărgită a Conspirației care, un an mai tîrziu, sub Înaltul patronat al Gărzii țariste, va apărea sub formă de carte. Editor va fi Asociația surdomuților din Petersburg. (Este greu de dovedit dacă aici se ascunde o anume simbolică.) Textul lui Krușevan va stîrni patimi și nedumeriri, dar pînă la urmă va cădea pe un teren fertil și va destupa auzul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor, de aceea va include prețiosul document În Antichristul său, ca parte organică a iluminării sale, care străfulgerase două suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
19 aprilie 1927 la Stari Futog, acesta ar fi avut În mîinile sale manuscrisul cărții de la sfîrșitul secolului trecut. Îl tipărise pe cheltuiala sa, tradus În rusă, fără a se menționa anul și locul apariției, fără numele autorului și al editorului, doar „pentru uz personal“. Manuscrisul Îi fusese adus de o cunoștință de la Paris. De o anume doamnă Sișmarev, care susținea că autorul textului era Asher Ginzberg, adept al lui Maimonides. Exemplarul princeps scris În limba ebraică, apărut la Odessa, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Hero. Tauchnitz Edition, Leipzig (fără dată); N.I Greci: Însemnări despre viața mea, Sankt-Petersburg, ediție Suvarin (fără dată); Melhior de Vogüe: Les grandes maîtres de la littérature russe (vol. 55, 56 și 65), 1884; Jurnalul de campanie al unui ofițer rus, editor I. Lajecinikov, Moscova, 1836; Lucrările Societății de economie liberă pentru dezvoltarea agriculturii În Rusia, Sankt-Petersburg, 1814; Corespondența lui N.V. Gogol, sub Îngrijirea lui Senkor, Moscova, fără anul apariției; D.I. Zavalișin: Însemnări ale decembriștilor, 1906 (cu dedicația lui Zavalișin către Ipolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
schimbau enorm sensul originalului; apoi vor fi adnotate și comparațiile cu Biblia, În care sînt condamnați vehement creatorii acestei cărți scandaloase. („MÎna lor nu era călăuzită de mîna Binefăcătorului.“) Se poate spune că truda sa nu a fost zadarnică. Orice editor al Conspirației, și nu numai din Franța, ci oricare editor serios, care nu se mulțumea cu o glorie imediată și nu se gîndea numai la beneficiul financiar va apela de acum Încolo la informațiile erudite din ediția În patru volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu Biblia, În care sînt condamnați vehement creatorii acestei cărți scandaloase. („MÎna lor nu era călăuzită de mîna Binefăcătorului.“) Se poate spune că truda sa nu a fost zadarnică. Orice editor al Conspirației, și nu numai din Franța, ci oricare editor serios, care nu se mulțumea cu o glorie imediată și nu se gîndea numai la beneficiul financiar va apela de acum Încolo la informațiile erudite din ediția În patru volume a lui monsieur Junius. Există indicii cum că un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sfîrșitul. Ce-a urmat vă e cunoscut. Într-o noapte indivizi fără chip l-au ridicat confiscînd-i și ultimul manuscris. Astfel că din opusul lui M.O. lipsește volumul cinci, iar corespondența se reduce la acele douăzeci de scrisori trimise editorilor și prietenilor. Ceea ce n-a fost ras de „sabia necruțătoare a revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce-a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să-l ștergem. Cum visele sînt imaginile acestei lumi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din porțelan și se afunda În mod inevitabil Într-un final de tragedie gotică incalculabil. Monsieur Roquefort, care era un alergător de cursă lungă În disputele literare și se mîndrea că poseda o amplă colecție de scrisori semnate de toți editorii din Paris ce-i respingeau volumele de versuri și de proză pe care el le trimitea neîncetat, a identificat editura care publicase romanul ca fiind o casă de doi bani, cunoscută, eventual, pentru tomurile sale culinare, de croitorie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și Îmi Întinse o cană cu o combinație aburindă ce mirosea a ciocolată fierbinte cu vișinată. — Îmi spuneați de Carax... — Prea multe nu-s de spus. Primul pe care l-am auzit pomenindu-l pe Carax a fost Toni Cabestany, editorul. Îți vorbesc de acum douăzeci de ani, cînd Încă exista editura. Întotdeauna cînd se Întorcea din călătoriile lui la Londra, Paris ori Viena, Cabestany trăgea cîte-o fuguță pe aici și stăteam oleacă la taclale. Amîndoi rămăsesem văduvi, iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
i le-a povestit secretarei a doua zi. Despre fețe arse n-a pomenit nimic. Va să zică, asta n-ai scos-o dintr-un foileton? Am scuturat din cap, nedînd importanță subiectului. Cum s-a terminat totul? I-a vîndut fiul editorului cărțile lui Coubert? am Întrebat eu. — Bezmeticul de filfizon a ținut să se dea deștept. A cerut mai mulți bani decît Îi oferea Coubert, iar acesta și-a retras propunerea. CÎteva zile mai tîrziu, magazia editurii Cabestany din Pueblo Nuevo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În departamentul administrativ, Însă, cînd domnul Cabestany a aflat că vorbeam franceză, italiană și ceva germană, m-a pus pe postul de la achiziții și m-a făcut secretara lui personală. Printre atribuțiile mele era să redactez corespondența cu autorii și editorii din străinătate cu care editura avea contracte, și astfel am intrat În legătură cu Julián Carax. — Tatăl dumneavoastră mi-a povestit că erați prieteni buni. Tata v-ar spune că am avut o aventură sau ceva de genul ăsta. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de cînd ne-am cunoascut, Julián nu mi-a pomenit niciodată de vreo femeie În mod deosebit, cu atît mai puțin de una cu care ar fi urmat să se căsătorească. Despre presupusa nuntă am aflat mai tîrziu. Neuval, ultimul editor al lui Carax, i-a povestit lui Cabestany că mireasa era o femeie cu douăzeci de ani mai În vîrstă decît Julián, o văduvă bogată și bolnavă. Potrivit lui Neuval, femeia asta Îl Întreținuse ani de zile. Medicii Îi mai dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vor plăti pentru a-i vedea pe aceiași actori jucând pe scena unui teatru. Fișierele muzicale vor fi gratuite, dar melomanii vor plăti pentru a asista la concerte; cărțile și ziarele vor fi gratuite, dar cititorii îi vor plăti pe editori pentru a asista la conferințe și la dezbateri cu autorii. Gratuitatea se va extinde în toate domeniile esențiale ale vieții. Economia relațională și economia de piață vor fi interesate fiecare și de succesul celeilalte; economia relațională va avea interes ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să-ți neglijezi ținuta pur și simplu pentru că ai scris un roman. Dacă ai un corp frumos trebuie să-l pui în evidență la maximum, iar un pantof elegant pe un picior mic nu l-a împiedicat niciodată pe un editor să-ți publice „materialul“. Altele însă socoteau această atitudine frivolă și purtau „țesături decorative“ și bijuterii primitive. Bărbații nu erau decât rareori excentrici. În înfățișarea lor încercau să arate cât mai puțin a scriitori. Doreau să fie luați drept oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
noi. După ce terminam de discutat meritele cărții celei mai recente era firesc să ne întrebăm câte exemplare s-au vândut din ea, ce avans a primit autorul și cât speră să scoată de pe urma ci. Apoi discutam despre cutare sau cutare editor, comparând generozitatea unuia cu zgârcenia altuia. Ne certam în privința ideii de a ne adresa unuia care-ți oferă drepturi de autor mai bune sau altuia care stoarce cât poate dintr-o carte. Unii făceau prost publicitate, pe când alții erau specialiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dădu chiar ea. — Vai, ce perne minunate aveți! spuse dl Van Busche Taylor. — Vă plac? întrebă ea încântată. Știți, sunt de Bakst . Și totuși, pe pereți erau reproduceri în culori după multe tablouri celebre ale lui Strickland, distribuite de un editor berlinez cu multă inițiativă. — Văd că te uiți la tablourile mele, zise ea urmărindu-mi privirea. N-am posibilitatea să pun mâna pe originale, dar e o mare consolare că le am măcar pe acestea. Mi le-a trimis chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
berlinez cu multă inițiativă. — Văd că te uiți la tablourile mele, zise ea urmărindu-mi privirea. N-am posibilitatea să pun mâna pe originale, dar e o mare consolare că le am măcar pe acestea. Mi le-a trimis chiar editorul. Sunt o mare mângâiere pentru mine. — Trebuie să fie o încântare să trăiești în mijlocul lor, zise dl Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una din convingerile mele cele mai profunde, spuse dl Taylor. Marea artă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la un loc nu-s capabili să producă o nuvelă sau un roman care să dăinuiască zece ani. Tipul ăsta, Cobb, nu mi se pare nici deștept, nici amuzant. Mai mult, nu cred că mulți oameni Îl consideră astfel, cu excepția editorilor săi. E pur și simplu umflat de publicitate. Și... ooo, Harold Bell Wright, și... ooo, Zane Grey... - Își dau silința... - Nu, nici măcar nu și-o dau. Unii dintre ei știu să scrie, dar nu-și dau osteneala să stea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu o anume Anni Seitz și cu altele, aventuri pe care le avea în secret față de soția lui, Kunigunde; despre aventura fiului său Lothar cu o englezoaică pe nume Mitford, care era de viță nobilă; despre homosexualitatea lui Ernst Hiemer, editorul de la Stürmer; despre activitățile ilegale ale lui Philippe Rupprecht, desenatorul de la Stürmer, făcute după război, în Argentina; și despre cum echipa de scriitori de la Stürmer includea un bărbat pe nume Fritz Brand, care era în realitate un evreu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]