3,527 matches
-
poate manifesta pe deplin în mai multe domenii, apreciază că Eminescu rămâne poet, celelalte activități ale sale fiind inferioare. În acest sens, junimistul G. Panu afirmă că "Eminescu a fost înainte de toate literat și nu articolele politice, cu caracterul lor efemer, au făcut și fac glorie lui Eminescu, posteritatea nici nu va voi să le cunoască"172. Operând ierarhizări între creația literară și cea publicistică, alți critici ajung la supralicitarea publicisticii eminesciene, în variate formule: "oricât l-am admira pe Eminescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și mijloc de promovare a idealurilor naționale, presa acestei epoci reflectă mutațiile sociale și politice prin care trece țara, fiind o sursă importantă în reconstituirea acelor vremuri. Numărul publicațiilor crește de la an la an, chiar dacă multe dintre ele au existențe efemere, editarea lor limitându-se la doar câteva numere. Partidele politice guvernamentale ale vremii au obiceiul de a crea în fiecare centru două-trei ziare pentru apărarea propriilor interese. Numărul cititorilor de presă este însă foarte mic, iar al celor care participă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
intermediar în serviciul străinilor; industrie de palavre; inept incapacitate intelectuală; lăcustă a visteriei; logomachie vorbărie, ascunde lipsa de principii; malonest mijloace necinstite, viclean, incapabil de a pricepe un adevăr; masă neagră de nulități; om politic pahiderm biped, clovn ridicol, semizeu efemer; patriot cavaler de industrie, coate goale, de meserie, persoană reversibilă; prăvălie de fraze, de principii; suplantare dominare a străinilor, distrugerea industriei naționale; xenocrație stăpânire prin furișare și înveninare ș.a. Polisemia este întreținută și de varietatea contextelor de utilizare a unor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
manifestărilor discursive anterioare și ca mijloc de consolidare a demersului argumentativ. Problematica dialogismului discursiv este abordată și de Michel Foucault, care afirmă că societățile dispun de "povestiri majore" ce sunt repetate și supuse variației și care trebuie delimitate de rostirile efemere care "se zic" și dispar odată cu actul enunțării lor442. Foucault susține că "discursurile trebuie tratate ca practici care se intersectează, se juxtapun uneori, dar care pot la fel de bine să se ignore sau să se excludă reciproc"443 și atrage atenția
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un ducat de Burgundia, pe care rîul Saône îl separă de regatul cu același nume. Dar viitorul Franciei occidentale se joacă la nord de Loara în contextul visicitudinilor luptei contra bretonilor al căror șef, Alain, își ia în 912 titlul efemer dar semnificativ de "rege al bretonilor" și mai ales contra normanzilor. Se afirmă atunci două mari principate: la nord, cel al comiților de Flandra; la vest cel al roberțienilor, descinzînd din Robert cel Puternic, care îi învinsese pe normanzi la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
asociații de *pace, confrerii religioase, corporații de negustori și de meșteșugari. Comuna însăși este rezultatul jurămîntului făcut între burghezi, mai întîi pentru a obține comuna, apoi pentru a o administra. Cea mai veche comună cunoscută pe teritoriul francez este cea, efemeră, de la Le Mans în 1070; dar marea epocă de concesiune a comunelor este secolul al XII-lea. Este, prin raport la ierarhiile verticale ale societății feudale, un element nou pe care regii Franței au știut foarte devreme să se spijine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai ales dorința lui Carol al V-lea de a crea companii de soldați permanente au determinat stările să acorde creșterea impozitelor pentru mai mulți ani; răgazul odată consumat, regele a continuat să le încaseze. Dar tentativa a fost totuși efemeră și adevăratul creator al armatei moderne și al impozitului modern este Carol al VII-lea. El interzice armatele private în 1439, creează companiile de jandarmi (cavalerie) în 1445 și miliția comunală (infanterie) în 1448. În același timp se desăvîrșește punerea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ostentației, artă a mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de triumf pentru intrările regale. În literatură, poemele lui Saint-Amant sau ale lui Théophile de Viau țin de aceeași estetică, la fel ca și tragi-comediile imitate după spanioli, operele à l'italienne, baletele de curte
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o balustradă. Grădinile sînt, ca și palatul sau capela, teatrul serbărilor profane și religioase care constituie principala ocupație a celor de la curte și în care muzica joacă un rol de prim plan. În ciuda unor rămășițe ale esteticii baroce în decorul efemer al serbărilor și în multe dintre elementele decorației interioarelor sau grădinilor, Versailles este cea mai mare manifestare de artă clasică. Totuși, această strălucitoare reușită nu trebuie să eclipseze marile construcții pariziene ale aceleiași epoci, piețele regale Victoires și Louis-le-Grand (astăzi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
franceză rămîne foarte limitată în fața unor rezistențe solide. Francezii s-au instalat de asemenea în Noua Caledonie (1853), în curînd folosită ca închisoare, și în Madagascar. Aceste extinderi nu modifică fundamental administrarea coloniilor. Experiența Ministerului Algeriei și al Coloniilor (1858-1860) rămîne efemeră. În orice caz abolirea pactului colonial în 1861 permite o asimilare vamală progresivă cu metropola. Influența în Orientul Apropiat se afirmă. Războiul Crimeii cu Rusia se datorează, înainte de toate, grijii de a menține alianța engleză; dar expediția din Siria, în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cărui politică financiară îi neliniștește pe cei avuți și pe posesorii de economii, este victima unei crize de încredere care îl constrîge să demisioneze după ce a fost răsturnat de Senat la 10 aprilie 1925. La capătul unei sucesiuni de guverne efemere și în fața căderii francului, președintele Republicii îl recheamă pe Poincaré în iulie 1926. Acesta formează un guvern de Uniune națională chemat să dureze mai mult de doi ani. În timpul legislaturii, deci, se operează o reclasare politică. Guvernul trece de la radicali
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acel moment că va alege, în februarie, anunțarea "pauzei" reformelor și demisionează în iunie 1937, în fața opoziției Senatului, cu puteri depline în plan financiar. Radicalul Chautemps conduce din nou guvernul Frontului popular, dar demisionează după cîteva luni. După o întoarcere efemeră a lui Blum, venirea la conducere, la 12 aprilie 1938, a radicalului Daladier, al cărui guvern nu conține socialiști și se deschide spre centru-dreapta, trădează din nou o reclasificare politică pe parcursul legislaturii. În scurt timp, ea înseamnă sfîrșitul Frontului popular
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a Madagascarului se face fără criză majoră. Doar Guineea votează cu nu la referendumul din 28 septembrie 1958, refuzînd astfel statutul de stat membru al Comunității instituite prin articolul 1 al Constituției și alegînd independența. De fapt, Comunitatea a fost efemeră. Începînd din 1960, Republica Malgașă și statele Africii negre deveneau pe deplin independente și semnau acorduri de cooperare cu Franța. Reglarea problemei algeriene a fost de altfel complexă și dramatică. De Gaulle, la întoarcerea sa la putere, nu decisese o
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dintr-o stare de beatitudine care nu mai e a vieții, de stingere a impulsului vital, de enigmatică stagnare. „Nu cunoșteam o altă bucurie Decât a unui gând ce s-a deschis Și juvenila, rea preocupare, Schimbam pe vin un efemer plictis.” (Omul modern) Viața e privită în Momente biografice ca un motiv de recapitulări ale semnelor care fac din ea un destin. Apare motivul trecutului care începe să crească și care devine apăsător, amintind prezentul. Vitalitatea inițială purta în sine
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
să fie prezentată într-un teatru astfel ca destinatarii invizibili să dispună de niște reprezentanți la fața locului. Fiecare tip de emisiune trebuie să administreze în felul său această situație de "trilog", de discurs cu trei participanți; - enunțurile pot fi efemere sau destinate a fi consumate sub formă de înregistrări: discuri, casete, dischete etc. Putem astfel distinge enunțurile "spontane", care sînt concepute în funcție de o înregistrare (este cazul omului politic care vorbește știind că este înregistrat de televiziune) și cele a căror
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
percepția occidentală, "realizarea" nu a reprezentat o "împlinire, un adaos ontologic semnificativ prin acțiune", ci, mai degrabă, "o superficia lizare, trecere de la adâncul plin de ființă, deplin realizat într-un plan de idei platonice, la suprafața unei înfățișări trecătoare și efemere, într-o lume inconsistentă în ea însăși, cum este aceea a simțurilor"6. În schimb, Ortodoxia a delimitat cu precizie între ceea ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu și cea a Cezarului. Actualizarea permanentă în Occident își are propria rațiune istorică, absolut
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tragicomedia mizeriei, înjosirii și meschinătății omenești, al căror corelat în politic este răpirea prin putere și amăgirea prin cuvînt" (Un răspuns rusesc, "Timpul", 1 martie 1878). E un răspuns la care toată tagma politicienilor noștri care ocupă pe cît de efemer, pe atît de plini de sine ecranele diverselor posturi TV. ar putea lua aminte spre mai marele lor folos și mai binele nostru. De partea noastră s-a aflat întotdeauna dreptul istoric și dreptul moral și nimeni nicicînd n-a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
enumerare ar putea continua pe cîteva pagini, fără a avea pretenția epuizării. Este de natura evidenței că generații s-au succedat între momentul săpării fundației și cel al închiderii ultimei cupole. Cu toții erau conștienți că înalță un templu nu pentru efemerul unei vieți pămîntene, ci pentru timpul fără măsură al eternității divine. După apusul Evului Mediu părea închisă pentru totdeauna o astfel de perspectivă a întemeierii care să transceadă viața cîtorva generații. Și totuși, în relativa noastră contemporaneitate, un astfel de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
problemă la fel de dură, o problemă de ordin general, o problemă existentă în viața fiecărui om. Ce alegem între ideea de adevăr și dreptate care uneori ne pot fi potrivnice , și interesul propriu, adesea primitiv, meschin dar comod și cu avantaje efemere ? După un război devastator, americanii vor să se facă dreptate, vor să fie pedepsiți cei vinovați pentru ca acele orori să nu se mai repete în viitor. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, apar tot felul de amănunte
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
sepciile de Plecotus, Rhinolophus și altele cu o formă a aripilor asemănătoare, precum Barbastella barbastellus, Myotis nattereri, fiind tipice pentru această categorie de lilieci. 2.1.6. Hibernarea În regiunile temperate, liliecii depind de un de un tip de hrană efemer, care dispare pe parcursul iernii. În aceste condiții, liliecii au două alternative: s alternative: să migreze într-un loc în care există hran hrană sau să hiberneze. Datorită distanțelor enorme pe care le-ar avea de străbătut până în z zonele calde
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
care nu este nici el altceva decât rezultatul unei abstractizări a obiectelor ce cad sub simțuri...", simbolul se caracterizează prin exprimarea speciei în individ, sau a genului în specie... și mai presus de orice, prin exprimarea eternului prin și în efemer. *11 Există oare vreo trăsătură importantă prin care "simbolul" se deosebește de "imagine" și de "metaforă" ? În primul rând, deosebirea constă, credem noi, în repetarea și persistența "simbolului". O "imagine" poate fi folosită o dată ca metaforă, dar dacă revine cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se raporta la valorile comunității, pe care Xenopol a știut să le fructifice. Ideea lui de bază pare să fi fost resurecția colectivă, pe seama mobilizării elitelor și a expansiunii binelui la orice nivel, oricând și oriunde. Când scotea, la Botoșani, efemera publicație Reînvierea (1903), Xenopol se situa deplin pe linia discursului regenerativ de la Putna, ca și atunci când Îi Îndemna pe studenți să adopte ca deviză Solidaritatea sau Datoria. Un militantism civic de sursă romantică se degajă din mai toate demersurile sale
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
asumat, la Universitatea din Bruxelles, de Facultatea de Drept), ca și a programelor de studiu, cu impact imediat în creșterea numărului cadrelor didactice și al studenților. Ne-am oprit și asupra unui episod mai puțin cunoscut (probabil datorită caracterului sau efemer) din istoria instituțională a Universității Libere: constituirea Universității Noi (1894), în urma unor conflicte dintre cadrele didactice privind acceptarea conferinței propusă de geograful francez Elisée Reclus. Precauțiile administrației Universității Libere față de prezență savantului francez la Bruxelles erau legate de tensiuni ideologice
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
case memoriale, muzee, parcuri, străzi etc. Născuți într-o provincie sub semnul creației, atmosfera locului a fost adesea sursă de inspirație pentru unele opere ale iluștrilor înscrise în patrimoniul național. Perioada de apartenență efectivă la periferie se suprapune însă doar efemerelor vremuri ale copilăriei. Eminescu a părăsit Ipoteștiul la începutul claselor primare, dar le-a evocat cu nostalgie în lirica sa. Fiind băiet... sau O, rămâi cimentează legătura poetului cu locurile natale. Istoricul Nicolae Iorga a părăsit Botoșaniul după gimnaziu și
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
instituții culturale promotoare ale valorilor provinciei. O analiză aprofundată a acestora se va întreprinde într-un capitol ulterior. Alături de cele două reviste au apărut și alte periodice, cu profil cultural sau socio-politic, unele cu o frecvență îndelungată, altele cu caracter efemer 23. Așadar, în atmosfera provincială a Botoșaniului, ambianța culturală interbelică se manifesta cu efervescență, antrenând intelectualitatea locală, în cadrul căreia cadrele didactice sunt actori principali, dar și un public consumator de cultură destul de numeros. Dorohoi. În provincia nord-moldovenească se afirmă și
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]